342 matches
-
precum și prin tonul sau belicos și inflamator. Era mândru de a fi fost un fel de "papă al antisemitismului". Ideologia să a avut ecouri și dincolo de granițele Franței și a influențat decenii mai tarziu politică regimului de la Vichy și a colaboraționiștilor francezi în anii celui de-al doilea război mondial. Edouard Adolphe Drumont s-a născut la 3 mai 1844 la Paris în familia lui Adolphe Drumont, funcționar la primăria capitalei, originar dintr-o familie franceză de vopsitori de porțelan din
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
luptei armate. Persoanele care încercau să organizeze acțiuni de rezistență și erau descoperiți de germani au fost de cele mai multe ori condamnate la moarte și executate. La început, majoritatea olandezilor au acceptat tacit ocupația. Unii dintre ei chiar s-au dovedit colaboraționiști de nădejde ai germanilor. La fel ca în Germania dar altfel motivată, rezistența antigermană a început să fie organizată de grupurile social-democrate, catolice și comuniste. Naziștii au deportat evreii în lagărele de concentrare, au raționalizat hrana și au pedepsit anumite
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Corrie ten Boom și familia ei s-au aflat printre cei care au ascuns evrei și membri ai rezistenței urmăriți de naziști. În februarie 1943, doi luptători ai celulei "CS-6" (de la adresa, 6 Corelli Street, Amsterdam), au sunat la ușa colaboraționistului de 70 de ani Hendrik A. Seyffardt, general locotenent în retragere din Haga. După ce generalul a răspuns, cei doi l-au împușcat în abdomen. Generalul a murit o zi mai târziu. Asasinarea acestui oficial de rang inferior a declanșat represaliile
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Centru de Perfecționare a cadrelor din Administrația de Stat” (vezi articolele critice din ziarul Ziua, documentar realizat de Silviu Alupei sub titlul Magistrați dresați de Securitate și publicat de Info News (http://www.infonews.ro) „"într-un program oferit magistraților colaboraționiști de către CEPECA, între anii 1982-1983"...”). Acest centru nu are nici-o legătură cu CEPECA, instituția de prestigiu internațional creată prin acordul cu ONU din 1967 și desființată în octombrie 1971, prin transferul pe considerente politice la ASG. În cadrul proiectului România-ONU pentru
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
remarcabilă în Țările de Jos și, în timpul Bătăliei Franței, au reușit să înfrângă într-un mod neașteptat a treia Republică Franceză. Franța a capitulat în mod oficial în fața Germaniei pe 25 iunie 1940. În Franța a fost instaurat un regim colaboraționist condus de Philippe Pétain - Regimul de la Vichy. Pe 18 iunie 1940, Charles de Gaulle a ținut un discurs memorabil radiodifuzat destinat poporului francez, prin care chema la continuarea luptei împotriva Axei. De Gaulle nu a recunoscut legitimitatea Regimului de la Vichy
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de mareșalul Philippe Pétain, care a anunțat prin radio populația franceză de intenția sa de a capitula. Franța a fost împărțită în zona de ocupație germană în nord și vest și zona neocupată din sud. Pétain a format un guvern colaboraționist și și-a stabilit capitala în stațiunea balneară Vichy, regimul devenind astfel cunoscut ca Regimul de la Vichy. Charles de Gaulle, care fusese numit subsecretar de stat la ministerul apărării de către Paul Reynaud, se afla la Londra în momentul capitulării Franței
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
faimoase discursuri politice. Pe 22 iunie, Pétain a semnat totuși capitularea Franței și a devenit liderul unui regim-marionetă cunoscut ca Regimul de la Vichy. (În Vichy își stabilise sediul noul guvern.) De Gaulle a fost judecat în lipsă de autoritățile regimului colaboraționist francez și a fost condamnat la moarte pentru trădare. Pe de altă parte, de Gaulle se considera singurul membru al guvernului legal al lui Reynaud capabil să-și desfășoare în mod liber activitatea, considerând venirea lui Pétain ca o lovitură
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
dintre cele mai moderne vase ale flotei franceze. Acest cuirasat părăsise portul Brest pe 18 iunie, mai înainte ca orașul să fie cucerit de germani. În acel moment, „Richelieu” era finalizat doar în porporție de 95%. Mai înainte de formarea guvernului colaboraționist francez, în portul Dakar opera și portavionul britanic „Hermes”. După instaurarea regimului marionetă de la Vichy, portavionul „Hermes” a părăsit portul și a rămas în patrulare, alăturândui-se crucișătorul greu „Australia”. Avioanele de pe „Hermes” au atacat cuirasatul „Richelieu”, au reușit să-l
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
partea aliaților Aliaților, dar generalul de Gaulle a păstrat spre nemulțumirea americanilor conducerea FFL. De Gaulle a motivat acțiunea sa prin lipsa de autoritate a lui Giraud. După succesul Operațiunii Torța, Germania a început să se îndoiască de loialitatea regimului colaboraționist francez și a ocupat și restul Franței în noiembrie 1942 ("Case Anton"). Ca urmare, peste 60.000 de soldați francezi din Africa de Nord de sub controlul Regimului de la Vichy au schimbat tabăra, trecând de partea Aliaților. S-a format astfel Corpul al
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
perioadă. Pentru prinderea lui Tito și Mihailović, germanii ofereau recompense de 100.000 Reichsmarks. Deși cetnicii rămâneau în mod oficial inamicii de moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
oficial inamicii de moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare au fost acompaniate de un tot mai consistent sprijin din partea populației civile. Partizanii au reușit să cucerească și controleze
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
al doilea război mondial, s-a dat în zilele de 14 - 15 mai 1945, lângă Prevalje, Slovenia. Această luptă a fost purtată de partizanii iugoslavi împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor britanice. Pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
și adesea lăsa să-i scape sentimente excesiv de dramatice atunci când era constrâns. Deși în mod normal era deschis criticilor, tindea să creadă că grupurile mai mari constituie conspirații. Interpretările postbelice ale caracterului lui Quisling sunt la fel de diverse. După război, comportamentul colaboraționist a fost văzut în popor drept rezultat al unei deficiențe mintale, lăsând personalitatea unui Quisling evident mai inteligent ca o „enigmă”. În schimb, el era văzut ca slab, paranoic, steril din punct de vedere intelectual, și însetat de putere: în
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
ori în fața plutoanelor de execuție sau în ștreang. Milioane de refugiați căutau să fugă din regiunile ocupate de sovietici în Europa Răsăriteană și Centrală. Printre aceștia se aflau diferiți anticomuniști], membrii familiilor lor, civili din Uniunea Sovietică și Iugoslavia, și colaboraționiști. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Europa Occidentală se aflau aproximativ cinci milioane de „persoane strămutate” din Uniunea Sovietică, dintre care aproximativ trei milioane fuseseră muncitori aduși la muncă forțată (OST-Arbeiter - „muncitori răsăriteni”). „Muncitorii răsăriteni” au fost
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
au fost repatriați din regiunile de ocupație americană și britanică din Germania și Austria în URSS, respectiv în Iugoslavia (Slovenia). Uneori, persoanele repatriate au fost executate sumar imediat după ce autoritățile militare predaseră aceste persoane celor sovietice, precum a fost cazul colaboraționiștilor uciși de partizanii din Iugoslavia în timpul masacrului de la Bleiburg. Cei care nu au fost executați au fost deportați în lagărele de muncă obligatorie (gulaguri). Printre repatriații cu forța s-au numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
În națiunile ocupate de Puterile Axei, unii cetățeni, condus de naționalism, ură etnică, anticomunism, antisemitism sau oportunism, cu bună știință s-au implicat într-o colaborare cu Puterile Axei în timpul celui de al doilea război mondial. Unii dintre acești colaboraționiști au comis undele dintre cele mai grave crime și atrocități ale Holocaustului. Colaborarea a variat de la îndemnuri asupra populației civile să rămână calmă și să accepte ocupația străină, fără conflicte, la organizarea de comerț, producție, sprijin financiar și economic, până la
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
în total între 320.000 și 334.000 de sârbi pe actualul teritoriu al Croației și Bosniei și Herțegovinei, care corespunde aproximativ cu teritoriul NDH, din diverse cauze - fie de către regim, fie ca membri ai rezistenței armate, fie uciși ca colaboraționiști. În total, numărul estimat al victimelor sârbe în toată Iugoslavia în timpul războiului a fost de circa 537.000. În același timp, circa 200.000 de croați au fost uciși în al Doilea Război Mondial, tot astfel, din mai multe cauze
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activității dirijorale din București - este prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, pentru care activitate a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier. O dată războiul sfârșit, George Georgescu, fost colaboraționist, este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din București până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, își reia activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române. Abia după ce, în 1956, Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii din București - se expatriază în
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
iunie), și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944. URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici, dar nu și pe americani. Mediterana: În iunie 1941, forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul, aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy, cucerind Damascul pe 17 iunie (Campania Siria-Liban). În același timp, armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est, asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk. În ciuda rezistenței îndârjite, trupele britanico-australiene
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
arabă sunt considerate ca acțiuni teroriste. Într-o situație identică se află unitățile militare de supraveghere din Afganistan, inclusiv unități ale Armatei Române, în lupta contra Talibanului. Extrema dreaptă franceză continuă să dispute legitimitatea acțiunilor Rezistenței franceze de asasinare a colaboraționiștilor, în timpul celui de-al doilea război mondial. Definirea și înțelegerea corectă și completă a fenomenului de terorism sunt absolut necesare pentru elaborarea unor strategii și tactici eficiente de luptă antiteroristă. Deoarece nu există un model general valabil, definirea și analiza
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
regiunea stepelor. De asemenea, bolșevicii au declanșat procesul de colectivizare a pământurilor din stepele fertile. Cei mai mulți cazaci s-au transformat în țărani și au muncit în noile condiții. În timpul foametei din 1932 - 1934, numeroși cazaci au murit de foame. Primii colaboraționiști ruși au fost recrutați din rândul cazacilor sovietici prizonieri de război și din dezertorii din Armata Roșie după primele înfrângeri ale sovieticilor din timpul Operațiunii Barbarossa. După ce au suferit ororile colectivizării și ale decazacizării, odată cu ajungerea germanilor în Kuban, cazacii
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
două în decembrie 1944. Amândouă diviziile au participat la luptele împotriva partizanilor din Iugoslavia. În februarie 1945, ambele divizii de cazaci au fost transferate în cadrul Waffen-SS și au foramat Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă. La sfârșitul războiului, colaboraționiștii cazaci retrași în Italia s-au predat britanicilor, dar, în conformitate cu prevederile Conferinței de la Ialta, au fost repatriați cu forța împreună cu alți colaboraționiști în Uniunea Sovietică. (Vedeți și Trădarea cazacilor) În ciuada dezertărilor din Armata Roșie, majoritatea cazacilor a rămas loială
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
fost transferate în cadrul Waffen-SS și au foramat Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă. La sfârșitul războiului, colaboraționiștii cazaci retrași în Italia s-au predat britanicilor, dar, în conformitate cu prevederile Conferinței de la Ialta, au fost repatriați cu forța împreună cu alți colaboraționiști în Uniunea Sovietică. (Vedeți și Trădarea cazacilor) În ciuada dezertărilor din Armata Roșie, majoritatea cazacilor a rămas loială statului sovietic. În bătăliile de la începutul războiului, așa cum a fost încercuirea de la Białystok, unitățile de cazaci au luptat cu vitejie și devotament
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
la fel ca în cazurile altor fronturi și altor naționalități, soldații ucraineni să lupte unii împotriva celorlalți. Numeroși civili ucraineni au suferit în timpul luptelor, au fost internați în lagărele de la Talerhof și Terezin, sau au fost executați ca spioni sau colaboraționiști ai unei sau celeilalte armate. În timpul Primului Război Mondial, Ucraina apuseană a fost câmpul de luptă al armatelor austro-ungare și ruse. Satele ucrainene au fost devastate în timpul luptelor. Ambele armate aveau în rândurile lor soldați ucraineni. În Regatul Galiției și Lodomeriei, peste
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
categorică a comuniștilor față de dorința membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l alege patriarh. În 1945 candidatul cu cel mai mare sprijin în Sinod era episcopul Oradei, Nicolae Popoviciu. Totuși, față de presiunile extreme ale ocupanților sovietici și colaboraționiștilor comuniști, ierarhul ardelean sprijină - și își convinge și susținătorii să îl sprijine - pe Iustinian Marina. Între anii 1947-1948 a fost ultimul președintele al Asociației Transilvănene pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA). În 1949, după ce fuseseră deja îndepărtați mulți
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]