3,820 matches
-
-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu ochii în lacrimi. Dar cel cu lacrimi mai mari, mai multe și mai amare era Dorinel. Gura lumii Directorul Nicoară conducea cu o mînă de fier spitalul acela cocoțat pe una din colinele Iașilor. Era un bun meseriaș și n-avea decît un mic cusur: îi plăceau fetele tinere și necoapte încă complet. Nicoară se apropia de pensie, dar se ținea încă bine și mersul său presupunea exerciții fizice zilnice. Realitatea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă, stropiți-l cu apă! 101, Copou Canta, 12 roți de fier, Carul Mare alerga peste coline. Tramvaiul, ca un clopot dogit, repeta: "Ge-ni-a, Ge-ni-a, Ge-ni-a!" 12 roți înglodate de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el nu se gîndea la altceva decît la felul în care trebuie să lupți în război; iar atunci cînd se afla cu prietenii lui undeva pe cîmp, deseori se oprea și discuta cu ei: Dacă dușmanii s-ar afla pe colina aceasta, iar noi ne-am afla aici cu armata noastră, care din noi doi s-ar găsi oare într-o poziție mai avantajoasă? Cum am putea să înaintăm împotriva lor, păstrînd în același timp ordinea de bătaie? Dacă am voi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
socotesc bine, prin nu mai mult de nouă așezări omenești și pe drumurile dintre ele. Cinci dintre aceste așezări sînt sate din ținutul Sătmarului, a șasea e reședința județului cu pricina, apoi un colț din Baia Mare iarna, curți, străzi și coline din Cluj, dar și pădurile de la marginile sale, iar În depărtare, vreo două crîmpeie de București, Între care Floreasca, dimpreună cu lacurile ei. De Carmen Sylva nu aduc vorba, fiindcă acea ultimă rază din amintirea mea s-a potrivit să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Mesopotamia pînă În Canaan și ar fi trebuit lăsată să se minuneze În voie, cum Începuse la un moment dat s-o facă, de verdele abundent al centrului nostru de Europă, mai cu seamă că Zoli o preumblase printre colinele copilăriei noastre, și aș fi putut afla de la ochii aceia obișnuiți cu deșertul cum se răsfrînge În ei singurul crîmpei de cer Înaintea căruia mirarea mea se Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Pișcari, cunoșteau bine clădirea Sfatului Popular din Rătești și de aceea o evocase bătrîna. Locuiseră și ei acolo preț de vreo cinci ani, după Întoarcerea mamei Floare la fiica ei, tot la Pișcari. Au rămas În așezarea verde dintre colinele dulci ale Văii Măriei pînă la reforma administrativă din 1968, cînd au reapărut județele În locul raioanelor și al regiunilor, dar cînd Răteștii și-au pierdut rangul de comună, devenind sat arondat primăriei din Beltiug, cinci-șase kilometri mai spre sud. În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ochiul de sticlă a ajuns În pubelă, așa cum globul ocular originar sfîrșise În urmă cu vreo cincizeci de ani la canal. Nu pot să uit din anii aceia de demult brazii imenși din curtea clinicii de oftalmologie din Cluj, terasa colinei pe care e situată, dealul ce urcă În continuare spre neurologie și pneumologie, micul munte medical cu tot felul de clădiri spitalicești cățărate pe spinarea sa, izolate de oraș, dar și aproape de inima lui, ridicate acolo parcă pentru tihna și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu era insuportabilă ? Oare am gândit bine la ce mă expun ?" Nechemat îi vine în minte Omul cu Umbrela, Justin, internat la spitalul de tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia unde locuiește. Îl întâlnise când urca liniștit panta colinei, în vreme ce ea cobora. Privirile lor s-au întâlnit, și-au adresat ceva ce voia să fie un salut înveșmântat în zâmbet. A fost de parcă s-ar fi întâlnit doi prieteni care nu s-au văzut de mult dar se recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
niciodată nici o veste. ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei, se ivesc de sub zăpadă niște ruine cu aparență de vapor în derivă. Dora își scrutează memoria. "Nu, nu am văzut niciodată peisajul ăsta... Și totuși, parcă l-aș cunoaște dintotdeauna, parcă m-aș fi trezit dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și al meu stăruind cu dictări și stimulându-i cum mă pricepeam mai bine, căci pentru ei, claustrarea era mai greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-am înfipt în mormanul de bulgări tari ca gheața care era mormântul Iulianei și a tânărului necunoscut. Ana, mama Iulianei, a zăcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
marelui oraș ca și de zgomotele gurilor de foc ale acestuia. Izvoarele din zonă țâșnesc cu ape cristaline cu proprietăți miraculoase pentru vigoare și sănătate, încât, pe drept cuvânt, se afirmă că cine va bea o dată apă din izvoarele de sub colinele Căușului călineștean va rămâne legat de zonă pentru tot restul vieții, unde își va afla și ursita. Dar unii s-au sălășluit prin aceste locuri fără să fi gustat din licorile fermecate ale firului de apă ajuns la suprafață. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie, o perlă a Moldovei. Hotelul Europa simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai maro, două îi sunt chiar pe spate. Bunicul meu are doi ochi de un bleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e România o poieniță de primăvară, într-un crâng de colină. Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din fața casei. Este frig; părul desfăcut mi se revarsă pe umeri, ținându-mi de cald; ea, cea de lângă mine, îmi surâde iarăși, în felul acela jucăuș și irezistibil. Ne plimbăm neglijent pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Scaunul Realitatea este o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca într-o oglindă nepoleită de vreme, și îi primeam zâmbetul ca pe un fenomen al naturii, ancestral și mereu același, mereu egal cu sine. Pentru că Nanatsumori înseamnă "cele șapte păduri", iar cele șapte păduri se întind pe aceste șapte coline de taină, cu spinări line, din care naște, la fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că la asta nu m-am gândit ... Au ieșit din pădure în drumul mare pentru a se îndrepta spre casa lor. „ la omul sărac, nici boii nu-i trag” sau „unde-i sărăcie, boala lucie ” CELE ȘAPTE ȘOPÂRLE DE PE ȘAPTE COLINE În timp ce pe șaua dealului de la Huci un melc alerga de zor, o râmă îi taie calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Știi cât este de bine când plouă și cât de bine ne simțim amândoi. Stai cu mine, nu înțelegi ceea ce ți spun? -Lasă-mă în pace că trebuie să ajung numai decât la Sfatul târâtoarelor. -De ce? -Șapte șopârle de pe șapte coline s-au plâns la Zeul protector al târâtoarelor de amărăciunea lor și au primit îngăduința de a ține acest sfat. -Nu înțeleg, de aceea te mai întreb o dată, ce cauți tu la acel sfat? -Târâtoarele se adună la acest sfat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de care mă bucur aici la Tübingen, chiar dacă se schimbă în funcție de condițiile atmosferice ale anotimpurilor sau a momentului zilei: Österberg chiar în centrul orașului și pe fundal Schwäbische Alb. La fel și locul natal din Elveția, priveliștea Alpilor și, printre coline, lacul Sempach a cărui întindere se supune celei mai slabe adieri de vânt, oglindind cerul și schimbându-și constant înfățișarea și atmosfera. Fiecare are propriile experiențe legate de natură, care se imprimă în adâncul memoriei. Îmi voi aminti toată viața
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care cerul le-a dăruit omului pentru a-i compensa neliniștile vieții? Vom vorbi despre aceasta, în capitolele privitoare la sensul și fundamentul vieții. Pas cu pas ne continuăm urcarea spirituală, despre care vorbeam la început: acum suntem încă pe colină, ajunși la problema lui Dumnezeu, Gottesfrage, ce trebuie să fie tratată cu multă atenție și în profunzime. Totuși doresc să vorbesc acum despre o ultimă amenințare a bucuriei de a trăi. De fiecare dată când privesc cerul nopții cu uimire
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trebuie să fie deci considerată în raport cu sensul societății, naturii și umanității. Dar acum, după ce am reflectat despre întrebarea sensului în știință și economie, aș vrea să mă reîntorc la individ și în special la viața mea. Vom lăsa în urmă colinele și ne vom începr ascensiunea. Întrebarea despre sensul individului Nici viața mea nu s-a scurs lin și fără conflicte. Nici un parcurs existențial nu este lipsit de crize. Termenul "criză" derivă de la verbul grec krinein, adică "a separa, a distinge
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume pe care nu o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]