376 matches
-
mere și le pun la loc. Întreaga operațiune Îmi ia vreo șapte minute. Apoi, mă apuc să curăț cu cârpa munții de zahăr pudră de pe suprafața de inox, dar În urma operațiunii de frecare se degajă un miros rău. Amușinez cârpa. Colcăind de bacterii, cârpa miroase dulceag și grețos ca apa veche de la florile ofilite. Cât de râncedă trebuie să fie cârpa de vase până când cineva din casa asta, altcineva decât mine, se gândește s-o arunce? Trântesc cârpa În găleata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și strangulări. Zi-mi și mie o perioadă În care mîndria civică și artele au Înflorit laolaltă fără să fie În același timp și criminalitate pe scară largă. — Atena antică? Matematici, arhitectură și statul ca filozofie politică. Ce, pe Acropole colcăiau peștii și hoții de buzunare? — Nu, dar grecii aveau sclavi și pederastie. — Iar noi avem televiziune prin satelit. Dacă ai lăsa În pace Estrella de Mar, criminalitatea ar apărea spontan. Țărmul ăsta e un focar de găinari și politicieni corupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tâm pla atâtea pe neașteptate, în doar câteva zile, în doar câteva clipe! Ideea că moartea îi dăduse târcoale mă bloca, pur și simplu: nu îmi pot imagina moartea cuiva din jurul meu. Mintea mea e plină de viață, gândurile mele colcăie de viață, de idei vii, până și obiectele din jurul meu au viață, palpită, trăiesc. Bățul de chibrit are viața lui, și dacă se stinge prea repede, în mod necugetat, îl reaprind eu, ca să-i mai dau o șansă să ardă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ostilă și cu totul nepotrivită temperamentului său. Ferestrele - înguste și ele - care dădeau spre zidurile cenușii ale unui alt bloc îi tăiau pur și simplu respirația, îi dădeau o senzație insuportabilă de sufocare. Iar aerul închis și posomorât din cameră colcăia de o autosufici ență înțepenită și promiscuă, cu un inconfundabil iz de mediocritate. E însă mediocritatea mai prejos sau mai presus decât ratarea? Bobo își punea foarte des această întrebare. El, cu siguranță, se considera iremediabil ratat. întotdeauna se simțise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atingere a degetelor, și farfuriile aterizau pe pardoseală, în zgomot de frișcă și lingurițe; le însoțeau paharele înalte și groase, umplute cu lichide roz sau verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor rece și alburie, tremurau niște creaturi ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind de sirop); „cremșnit“ (numele îmi inspira o insectă monstruoasă); „cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ni le imprimam seara pe față, adâncindu-ne liniștiți în perne sau le luam de pe tastatura calculatorului, lipite de degete. Duceam mâna la nas sau la gură și nu vedeam decât unghii, burice și pielițe. Dedesubt, dacă puneai o lupă, colcăiau miliarde de-antene și ochi. Habar n-aveai cine pe cine examinează. Am mai încercat o dată să trag cu urechea. Nu se-auzea nimic. Eram trei vieți decopertate, închise cu-o sticlă de borviz într-un vagon și trântite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a da petreceri fastuoase pentru prietenii săi bogați, Raoul Meridian invită la Windcote un grup pestriț, reunind femei și bărbați, pentru câteva zile de plăceri extravagante. Povestea are, încă din primele pagini, nuanțe și accente gotice: originile protagonistei, agoasele sumbre colcăind în casa din deșert, interioarele întunecate, personajele impenetrabile, cu vieți ascunse și purtări nefirești, aerul fierbinte, mirajele, și, mai presus de toate, prezența Destinei, sfidătoare, dominantă, omniscientă. Înconjurată de adulți naivi, ademeniți de Meridian în jocuri perverse, Destina se impune
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai joase, au crescut ca ciupercile după ploaie în cartierul Iașului cu nume de rezonanță sinistră, Tătărași. Se spune că pe aici năvăleau tătarii, de tristă amintire, în dulcele tîrg moldovean. Din vechiul cartier, constituit odinioară din case mici, insalubre, colcăind de șobolani, nu a mai rămas decît pe ici, pe colo cîte una, parcă ascunzîndu-se de buldozerul asanator. De asemenea, au rămas și unele case model evreiesc cu cîteva dugheni de tip oriental. Tipic este un atelier de reparat încălțăminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
musai -, trece apa chioară, nu aceea a vinului. Iar proprietatea fizico-chimică revelată de această experiență se reflectă În biologic protejându-l față de orice factor - fie chimic, fie radiativ - care atentează la esență, adică la integritatea mesajului Înscris În ADN. călcați colcăie de viață. Care ființă trebuie să și aniverseze ziua. Care? Cea onomastică, precum În diverse monarhii o zi legată de monarhul În exercițiu, ori cea de naștere, precum orice republică? Prietenul Nicu zâmbește cu siguranță, cunoscând convingerile vocii pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o regăseam străină și inutilă, de o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă Împiedica să respir. Neamurile mele bune și neamurile mele vitrege, cei vii și tot șirul morților mistuindu-se În neantul memoriei, toți colcăiau și bolboroseau amarnic În penumbra prelinsă din ochiul de geam de sub tavan. Aveam perspectiva unui gang de curte interioară, o fâșie aproape la fel de lată ca aceea a drumului meu. După o jumătate de metru de pământ cu iarbă uscată, creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot mai mult loc În mijlocul poporului. El era temut de cei care ar fi avut de ce se teme. Din elucubrațiile lui Își trăgeau seva și se Înfiripau noile instituții ale statului de drept și democrația neocomunistă. Numele lui susura și colcăia pe buzele tuturor. Restoiu a făcut, Restoiu a zis, și eu iarăși am zis că să-i fie țărâna În ceaiul copiilor și nepoților, deși Ortansa a rezistat scenariilor sale tumultoase și nu i-a cedat. Dacă nu cumva m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a fost elaborată în anul 1983, avizată de Comisia de limba și literatura română din cadrul Ministerului Educației și învățământului și aprobată de Biroul Executiv al Consiliului Superior al Educației și învățământului. A fost definitivată în anul 1985. Președinte: Acad. Ion Colcăiau. Vicepreședinți: Prof. univ. dr. doc. Zoe Dumitrescu Bușulenga, prof. univ. dr. loan Silviu Vlad. Colectivul de coordonare: prof. dr. Constanța Bărboi, Ion Negreț, Cristina Ionescu, Gheorghe Lăzărescu, Carmen Schmidt, Silvestru .Boatcă, Aurică Olteanu, Colectivul de elaborare: Nicolae I. Nicolae, Ion Negreț
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
avea decît o dorință: să plece acasă. Groaznica iarnă 1916-1917 a căzut ca un blestem asupra satelor Moldovei, izolînd chiar și în Iași, familie de familie, partidele adverse unele de altele și mediul rural de orașe. Sub pătura de zăpadă colcăiau mizeria, deznădejdea, zădărnicia și o devastatoare epidemie de tifos. Situația era dramatică: un milion și jumătate de refugiați, un milion de soldați ruși; penurie de alimente și locuințe, lipsă de combustibil și 100.000 de morți de tifos. Elita bucureșteană
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Magda Lupescu și Urdăreanu s-au decis să-și facă rușinoasa ieșire din scenă cu un tren al Trezoreriei, care putea asigura toate aspectele practice ale scopurilor urmărite de el. Trenul special a pornit într-o călătorie întortocheată prin ținuturile colcăind de legionari. Ceea ce a urmat a fost un fel de poveste din Vestul Sălbatic, legionarii încercînd să intercepteze trenul. În cele din urmă, au reușit să-l ajungă din urmă la Timișoara, la cîțiva kilometri de granița cu Iugoslavia; dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care se dovedeau ciudat de neputincioase să răspândească ceva din palida lor lumină în crepusculul cafeniu, sumbru, din încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă față de ura Rosinei. Voiam s-o neutralizez pentru moment, astfel încât să scap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care încă mi-o mai ținea între degetele lui: N-am de gând să fac nimic. Sunt complet zdrobit de durere. — Vino la Londra cu mine. Nu. — Îmi dau seama foarte bine că pui ceva la cale. Ochii tăi colcăie de viziuni îngrozitoare. — Șerpi de mare. — Charles, povestește-mi. Cuvintele acestea, anume, mi-au readus în minte greutățile pe care le întâmpinasem întotdeauna în copilărie când încercasem „să-l duc“ pe James. Avea el un mod de a scormoni adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adevărat. Tot restul acestei zile și a celei de-a doua s-a scurs într-un fel de transă morbidă, un răstimp ce semăna cu pacea resemnării, cu calma îndoliere a totalei pierderi de speranță, o liniște care, în realitate, colcăia de spaime și venin. Doream, pătimaș, ca James să plece; aparițiile lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate suplicii. Și Lizzie mă irita, în parte prin lăcrimările ei frecvente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-au trecut prin minte în cele câteva clipe câte mi-au trebuit până să desfac încuietoarea porții. Am pornit agale pe alee. Muzica încetase și câinele începuse să latre isteric. M-am apropiat de ușă, controlându-mi spiritul și colcăind de idei noi. Sacrilegiul „Mânecilor verzi“ nu mai însemna nimic. Poate că și lui Ben îi plăcea cântecul și ea n-avusese cum să-l împiedice să-l considere melodie favorită. Înregistrarea pe magnetofon nu avea nici o semnificație. Și, evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
femeilor înțelepte prin cumințenie și cea prezentă: a femeilor din jurul fiicei sale. Ne-cuminți. De capul lor. Dez-axate prin infidelitate față de maeștri, față de tabuuri culturale sau măcar prin asumarea proastei reputații pe care o au feministele într-o societate care colcăie de conservatorisme care se bat cap în cap sub egida reformei și schimbării. Cornelia G. este întruparea Sofiei. Surâde cald lumii care trece, zâmbește încurajator celei care vine. În acea Arcadie nu mi-a trecut o clipă prin cap să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
în el. Deschid tot ce am publicat între ’90 și ’92. La fel. Nici o clipă nu mi-am bătut capul că ignor total orice idee filosofică, morală sau politica femeiască, nici dacă există așa ceva pe lume. Ce frumos! Peste tot colcăia eminescianul: „Eu sunt un cuget, tu o problemă”. Se înțelege sexul protagoniștilor. Începusem să scriu cărți împreună cu Adrian Miroiu. Nici măcar nu mă deranja prea tare ideea că unii spuneau că el le concepe și eu le bat la mașină (oricum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
competenței și meritului. Liberalii reducționiști sunt mulțumiți cu această idee. Odată ce nu există nici o discriminare formală în privința egalității, atunci înseamnă că doar incapacitatea sau lipsa meritelor cuiva, eventual a unui grup întreg, îl face neeligibil pentru diferite poziții sociale. România colcăie de personaje care se declară liberale și democrate, dar care rămân oarbe la discriminările reale și văd în față doar egalitatea formală. Mă rog, ce vă împiedică să vă afirmați? Naționaliștii români spun asta despre maghiari, rasiștii din România spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în genunchi" (Lucruri în genunchi). Structurile nominale, eliptice accentuează senzația de claustrare, de închidere în limitele unui orizont al tragicului. Se trece brusc de la abstract la concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de coșmar, invadează spațiul realității. Se estompează și aici granițele dintre imaginar și real. Această invadare a realității de către urât, grotesc, de către spaimele cele mai profunde este subliniată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de convenție și totodată cum se constituie un text autoreferențial. Tehnica fusese utilizată și de Geo Dumitrescu și de Ion Caraion. Enumerațiile, textele alcătuite din enunțuri juxtapuse proliferează și ele, poemul devine o acumulare enormă de zvâcniri de imagini: "ne colcăie alcoolul imensității-n vine/ ca-n negre cazemate o foame animală;/ centurile ascunse sub carnea minerală/ incendiază straniu pupilele aldine" (Ion Caraion, Jurnal de grupă... dubito). Discursul poetic capătă, la Florin Iaru, aparențe de jurnal, cu notații succinte, discursul pare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cuvântului ales. Ei au aflat o soluție pentru a uita de amenințarea răului: scriu, își creează un scut de apărare din propriile visuri transpuse în imagini verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvântului ales. Ei au aflat o soluție pentru a uita de amenințarea răului: scriu, își creează un scut de apărare din propriile visuri transpuse în imagini verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]