574 matches
-
morală, emanat de la un astfel de ploșnițoi îndopat cu sinecurile noului regim, un atac virulent împotriva poetului Tudor Arghezi. Nu pot răspunde la un asemenea articol decât cu un cuvânt folosit chiar de marele Arghezi: Siktir. Lansarea programului guvernamental „Ultima colivă” Franța 11.2% Elveția 10.6% Austria 10.5% Germania 10.5% Italia 9.1% Spania 9.0% Anglia 8.7% Norvegia 8.5% Finlanda 8.4% Ungaria 7.3% Cehia 7.1% Polonia 7.0% Slovenia 8.3% Nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de tuse, la vreo clinică europeană. Se vorbește că în urma eșecului înregistrat de Boc, cu mult trâmbițatul proiect numit “Prima casă”, în noile condiții poate să lanseze cu succes mai multe proiecte și anume: “Primul coșciug”, “Prima groapă” și “Ultima colivă”. Iar în final poate mai rămâne suficient loc și pentru „Veșnica pomenire” Binevoitorul maghiar Voiam ca azi să scriu un ceva vesel, că prea i-am întristat pe unii cu articolul acela al meu de ieri pe tema degringoladei, demolării
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
astfel va vizita spațiile interplanetare, și viermii nu vor începe travaliul lor de alterare. Împrejurul lui Viky, flori multe, toată Cavama a fost epuizată de flori și puse în valoare, pentru ca fiecare să fie văzută. La un capăt, loc pentru colive și lumânări, iar în preajmă, cât mai mulți musafiri. Să vie toți cei ce au cunoscut pe Viky. Și cunoștințele ei mai vagi sau ale doamnei Axente. Și chiar străinii. Toți n-au decât de câștigat văzând o fată așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un merit cum spun unii, Meritul este divin... Aș fi fost precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate astea Care vin din Babilon, Să se-ncheie brusc povestea Ca linia de creion. Nici nume pe placa plată. Oameni buni, cu minți cuminți; Tot ce-am scris e o răsplată Celor ce mi-au
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6. Patru sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se supără intelectualitatea sublimă și ne lasă fără ea. Uite așa „ceilalți”, neocapitaliștii rapaci direct sau indirect guvernamentali au avut și mai mult succes în activitatea de lins și de jupuit ex-clasa conducătoare. Lugu-lugu, încă un „parastas”, o „împărțeală”, o „colivă” compensatorie. Avem noi grijă de voi! Ține-ți aproape! Da, Mircea, cred că ne este foarte greu să fim empatici față de loseri, după cum am ratat how-ul ca să nu mai fie loseri. Limbajul anilor ’80 a creat lumea lui ’90. „Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a morților, care este mâine. Pare chiar o împietate. La noi, într-o astfel de zi, oamenii merg la crucile lor, la morții lor, le aprind lumânări, le fac curat pe morminte, îi jelesc, dau de pomană, fac și împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
duși este alta. Suntem o cultură foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de tot, când s-au făcut niște verificări, s-a constatat că n-a fost nici un bombardament la Milcăuți. Mai mult, o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fost nici un bombardament la Milcăuți. Mai mult, o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele), îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia care-i iei tu la lună, eu nici nu pun ceasu’ să sune. Să nu mai nuanțez că de banii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ardea cu bățul la palmă. Ne confisca averile și, din suma adunată, cumpăra bomboane cu lapte pe care le Împărțea la toți copiii. De sărbători sau când se făceau parastase, așteptam cuminți la intrarea În biserică. Când ieșeau babele cu colivă, ne dădeau direct În palmă, cu lingura, ne puneau să zicem bogdaproste și ne speriau că, dacă nu mâncăm tot și Încercăm să aruncăm pomana, Doamne-Doamne o să ne pedepsească de n-o să ne vedem. De frica iadului mâncam tot, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În palmă, cu lingura, ne puneau să zicem bogdaproste și ne speriau că, dacă nu mâncăm tot și Încercăm să aruncăm pomana, Doamne-Doamne o să ne pedepsească de n-o să ne vedem. De frica iadului mâncam tot, chiar dacă nu-mi plăcea coliva Întotdeauna. La intrarea În biserică erau zugrăviți și câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuse și o puțulică nerușinată de care noi, băieții, făceam haz și cu care necăjeam fetele când le puneam să Întrebe pe mămicile lor ce era aia și la ce folosea, deși nici noi nu știam bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme, ne scotea pe prispă și trimitea după apă prin vecini. Când venea Îngrijitoarea cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcut țăndări de roțile cele negre și fără milă. În crunta lor rostogolire au băgat În țărână sarea și gazul, piperul, dafinul, legătura de pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
județ al țării și a propus pentru 2011 darea în folosință a unui nou cimitir(!!!). Vă dați seama ce mândrie de curat edil al vremurilor noi, va fi pe capul său când va tăia în cadru festiv ornat cu popi, colivă și bocitoare, panglica inaugurală a noului cimitir, odată cu sosirea primului mort, adică a primului admis în locația respectivă, pentru trecerea fără durere sau suspin în împărăția cerurilor. Nu putem să nu amintim la măsurile de combatere a crizei, măsurile așa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru fluidizarea circulației. Se aduseseră în sală și machetele respective, pentru a putea admira oricine, cu ce mândrețe de construcții se va îmbogăți Vasluiul nostru, în care la ora ceea funcționau din plin toate fabricile din zona industrială. Bomboana de pe colivă, dacă pot să spun așa, la acea ședință a fost intervenția protopopului Pârcălabu, care avea un mare of la viața lui atunci, fiindcă dorea, ca neapărat administrarea cimitirului orășenesc să treacă de la Societatea de Gospodărire Comunală, în mâna sa largă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
jurnalului meu, vă lăsasem cam într-o dungă, cu povestirea călătoriei lui Băsescu cel mai Președinte, în îndepărtata țară a Portugaliei, pentru a sta la un pahar de vorbă, cu mai marii lumii în vederea stabilirii celei mai reușite rețete de colivă, ce se va folosi la îngroparea problemelor stringente ale lumii contemporane. Și venise acolo, toți cei care răspundeau în țara lor la titlul de președint,e sau cum este cazul Italiei, la titlul de premier. Prea puțin mă interesează ce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
împărtășea bucuria primenirii de la începutul primăverii. O găsea păgână și barbară. Nu-i făcea nici o plăcere să se scoale cu noaptea în cap pentru un efort fizic atât de ignobil. Nici mucenicii nu-i gusta. Miroseau a mort. Ca și coliva. Ambele îl făceau să se gândească la propria lui moarte, la propria lui descompunere. Din aceleași motive, nici măcar mormintele strămoșilor din cimitir nu le vizita. În privința asta, clucereasa Elenca se deosebea fundamental de Alecu. Pe ea nici moartea, nici sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]