889 matches
-
viață pentru a-și îmbunătăți condiția fizică; c) managementul stresului pentru a preveni tensiunea constantă prin învățarea a diferite modalități de coping; d) antrenament de relaxare pentru a reduce excitația fiziologică; e) restructurare cognitivă pentru a provoca și și corecta cognițiile disfuncționale de panică și anxietate; f) expunere interoceptivă pentru a reduce teama de senzațiile somatice; g) expunere in vivo pentru a reduce evitarea agorafobică; h) tehnici menite să prevină recăderea. Pe durata cursului participanții și-au evaluat progresul. După trei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
obținute în mod spontan, fără o cercetare sistematică și după modele științifice, ci doar pe baza activităților și contextelor obișnuite (loc de muncă, familie, organizații politice, cercuri de prieteni etc.). Cercetările legate de acest tip de cunoaștere, domeniu denumit al cogniției sociale, au evidențiat că cunoașterea comună în zona socialului nu trebuie subapreciată pentru că ea se întemeiază pe adevărate strategii de cunoaștere care se întind de la observații făcute asupra oamenilor la metode statistice. Afirmația este susținută de faptul că distanța dintre
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
autobiografii sau narațiuni psihiatrice; * existența ca ÊTRE (ființare) actualizată de seria metafizică a miturilor, basmelor, romanelor care se în-treabă și ne întreabă "de ce existăm". Identificarea patternurilor narative universale pare să ne vorbească nu doar despre literatură, ci și despre natura cogniției (nature of mind) și trăsăturile universale ale culturii (cf. și E. Branigan, 1992: 10). Emblematică pentru istoria individului (conceperea de către Ricoeur a identității personale ca identitate narativă) și istoria umanității, povestirea prin "imensa sa capacitate mitică dă experiențelor individuale un
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
schimb referențialul unic, dar multidimensional. Concluzionăm în acest capitol, pe baza analizelor anterioare, că problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o utilizăm. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cel de-al doilea strânge în jurul său teorii care susțin ideea unor identități contextuale, procesuale, instrumentale, schimbătoare, inventate 11. Toate aceste puncte de vedere sunt însoțite de discursuri despre cultură, trăsături culturale, structuri, "granițe", categorii, putere, actori, memorii, imagini, emoții, cogniții ș.a., dar mai mult decât atât sunt însoțite de ceva mai puternic, de o "nevoie" de a divide, clasifica și crea opoziții chiar și acolo unde poate nu este cazul. Dacă ar fi să ne imaginăm ca suntem într-o
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
se găsesc cercetători aflați în dezacord asupra statutului identității, cu siguranță am putea selecta din dialogurile lor fragmente precum: "este naturală"; "este inventată"; "este un instrument al elitelor"; "este ereditară, se regăsește în genele noastre"; "este o chestiune de pură cogniție"; "este o problemă de emoții și sentimente"; "este o categorie pe care ceilalți o creează"; "este o credință profund subiectivă, există numai în imaginația noastră". Principalele axe în jurul cărora gravitează aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de emoții și sentimente"; "este o categorie pe care ceilalți o creează"; "este o credință profund subiectivă, există numai în imaginația noastră". Principalele axe în jurul cărora gravitează aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv individual, afectivitate cogniție, intern extern. "Programați" în a susține și justifica ontologii, mulți sunt atât de atașați de principiul diviziunii, categorizării, clasificării, încât în loc să se oprească și asupra complementarităților paradigmatice doar accentuează antinomiile. Mulți uită atunci când se înregimentează într-o tabără sau alta
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
construite discursurile (ai căror poli sunt considerați de unii generatori de opoziții de unde și taxonomiile curente -, dar pe care preferăm să îi considerăm ca fiind mai degrabă complementarități) în teoriile curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mod natural cu ultimul. Când spun acestea, mă gândesc la o idee foarte puțin subliniată și ignorată mai ales de cei care critică esențialismul ca perspectivă, fără a intra în profunzimea versiunilor / exprimărilor sale. Este vorba despre ideea atribuirii sau cogniției, întâlnită pe rând, așa cum am arătat, în fiecare concepție de mai sus: la Shils atașamentul față de ceilalți se face în virtutea percepției calității de membru, la Geertz în baza atribuirii unei nemăsurate importanțe legăturii sociale înseși, iar la van den Berghe
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată În general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune între societăți: "Diferențierile etnice nu depind de absența interacțiunii sociale, ci, din contră, de regulă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
se poate schimba în funcție de standardele valorice dacă performanța sa este ineficientă sau inadecvată social. În mod clar, ideile lui Barth își găsesc originea în concepția lui Weber. Cele mai importante elemente teoretice în raport cu perspectivele anterioare sunt ideile de proces, interacțiune, cogniție, construcție. Identitatea își are geneza în confruntările tranzacționale ale actorilor sociali și este în cele din urmă un proces, o realitate intersubiectivă și schimbătoare. Caracterul static al identității este înlocuit cu unul dinamic. Pe aceeași linie, Mitchell (1974) introduce diferența
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transcendent" spre un subiectiv determinat contextual, adică spre ideea de categorizare; sau, cu alte cuvinte, identitatea, din subiect, devine obiect al manipulării de către indivizi sau grupuri. De asemenea, se observă o trecere de la interesul pentru trăirea afectivă sau emoțională către cogniție sau rațiune. Însă, cu toate că se accentuează ideea că elementele culturale sau biologice nu sunt suficiente pentru a face diferența și se subliniază importanța percepțiilor, atribuirilor sau intereselor contextuale, cultura cu tot ceea ce înseamnă ea (valori, mituri, memorii, tradiții ș.a.) rămâne
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
comune ș.a. -, reprezentațională în sens de "granițe", de percepție sau imagine -, politică în sens de acțiune de inculcare a elementelor culturale și valorilor -, afectivă în sens de atașamente, emoții și biologică (în sens de ereditate); iar componenetele sale sunt: afecte, cogniții, reprezentări, practici, atașamente culturale ș.a. În general, se spune că esențialiștii accentuează ideea de suprastructură pe continuitate istorică și culturală, în sensul că identitatea colectivă preexistă actorul, iar acesta fie și-o însușește prin socializare, fie se naște cu ea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
contră, putem vobi de ideea existenței unei continuități teoretice temporale, istorice, diferențiată în fapt de accentele interpretative. Încheiem cu o observație 37 ce încearcă să surprindă esența întregii dezbateri urmărite, și anume că identitatea este o chestiune ce ține de cogniție, percepție sau reprezentare, este supusă schimbării, este o construcție, dar în același timp este o proiecție trăită, simțită și considerată în consecință extrem de reală și plină de substanță. CAPITOLUL 4 PERSPECTIVE ROMÂNEȘTI ASUPRA IDENTITĂȚII În acest capitol avem două obiective
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
la Barth (1969), Horowitz (1975), Anderson (1983), Brass (1991), Smith (1999) ș.a. Așadar problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire 9 (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o vom utiliza în lucrarea de față. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Bădescu, 2002; 2005), un plan (N3) al actualizărilor 17 (prin care înțelegem universul măsurabil al producerii și reproducerii nivelului latențelor în și prin reprezentări, atitudini, comportamente) și un plan (N2) intermediar, al potențialităților 18 (prin care înțelegem universul formării trăirilor, cognițiilor și acțiunii în cadrul proceselor de negociere contextuală intern-extern)19. Figura 6. Realitate socială și identitate Identitate Negociere contextuală Identificare Latențe (N1) Potențialități (N2) Actualizări (N3) Într-o perspectivă mai largă, putem spune că fiecărui plan îi corespunde un timp specific
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
definiția pe care o propunem: identitatea socioculturală este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri ș.a.), actualizate prin și în anumite (și nu alte) trăiri (emoții, atitudini ș.a.), cogniții, reprezentări sau acțiuni sociale (fie ele discursuri sau comportamente). O imagine statică a procesului descris mai sus, în care sunt implicate numai două persoane (P1 și P2), poate fi concepută în felul următor (Figura 7): Figura 7. Identitate și identificare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cuvinte, am constatat, cel puțin, că axa afectivitate-cogniție nu divide, ci unește, părând a fi în momentul de față cea mai promițătoare pentru dezvoltarea teoretică. Am concluzionat pe baza acestor analize că identitatea colectivă este o chestiune ce ține de cogniție, percepție sau reprezentare, este supusă schimbării, este o construcție, dar în același timp este trăită, simțită și considerată în consecință ca fiind extrem de reală și plină de substanță. În continuare am analizat o serie de concepții românești cu relevanță în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
construiesc" (procese sau categorizări) în același timp. Ideea se bazează pe constatarea faptului că problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). Putem așadar vorbi de o identitate la nivel colectiv în măsura în care ea este produsă și reprodusă la nivel individual. Cu alte cuvinte, ea devine efectivă sau reală atunci când are implicații pentru actorul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
stratificate și a fost următoarea: identitatea socioculturală este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri etc.), actualizate prin și în anumite (și nu alte) trăiri (emoții, atitudini ș.a.), cogniții, reprezentări sau acțiuni sociale (fie ele discursuri sau comportamente). Întrebarea principală pe care am urmărit-o în plan empiric a fost "Care este profilul identitar al tinerilor din România?". Nu am investigat identitatea socioculturală sub toate aspectele sale, ci doar
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în topografia și geografia locului de naștere. 30 Evident, exceptându-l pe Isaac. 31 Eng.: cultural dope. 32 Această critică este respinsă de Grosby (1994) pe baza argumentului că emoțiile acompaniază percepția cognitivă a obiectului, fiind în fapt cauzate de cogniția unui obiect, în acest caz cogniția rudeniei. 33 Idee pe care de fapt o regăsim la Motru, în lucrarea Etnicul Românesc, apărută cu aproximativ 50 de ani înainte; atunci când definește conștiința comunității de origine, Motru (1996:10-5) spune că se
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
naștere. 30 Evident, exceptându-l pe Isaac. 31 Eng.: cultural dope. 32 Această critică este respinsă de Grosby (1994) pe baza argumentului că emoțiile acompaniază percepția cognitivă a obiectului, fiind în fapt cauzate de cogniția unui obiect, în acest caz cogniția rudeniei. 33 Idee pe care de fapt o regăsim la Motru, în lucrarea Etnicul Românesc, apărută cu aproximativ 50 de ani înainte; atunci când definește conștiința comunității de origine, Motru (1996:10-5) spune că se referă mai degrabă la ideea ocrotirii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
din interiorul comunității. Totuși, teoriile bazate pe rolul motivațional al scopurilor nu explică de ce unele persoane își doresc să participe la o comunitate online dar nu o fac. Autorul menționat mai sus propune un model pe trei niveluri, denumit cadrul cogniției ecologice, menit să conducă la o mai bună înțelegere a motivelor pentru care membrii comunităților virtuale participă sau nu la activitățile acestora. Primul nivel este cel al dorințelor individului din diferite categorii: socială, existențială, organizare (ordine), creativitate, răzbunare (agresivitate). Aceste
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cel al dorințelor individului din diferite categorii: socială, existențială, organizare (ordine), creativitate, răzbunare (agresivitate). Aceste categorii de dorințe conduc la comportamente care au cea mai mare probabilitate de apariție în comunitățile online. Al doilea nivel, al modelului, se referă la cognițiile actorului social în legătură cu scopurile, planurile, valorile, credințele și interesele cu care acesta caută să ajungă în consonanță. Al treilea nivel, al cadrului cogniției ecologice, este constituit din mijloacele senzoriale pe care actorul le are pentru a interpreta mediul și a
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]