1,463 matches
-
să se prelingă pe pielea feței. - Fantastic! repeta soțul meu cu o bucurie spontană. N-aș fi putut să-mi închipui că poate să zboare atât de sus! Am ieșit pe balcon, totul era pustiu. În rătăcirea mea, am așezat colivia lui Sucki pe balcon și am așteptat câteva ore. Nu voi uita niciodată acei zori trandafirii. Colivia lui Sucki a rămas mult timp pe balcon, apoi a dispărut împreună cu alte lucruri pe care le cumpărasem ca să fac totul plăcut în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
putut să-mi închipui că poate să zboare atât de sus! Am ieșit pe balcon, totul era pustiu. În rătăcirea mea, am așezat colivia lui Sucki pe balcon și am așteptat câteva ore. Nu voi uita niciodată acei zori trandafirii. Colivia lui Sucki a rămas mult timp pe balcon, apoi a dispărut împreună cu alte lucruri pe care le cumpărasem ca să fac totul plăcut în jurul lui. Obișnuiam să-l strâng tare în brațe pe soțul meu, el surâdea și mă asigura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așa cum făcuse și guvernul, familiile începură să iasă din casă cu valizele și gențile lor, cu sacoșele și pachetele lor, cu pisicile și câinii lor, cu vreo broască țestoasă smulsă din somn, cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-au deschis, nimeni n-a venit pe palier ca să se bucure de spectacolul fugii, nimeni n-a aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de iubire pentru vreo șaizeci de frumuseți, În afară de ea, continuă pe tonul ei sfruntat, după care Îl arătă cu degetul. Cei ca voi ar face mai bine să nu-și mai ia nevastă, dacă nu reușesc să Închidă păsărica În colivie, adăugă ea, retrăgându-se iute din fața priorului, care făcuse un pas amenințător către dânsa. Între timp, de după perdea Își făcu apariția Pietra, care intră urmată de o fată cu privirea Înfricoșată, albă de parcă n-ar fi părăsit niciodată bordelul. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
minciunii, și trup răstignit în uitare, nimic pe falii de timp, când culorile strigă în peștera așteptărilor? asta ești fericire? cine ești, umbră cu trup de femeie, furișându-ți picăturile de vopsea printre speranțe? cine ești tu, închisoare a iubirii? colivie a încercărilor cerului într-un pumn de pământ? ...strigă armăsarul mușcând zăbala, înainte de-a-și frânge trapul, în barierele de gheață ale umanului... Referință Bibliografică: cine ești? / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
de un profesionalism rar întâlnit. Nu știu de ce nu și-a amintit că prima femeie care a pus piciorul în centrala subterană a fost mama ta, soacra mea. Tatăl tău a stat sus, i-a fost teamă să coboare cu „colivia”. Am chiar o fotografie, poză istorică, pe care am publicat-o și în „Făclia Hidrocentralei”, însoțită de un reportaj. Acolo este hala mare a mașinilor, unde lucrau câțiva oameni, cred că cinci. Hala se numea pe atunci „Gheorghe Gheorghiu - Dej
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
Toate Articolele Autorului Iubito, seara noastră De catifea adâncă Pe cât e de albastră Și mai albastră încă, O face doru-n care Așijderea mă zbat Legat cu disperare, De tine, separat. Mă-mbată și adie Cu păsări dinspre nord În orice colivie, Sucombă un acord Ce altă moștenire Să mai dorim în doi Ca fără părtinire Să cerem drept la ploi? Favorul de la soartă Za după za, un lanț Capcana ce ne poartă Spre tragicul bilanț Melodramăm întruna Acuza de intenții Că
ACEASTĂ SEARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361484_a_362813]
-
mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se uită în jur, sub masă, sub scaune, ridică șorțul): Aaah, tu erai mă' piticuțule? Să
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se uită în jur, sub masă, sub scaune, ridică șorțul): Aaah, tu erai mă' piticuțule? Să știi că iar m-ai păcălit, hai fă-te cuminte și intră la loc în colivie. Ăsta e rolul tău, n-ai ce face. La noi fiecare are rolul lui. Asta e. Eu am rolul meu, tu ai rolul tău. Un cuc e mai mare (arată la el), alt cuc e mai mic. Ni se umple
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
este Maria. Am văzut că ea nu se mai sperie de un pipăit, chiar desface piciorul să simtă mâna mai bine pe pulpa ei. Doar nu o să te mănânce și nici păsărica nu o ia cu el. Rămâne tot în colivie. El doar o mângâie pe pene și atât. - Leo, ești nebună? Cum să-l las? Am văzut ce faci tu cu ai tăi, sau mai bine zis ei cu tine, dar mie nu-mi place așa ceva. - Treaba ta. Nu-ți
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
EDENULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu te bucura prea devreme în patul cu otava uscata nu este nimeni doar o umbră de moarte ca o pasăre scăpată din colivie și femeia cu forme întrupate din coasta lui Adam data afară din rai. Deasupra cerul e nedefinit, pamântul e prieten cu apele și locuiesc în același buzunar ca într-o scorbură a universului. Timpul n-are alte dimensiuni partea noastră
GRĂDINA EDENULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363847_a_365176]
-
mână o valiză și o geantă de voiaj. Le recunoscu. David nu glumea. Se prăbuși pe fotoliu cu aripile tăiate. O ardea coșul pieptului și tuși înghițindu-și acreala care i se urcase pe gât. Trebuia să iasă din această colivie, să se așeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni și farfurii, glasuri
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
paramedici a fost mobilizată zilele trecute, în Surprise, Arizona, pentru a salva viața unei păsări exotice. Ajunși la fața locului, cei din echipajul medical și cel al pompierilor au constatat că o doamnă în vârstă de 71 de ani pusese colivia de călătorie cu papagalul în mașină, a fixat-o cu centura de siguranță, și-a aruncat poșeta în mașină, a blocat ușa, după care a realizat că își lăsase cheile în mașină. Doamna Doyle a sunat la firma de asigurări
SURPRISE, ARIZONA: PASĂRE EXOTICĂ SALVATĂ DE O ECHIPĂ DE PARAMEDICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363953_a_365282]
-
putea ajunge. Fiindcă precum un copil de părinți buni nu se scoate din casa parintească cu mâinile goale, ci dobândește mijloace spre a putea îngriji pentru existența și înaintarea sa, zic încă: că precum o pasăre ce se scoate din colivie cu scopul de a se liberă, nu poate pierde aripile sale, care urmează a-i servi libertatea dobândită, tot așa urmează ca și săteanul să se libereze cu tot ce a fost a lui și cu tot ce servește de
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
lăsând în urmă palura fricilor acumulate în toate viețile pământene. Nu cred în zei. Cred în Dumnezeu, acel Dumnezeu al iubirii nemărginite, pe care îl simt și prin trăire profundă îl chem să-mi taie cordoanele, lanțurile și să spulbere coliviile gândirii limitate. Uneori este bine să fii înțelept înainte de erori, pentru a nu obosi ființele umane cu greșelile tale. Din păcate sau din fericire -nu știu dacă o ființă poate fi restaurată așa cum monumentele istorice pot fi restaurate pentru a
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
ca una din ele să-mi răpească sub velința ei înghețată trupul, mintea și inima fizică, lăsând în urmă o cruce care rănește pământul cu talpa sa goală prinzând rădăcini de piatră cenușie care ar vrea să zboare tot printre colivii. Nu am renunțat și nu voi putea renunța la iluziile pământene cât trăiesc, oricât de departe aș pleca lăsând pe banca gândurilor un rest de izbândă trecătoare și pălăria metaforelor mișcând frunzele toamnelor vieții în care mă nasc și mor
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
apoi ovalul ei laptele răsăritului de lună cornul adânc din miezul faptelor tale și toate toate liber curg după un atunci în care între tine și zbor aripa îngheață desprinsă de fire uitând să definească libertatea o trăiește lanț de colivii împlinești apoi taci nefiresc într-un zâmbet crispat sau rămâne fuga prin timp limita sacră sau frontiera unghiului absurd deschis permis de Domnul acel bilet aninat de tâmpla legilor pure și dacă în cântecul tău cuvintele își pierd limitele în
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului eu sunt făcut ..timpule, nu pot să aștept în mocirlă, împlinirea amurgului, făcând piruete pe trestia unei clipe! eu sunt viața și unele cioburi de colivie albă! scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc. și zbor peste urâtele necunoscutului, pentru tine mă vând, la târgul cuvintelor ce zboară. la fiecare pas cadențat, eu sunt interjecția adâncului, ce iți seamănă! suficient să te pot prinde, într-o lume
POEM ASCUNS ÎN 1981 de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368353_a_369682]
-
cu strictețe. Angajase un om, care era încontinuu pe urmele mele, oriunde mergeam, îmi verifica toți prietenii și dacă el avea dubii despre vreunul, îmi interzicea să-l mai frecventez. În puține cunvinte, mă simțeam ca o pasăre într-o colivie, îmi lipsea libertatea de alegere și spiritul meu se revolta. Am ajuns la vârsta aceasta și el încă încearcă să-mi cenzureze acțiunile, să-mi sugereze ce trebuie și ce nu și nici acum după atâția ani, nu-mi acordă
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
de încredere în mine, m-a determinat să dau petrecerea de ieri, profitând că el cu mama au plecat în vacanță. Acum după cele ce mi s-au întâmplat ajung să cred că sunt într-adevăr inaptă să trăiesc în afara coliviei și totuși există o parte din mine care se revoltă și strigă că nu-i adevărat. Pe Marco, eu l-am acceptat prea ușor, din nou în viața mea, fără știrea tatei, de curând. Am crezut ca o ingenuă fără
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
Cotanele îi priviră îndelung pe moșii negri care se transformaseră în umbre, zburând spre înaltul cerului și îndepărtându-se. Când dispărură în zare, una din ele îi spuse stăpânei lor: - Oare am făcut bine că am descuiat măgăoaia asta de colivie și că i-am lăsat să plece? - Cine știe? răspunse cotanul care mai vorbise înainte de plecarea moșilor negri, cine știe dacă o fi bine sau rău? Mie oricum, nu-mi miroase a bine. Apoi gândindu-se puțin, se-ntoarse spre
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
clipe continuă: - Bine măi fetelor, bine! Fie cum vă este voia. Așa să fie! Atunci hai să plecăm de-aci, dar la primăvară ne-ntoarcem, da? - Da stăpână, ne vom întoarce la primăvară și ne vom face cuibul aici, în colivia asta mare. - Sigur ne vom întoarce? - Sigur, stăpână, cum să nu? - Bine atunci, hai să plecăm. Și stăpâna înepu tare: - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ținură ceilalți isonul și celelalte păsări. Apoi își luară zborul. Viscolul începuse și
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
moșul nemuritor. Probabil nu-i adevărată existența sa, ci e doar o legendă. - Ei, și eu parcă aș gândi ca tine, dacă nu ne-am fi întâlnit cu acei moși negri și urâți, care au vrut să-i scăpăm din colivie pentru a putea pleca în căutarea lui Moș Crăciun, răspunse stăpâna. - Măi cotanelor, nu-i legendă, se auzi vorba viscolului. Este adevărat că Moș Crăciun există. Acolo, în lăcașul său nu pot să-mi fac de cap nici eu, nu
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]