2,111 matches
-
repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Fiecare în acordurile acelei muzici divine își vântura memoria după scenele amintirilor trecute, după anii copilăriei, petrecuți în marea natură. Eminescu își revăzu dealurile molcome ale Ipoteștilor, codrul, văile, izvoarele, nopțile cu lună și cele fără lună când hoinărea pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori și zilele cu soare când colinda codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în cale spre salcâmul tăinuitei lui dragoste cu fata Alupului, atunci când scârțâia-n aerul rece-al nopții cumpăna de la
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
arta și știința (!) antică a inițierilor de tip sexual, Kamasutrele, ( India) ori cele abundent etalate pe frontispiciile palatelor din jungla Cambodgiei, ș.a. Desigur, femeia dintotdeauna a fost și sclava existenței familiale, a fost și prostituata din peșteră, din pădure, din colibe ori din palate. A fost și „ zeița” din umbră, sau semizeea, care a pretins că l-a născut pe „ fiul” cu un zeu, sau un înger, vezi paradigma în celebrele cazuri de bărbați mari ai istoriei. Venind lapidar în istoria
PSEUDO-ESEU: RECAPITULARE DESPRE FEMEIE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348168_a_349497]
-
eu sunt în casă și are să se sperie foarte tare. Și câteva spaime de acestea s-ar putea să-l lecuiască de intențiile lui drăgostoase. - Dragii Moșului, mă bucur că am mai făcut o faptă bună și mă retrag la coliba mea din vârful muntelui. Și a dispărut ca deobicei... ca o nălucă. Betty m-a sărutat pe un obraz, eu i-am sărutat mâna și s-a topit și ea ca o nălucă. Înțelegerea noastră a fost perfectă și eu
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
și falnici, nici animalele nu se lăsau mai prejos și își făceau apariția zglobiu, alăturându-se îngerilor și oamenilor. Când păsărelele oboseau, atunci oamenii, îngerii și animalele începeau să cânte în locul lor. În apropierea unui lan de lalele era o colibă de lemn în care locuiau doi oameni. Aveau o mie de ani și erau singuri. De multe ori ieșeau din coliba lor și ascultau trilul păsărelelor, priveau hora și ascultau la chiuitul oamenilor, al îngerilor și al animalelor. Îi chemau
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
oboseau, atunci oamenii, îngerii și animalele începeau să cânte în locul lor. În apropierea unui lan de lalele era o colibă de lemn în care locuiau doi oameni. Aveau o mie de ani și erau singuri. De multe ori ieșeau din coliba lor și ascultau trilul păsărelelor, priveau hora și ascultau la chiuitul oamenilor, al îngerilor și al animalelor. Îi chemau Maria și Ion. Erau doi bătrânei care țineau foarte mult unul la celălalt. Aveau amândoi părul alb și fețe blânde. Maria
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
Amândoi purtau la mijloc un brâu de catifea și în picioare, opinci. Singura lor supărare era că nu aveau și ei un copilaș, care să le mângăie bătrânețile, să-i facă fericiți. Într-una din frumoasele zile însorite, stăteau în fața colibei lor de lemn. Ca de obicei, coborâseră câteva păsări și se transformaseră în îngeri. Oamenii, îngerii și animalele se amestecaseră în horă si era veselie mare, ca întodeauna. Dar Maria era tristă. Parcă n-ar fi văzut si n-ar
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
voi face pe acel îngeraș fată mică și o voi duce jos în Țara Lalelelor. Când voi ajunge acolo, o voi pune într-o lalea și ei vor veni dimineața, o vor lua de acolo și-o vor duce la coliba lor. - Și ei vor avea grijă de acela dintre noi? - Da, ei vor avea grijă și îngerașul pe care îl voi trimite, va crește o fată mare și frumoasă, alături de Maria, de Ion și de frumusețea Țării Lalelelor. - Merg eu
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
mai ieșise de mult timp, de după norul cel alb. - Strălucire, steluțele mele dragi! Lumină, Lună dragă! - Strălucire și Lumină, Tatăl nostru drag! răspunseră stelele și Luna. Ajunse în dreptul Pământului și intră. Călători până în Țara Lalelelor și coborî jos, printre lalelele din apropierea colibei lui Ion și a Mariei. Atingând cu sceptrul Său o lalea, aceasta se făcu mai mare și celelalte se îndepărtară puțin de ea. Mai sărută o dată fetița pe frunte, o așeză în lalea și mai spuse încă o dată: - Din lalea
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
în sus și începu să urce acele trepte, făcând cale întoarsă spre Cer, pe lângă lună și printre stele, până la norul cel alb. Fetița rămase în lalea până dimineață. Între timp, Maria și Ion se puseseră să doarmă în patul din coliba lor. Dar, aș! De unde să doarmă ei, că amândoi stăteau în pat, fără să închidă ochii. La un momment dat, Ion simți că și Maria era trează și îi spuse: - Marie, nici tu nu dormi? - Nici eu nu dorm, Ioane
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
teamă. După aceea tăcură amândoi până dimineață. Și așa trecu cea mai lungă noapte din viața lor. Cum începură să se vadă primii zori ai zilei, săriră în sus vioi, mai ceva ca niște tinerei, se îmbrăcară și ieșiră din colibă. Când ajunseră lângă lanul de lalele, se uitară și Maria spuse: - Ioane, uită-te și tu cât de multe lalele sunt. Cum o găsim noi pe fetița noastră? - Nu știu, dar hai să intrăm printre ele. Dar știi că trebuie
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
luat-o din lalea, îi vom spune și noi Prințesa Lalelelor, mai spuse Maria. Și sărutară copila fericiți, după care trecând printre lalelele, fără să mai aibă aceeași grijă să nu le calce ca prima dată, plecară cu ea la coliba lor. Dar ca prin farmec, frumoasele flori se înclinau într-o parte și le făceau loc să treacă. Ajunseră acasă, bucuroși nevoie mare și nu-și mai încăpeau în piele de fericire. Când ajunseră în fața colibei, Îngerul barză îi aștepta
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
plecară cu ea la coliba lor. Dar ca prin farmec, frumoasele flori se înclinau într-o parte și le făceau loc să treacă. Ajunseră acasă, bucuroși nevoie mare și nu-și mai încăpeau în piele de fericire. Când ajunseră în fața colibei, Îngerul barză îi aștepta pe iarbă cu o față tristă. Văzându-i pe Maria și pe Ion, se ridică sprinten de pe iarbă și așteptă ca ei să se apropie. Când ajunseră lângă Înger, Maria îl întrebă: - Înger drag și frumos
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
și eu din când în când să o văd? - Da, cum să nu, drag Înger. Că datorită ție, o avem și suntem așa de fericiți. Maria și Ion își luară rămas bun de la Îngerul barză și intrară cu fetița în colibă. Îngerul barză se înălță puțin și transformându-se în barză, zbură spre norul cel alb. Ajunse în fața norului și intră. Domnul ațipise în jilțul Său cu mâna pe sceptru. Atunci trecu pe lângă El, fără să facă zgomot, nedorind să-L
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. Cu alte cuvinte numim entitate culturală modul cum comunicăm între noi verbal, vizual sau prin intermediul scrisului și cititului. Dar entitate culturală poate fi și o operă arhitecturală, chiar colibă de-ar fi, un fel de bucate preparat de o gospodină sau un vehicul oarecare. Toate sunt realizări ale oamenilor și pot avea caracter material sau spiritual. De regulă cultura este specifică regiunilor atât în limba vorbită cât și în
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
-
din Egiptul de mijloc în anul 251 și rămânând orfan de tânăr, a împărțit averea sa la săraci oprind foarte puțin pentru el și sora sa mai mică iar el râvnind la dragostea lui Hristos, s-a retras într-o colibă mărginașă. În vremea aceea neexistând așezări pustnicești, iubitorul de nevoință își ridica o colibă la marginea satului unde petrece în rugăciuni, post și privegheri. Abia mai târziu când îi ajungea vestea despre un părinte îndreptat, lăsa toate și mergea la
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
averea sa la săraci oprind foarte puțin pentru el și sora sa mai mică iar el râvnind la dragostea lui Hristos, s-a retras într-o colibă mărginașă. În vremea aceea neexistând așezări pustnicești, iubitorul de nevoință își ridica o colibă la marginea satului unde petrece în rugăciuni, post și privegheri. Abia mai târziu când îi ajungea vestea despre un părinte îndreptat, lăsa toate și mergea la el pentru folos duhovnicesc. A renunțat la toate cele lumești pentru dragostea lui Hristos
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
câțiva chirpici din tizic[1]și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Incepeam paza așa de devreme să
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
nu vor crea circuitul turistic de altădată. Care îi poate salva și la care mulți visează. Împrejurimile de basm, muzeele, aerul nu constituie un argument decisiv, ci calitatea serviciilor. Și-au fost, prin partea locului, crâșmari antedecembriști de renume. Ehei, Colibele haiducilor! Ce ghiveciuri, ce sarmale, ce tochituri, stropite cu vinuri aduse mai din jios! Dimineață. Soarele strălucitor îmi spune că va fi o zi superbă. În București, diluviu! - Alo, Andrei, ai închis geamurile la balcoane? Fac turul mic al orașului
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
de apărare a teritoriului național, ca în țările românești” . Într-un important studiu din anul 1962, Mitropolitul Tit Simedrea (1886-1971) atrăgea atenția asupra unui pasaj din „Viața” marelui isihast din secolul XIV care a fost Cuviosul Maxim Kavsokalivitul (Arzătorul de Colibe) (cca 1280-1375), scrisă în a doua jumătate a secolului XIV de Teofan , episcopul Perithorionului din Turcia, fost egumen la Vatopedu: „Iar domnul Grigorie Sinaitul, ajungând acolo la Paroria, a răsărit ca un soare strălucitor pentru cei aflați în întuneric și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
a îngrășa pă-mântul. Când cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
și maică-mea, dar îi era tare urât și frică de lighioane. Ursei se plimba toată ziua legat cu un lanț pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al locului cultivat cu porumbi. Înspre Valea Viei avea o colibă unde se adă- postea de ploaie, iar în partea cealaltă era un grajd de bârne unde, la fel, se adăpostea când vremea era rea. Noaptea era lăsat liber, nu pleca de capul lui, fiindcă era cineva tot timpul cu el
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
capul lui, fiindcă era cineva tot timpul cu el acolo, de cele mai multe ori - taică-meu, cum, am mai spus. Cei care păzeam porumbii, făceam focul în două locuri - la grajd și în partea cealaltă a locului, spre Valea Viei, lângă coliba câinelui. De obicei, paznicii porumbilor dormeau noaptea, din când în când mai dădeau ocol locului să-l verifice, apoi se culcau la loc. Când câinele începea să latre și să alerge încoace și-ncolo, era semn că porumbii urmau să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]