425 matches
-
ales din pricina avalanșelor de laude cu care o copleșea tatăl ei ori de câte ori venea vorba despre viitorul său ginere. Nici nu a fost Iosif Bologa bărbatul care să înflorească visele romantice ale unei fete de șaptesprezece ani. În figura lui aspră, colțuroasă, cu ochi scufundați în orbite și adumbriți de sprâncene stufoase, cu mustăți castanii, bogate și cu o bărbie lată și puțin învinețită de tăișurile briciurilor, părea că se simțea mai acasă ura decât dragostea. Deși scump la vorbă și veșnic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe care Apostol nu-l cunoștea, și un maior slab, cu ochii scânteietori de inteligență. Aghiotantul, auzind iar gălăgie pe coridor, se strecură afară, să atragă din nou atenția domnilor că excelența-sa poate să se supere... Generalul îi puse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și împărțită în două, la mijloc, de o cruce albă de metal!... Apostol examină pe toți ofițerii care ședeau la masa lungă, țepeni, drepți, solemni și aproape speriați. Se bucură văzând că președintele juriului e colonelul de odinioară, cu fața colțuroasă, din tren, pe care-l întîlnise în compartimentul generalului și care îi luase apărarea... Acuma părea mai palid, și în privire avea ceva... Pe ceilalți nu-i cunoștea nici barem din vedere, afară de locotenentul Gross, care ținea capul în jos
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ne învăluie pe amândoi cu o compătimire supraomenească, fără limite, pune fetița pe canapea, construiește un zid în jurul ei, părul ei mângâie trupul micuț al copilei, șuvițe negre și lungi îi cad până pe coapse, astăzi este aproape frumoasă, încă destul de colțuroasă, dar îți este greu să îți desprinzi ochii de la ea, fiecare mișcare a ei se naște din calmul mișcării precedente. Nu pare impresionată de critica mea implicită, nici de mulțumirile mele, nu se gândește la ea însăși deloc, înțeleg deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pereți, dar Tim nu fusese niciodată acolo. A strâmbat din nas și a spus cu dispreț că acolo e plin de ziariști. L-am văzut pe Tim de cum am intrat pe ușă; înalt și slab, cu o față osoasă și colțuroasă, era imposibil să nu-l vezi. Purta un pulover bleumarin mare, o cămașă decolorată care ieșea puțin la gât și arăta, ca întotdeauna, ca un om pe care te poți baza. Eram conștientă cât de ușoară ar fi viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
propriile cugetări, să fie o anexă a lui Alexe. Carmina se întrebă dacă seara, când închidea ochii, protejată de întuneric, Nina mai făcea exerciții de gândire în particular. Probabil că da, încerca să netezească, să dea o tentă rozie aspectelor colțuroase ivite peste zi. Era un mic jucător devotat, un sfredeluș care umbla cu repeziciune de colo, colo și aducea alinare victimelor lui Alexe, îi mângâia, le spunea câte-o vorbă bună, ei, lasă, că nu s-a sfârșit lumea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pahar mare de bere Înspumată pentru Caricaturistul Alcoolic și o carafă de vin sec pentru ceilalți. Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare de bărbatul masiv, cu nas borcănat trebuia să fie soția lui. I-a studiat pe rând Caricaturistul Alcoolic și pe soția lui, cât și pe Gazetarul Homosexual Ascuns, pe Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și o mustață à la Zapata, care părea să aibă cel puțin șaizeci de ani, fiind prea bătrân ca să se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între Înfățișarea cât se poate de tradițională a bărbatului și frenezia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bucur să văd că te-au băgat și pe tine În chestia asta. E opera ta, nu-i așa? O femeie se oprise În cadrul ușii: Beth Halpern, zoologul echipei, era ca o schiță făcută din contraste. Era o femeie Înaltă, colțuroasă, la treizeci și șase de ani, pe care o puteai considera drăguță, În ciuda trăsăturilor aspre și a aparenței aproape masculine a corpului. În anii de când Norman nu o mai văzuse, părea că-și accentuase latura sportivă și mai mult. Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu doar pe tine. — Deci, când e fericitul eveniment? — În curând, cred. Din cauza tatei. Se simte rău, Jack. Doctorii cred că s-ar putea să fie Alzheimer. N-o să-ți vină să crezi cât de mult s-a schimbat. Figura colțuroasă a lui Jack se îmblânzi pentru o clipă. — Am auzit de la Ben că nu e în apele lui. Au devenit buni prieteni în parc. Fran zâmbi la gândul apropierii dintre tatăl ei și fiul lui Jack, dar expresia lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși, străbătută de un fluid ascetic atât de distilat, încât a devenit aproape imperceptibil, cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
repare greșeala? “În fond - și-a zis preotul - mai bine să poarte fata numele ăsta, decât unul șters ca Frusina, Catrina sau mai știu eu cum.” Copilul a mai crescut și s-a făcut de câțiva anișori, iar firea-i colțuroasă a început să devină din ce în ce mai stânjenitoare pentru cei din jurul ei, sau, mai ales, pentru aceia cu care era de vârste apropiate. O irita orice, numele pe care, în joacă, i le dădeau ceilalți copii - Pami, Emi, Monda - ea se voia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu firea aparte a copilei. Ajunsă la vârsta când colbul drumului și hârjoneala cât e ziulica de mare trebuiau să fie schimbate cu banca de clasă și cu disciplina lecțiilor, Epaminonda nu și-a schimbat, însă, întru nimic firea ei colțuroasă, dificilă pentru cei din jur, dar dinamică și plină de viață. ,,Căpșorul fetei e tare bun” îi spunea învățătorul Rusu părintelui Toma, ori de câte ori se-ntâlneau la câte-un pahar în cârciuma lui Parfene. “Înseamnă că-i bine” răspundea popa, mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
calea camionului ce se apropia. — Ia stați voi la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul intră în curbă, cauciucurile protestară scrâșnind ușor pe asfaltul înmuiat, peste care o adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură să vedem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
singura mea dragoste suavă, surâzându-mi de pe coada de lemn a coasei, fără teamă, plutind și îndepărtându-se tot mai mult de-a lungul dunelor albe, înspre cimitir. ...Afară, platinatul disc lunar, albăstrea întinderea vizibilă până la negrele chenare strâmbe și colțuroase. Interveni o pauză în cursul căreia Ferdinand Sinidis servi cafele și țigări. Se trânti apoi în fotoliu și îmi vorbi despre pensiune: „Cred că doamna Leny Pipersberg a trecut de patruzeci de ani. Deși are o fiică de optsprezece, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adevăr susținătorul preferat al lui Malkie Cuțitul. Așa că-i trimiseră prin e-mail tot ce aveau despre om: amprente, cazier, și o fotografie mare și frumoasă pe care Logan o printă color. Douăsprezece exemplare. Geordie avea o față mare cu trăsături colțuroase, o coafură umflată și o mustață de vedetă porno. Exact genul de față care să se ducă și să ceară bani amenințător. Arăta mult mai terciuit și palid acum că era mort, dar era categoric omul pe care-l scoseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imită gestul în direcția lui Mal. „Până mâine, partenere. Nu e Divizia de pe vremuri, dar ne vom distra cu siguranță”. Mal dădu din cap și îl urmări pe marele irlandez ieșind din încăpere. Trecură câteva secunde; Loew zise: „Un tip colțuros. Dacă n-aș fi crezut că voi doi veți face un cuplu pe cinste nu l-aș fi primit în echipă”. „S-a oferit voluntar?” „Are intrare la McPherson și știa de aranjament înainte de a primi foc verde. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu câinele ăla mare și bătrân. Tommy încerca să-l stoarcă de bani pe domnul Gelfman, iar dacă tu mergi înăuntru arătând ca naiba, Mickey s-ar putea să-l omoare și să dăm cu toții de belea. Tommy e cam colțuros, dar poate că ajungeți voi cumva să vă împăcați... Lucy urlă și îl făcu să se oprească. Privirea lui Audrey îi spuse că e mai rău decât un câine. Buzz se îndreptă în pas alergător spre Breneman’s. Restaurantul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
via Domnului, dar am dat greș. Totuși acest pământ este pământul meu. Este pământul pe care trebuie să-l cuceresc întru Domnul. Și tocmai pentru că este un pământ sterp îmi farmecă inima. La răsărit se zăresc ici-colo insule stâncoase și colțuroase. Valurile se sparg de stânci în jeturi mari, se prefac într-o burniță fină și se risipesc. Am mai trecut prin locul acesta odinioară. Este țărmul de miazăzi al Taiwanului. Curând o să străbatem de-a curmezișul insulele Ryūkyū, o să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am așteptat ziua În care să trec din nou pe la el. Cartea era acolo, pe masă, răspîndea o lucire domoală În toată casa, așa simțeam, iar nenea Weisz citea din ea. Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care-s? — Asta-i o carte evreiască, uită-te tu la poze, o să pricepi cînd o să fii mare... — Evre... cum? — Evreiască, dragă, evreiască
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?“ E o problemă, într-adevăr. Nimănui nu i-ar conveni ca în organul lui sexual să se afle o celulă, deranjantă, colțuroasă. Asta în ceea ce îi privește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?“ E o problemă, într-adevăr. Nimănui nu i-ar conveni ca în organul lui sexual să se afle o celulă, deranjantă, colțuroasă. Asta în ceea ce îi privește pe bărbați. Poate însă că femeile ar vedea altfel lucrurile, dar Florin țupu nu le-a luat în calcul. Sigur este că în pasajul citat există o greșeală de exprimare: „ar precumpăni mai mult“. Ceva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]