828 matches
-
de luat în seamă, alături de a lui N. Iorga și a lui O. Densusianu. În fapt, el considera că o istorie a literaturii nu poate fi alcătuită decât după ce au fost investigate toate compartimentele și au fost strânse toate informațiile. Colecționa cele mai mărunte date despre familie, studii, viață personală, relații sociale, debut, colaborări, ediții, receptare. S-a oprit cu precădere asupra unor scriitori și oameni de cultură ardeleni din prima jumătate a secolului al XIX-lea în monografii precum: Viața
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
câteva bomboane Începute, cu urme de dinți. Unde stă Tessie e mai multă ordine. În diverse căni sunt așezate pixuri și creioane. Între două proptele de alamă, ambele reprezentând un bust al lui Shakespeare, stau romanele pe care le-a colecționat de prin talciocuri. Picioarele de douăzeci de ani ale lui Tessie Zizmo: mărimea treizeci și șase, albe, cu vinișoare albastre și cu unghiile roșii dispuse În evantai, ca niște sori pe coada unui păun. Și le examinează cu severitate, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Istanbul de la 1955, În care au fost uciși 15 greci, 200 de grecoaice au fost violate, 4348 de magazine jefuite, 59 de biserici ortodoxe distruse și au fost profanate chiar și mormintele patriarhilor. Desdemona avea șase evantaie cu atrocități. Le colecționa. În fiecare an făcea o donație Patriarhiei din Constantinopol și peste câteva săptămâni ajungea la un evantai nou, denunțând genocidul și, Într-unul dintre cazuri, Înfățișându-l Într-o fotografie chiar pe patriarhul Athenagoras printre ruinele unei catedrale jefuite. Crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
într-o nuanță de verde mai închisă decât cea a unei sticle. Storurile sunt în bleumarin, verde și carouri vișinii, iar pătura și fețele de pernă se asortează. Peste tot pe perete sunt agățate desene originale, pe care Ben le colecționează. O parte dintre ele au apărut în ziarele naționale, și toate au o tentă satirică. Înainte să întrebați, să știți că Ben nu-și permite asta, nu în acest moment. Dar e econom cu puținii bani pe care îi câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un safari În ceea ce se numește Îndeobște The Darkest Africa - asta Înainte ca soții Martin Johnsons să o lumineze pe atâtea ecrane unde puteau fi văzuți În urmărirea leului Old Simba, a bivolului, a lui Tembo, elefantul, toate astea În timp ce colecționau diverse specimene pentru Muzeul de Științe Naturale. Același cronicar Îi declarase până atunci cel puțin de trei ori a fi pe margine, și chiar erau. Dar se Împăcaseră mereu. Uniunea lor avea o temelie solidă. Margot era prea frumoasă pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
amintiri (care pentru mine erau podul casei În care m-am născut, cu tortul de nuntă al părinților mei Într-o cutie de tinichea ce stătea atârnată de o grindă și, tot În pod, borcanele cu șerpi și alte specimene colecționate de tata În copilărie și păstrate În alcool, alcool care scăzuse, astfel că spinările șerpilor și ale celorlalte animale erau expuse și se albiseră), dacă te Întorceai atât de mult În timp, Îți aminteai de o grămadă de oameni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mele, toate naturale, spontane, autentice și libere. Inima mea făcea giumbușlucuri printre forme și umbre și pete, În modele, repetiții și linii terminate brusc. Sufletul Îmi tremura repede și ușor, ca și cum ai clipi din ochi. Și așa am Început să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă, a rămas aceeași fire Încrâncenată și plângăreață. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcut-o, ar fi avut parte de multe necazuri. Îi sunt recunoscător pentru că a fost amabil și m-a ajutat să strâng material, cu toate că e foarte ocupat și suferă de insomnie cronică. „Mi-au plăcut mereu avioanele, dar nu am colecționat niciodată aeromodele sau lucruri plicticoase de genul ăsta. Poate pentru că omul e așa de mic și vrea să vadă lucruri mai mari. Dacă era să intru în Forțele de Autoapărare Japoneze, voiam să mă fac neapărat pilot. Și fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să fie despăgubit pentru lipsirea de bărbăție sau chiar moartea câinelui. Neavând cum să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau moartea lor au fost influențate sau chiar determinate de cei ce le-au făurit, le-au posedat, le-au atins, le-au privit sau le-au folosit. De multe ori, povestea lor era povestea posesorilor lor. Nu obiecte stranii colecționase Bătrânul, ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i se păreau mai stranii decât obiectele pe care le colecționase. Ca un copil bătrân, lipsit de experiență, nu știa cum să se poarte, cum să le vorbească sau să și-i apropie. îl asculta și îi observa, tulburat de acest tărâm pe care voise să-l evite ca un mizantrop
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum oglinda
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
păstrase memoria acestui transfer simbiotic, intim, monoton, lent dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului" (pag.131). Hermeneutica obiectelor, disciplină pe care eroul o învață de-a lungul narațiunii, îi arată că "nu obiecte colecționase bătrânul, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor" (pag. 138). De la descifrarea biografiei gornistului în succesiunea de obiecte din lada care ilustrează coperta mai este un sigur pas până la închiderea narațiunii în bucla eternei reîntoarceri: transformarea eroului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ele, comisionarul (obișnuit să lase mesajele altora să se rostească prin sine) devenit paznic, detestat și mereu respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își populeze atât de convingător lumea, esențială fiind reușita sa. Mihaela URSA "APOSTROF", Nr. 10, oct. 1995, Cluj Recuperările prozei De ce moare lumea la Giurgiu? De literatură, monșer
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext epic foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei, desigur. [...] Andrei Oișteanu a vrut să scrie proză
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fetiță pe care o considerai complect neînsemnată. Tot pe atunci te apropiai de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut nimic în tine lipsit de luciditate. Ai exploatat puțin gândurile tale, despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că l-ar putea vindeca. - N-a fost o idee utilizată atunci pentru a te cuceri. Te-ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Port. Observând nedumerirea doctorului (oricît de nepriceput ar fi), se prevede o boală care poate dura mai mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să fie despăgubit pentru lipsirea de bărbăție sau chiar moartea câinelui. Neavând cum să-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau moartea lor au fost influențate sau chiar determinate de cei ce le-au făurit, le-au posedat, le-au atins, le-au privit sau le-au folosit. De multe ori, povestea lor era povestea posesorilor lor. Nu obiecte stranii colecționase Bătrânul, ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i se păreau mai stranii decât obiectele pe care le colecționase. Ca un copil bătrân, lipsit de experiență, nu știa cum să se poarte, cum să le vorbească sau să și-i apropie. îl asculta și îi observa, tulburat de acest tărâm pe care voise să-l evite ca un mizantrop
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum oglinda
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
păstrase memoria acestui transfer simbiotic, intim, monoton, lent dar definitiv, așa cum piatra șlefuită conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului" (pag.131). Hermeneutica obiectelor, disciplină pe care eroul o învață de-a lungul narațiunii, îi arată că "nu obiecte colecționase bătrânul, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor" (pag. 138). De la descifrarea biografiei gornistului în succesiunea de obiecte din lada care ilustrează coperta mai este un sigur pas până la închiderea narațiunii în bucla eternei reîntoarceri: transformarea eroului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ele, comisionarul (obișnuit să lase mesajele altora să se rostească prin sine) devenit paznic, detestat și mereu respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își populeze atât de convingător lumea, esențială fiind reușita sa. Mihaela URSA "APOSTROF", Nr. 10, oct. 1995, Cluj Recuperările prozei De ce moare lumea la Giurgiu? De literatură, monșer
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext epic foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]