1,023 matches
-
a comportamentului și a gândirii (maieutica) era nulă. Limbajul ironic era chiar umbra fidelă a gândirii ironice. Care se traducea fidel și consecvent în comportament ironic” ( Câte feluri de ironie sunt? - ABCDE-ul ironiei). În această perspectivă, într-o formulă colocvială și speculativă, fragmentară și divagantă, dar nu lipsită de rigoare, eseistul propune un scurt istoric al conceptului și al problematicii; reperează, după modelul lui Constantin Noica, stilurile și maladiile ironiei; imaginează și argumentează o tipologie; disociază între spiritul ironic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
avea loc simultan mii de Întâlniri neplanificate, neprotocolare și spontane. În afara locuinței familiale, de cele mai multe ori prea strâmtă, strada era spațiul cel mai important de desfășurare a vieții publice, astfel că expresia „merg În centru” s-a transformat, În limbaj colocvial, În „merg În stradă”. Ca nuclee ale socializării, aceste spații reprezentau, de asemenea, locuri esențiale pentru dezvoltarea opiniei publice și a „naționalismului de cartier”, care putea căpăta forme instituționale: echipe sportive, bande, ceremonii de celebrare a sfinților protectori, festivaluri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
temperament cu inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o construcție perfect unitară. Prezentarea și problematizarea faptelor au caracter filmic și se dezvoltă contrapunctic, captivând și printr-un agreabil stil colocvial. Preluând aserțiunea lui N. Georgescu, că eminescologia suferă de lipsa interpretării critice a izvoarelor arhivistice, Theodor Codreanu constată cu tristețe că încă nu există o instituție națională, fie o catedră universitară, fie o altă formulă, destinată exclusiv lui Eminescu, așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și opinii ce se adresează în mod cert elitelor. Notorietăți ca Svetlana Matta, Mihail Petroveanu, Al. Piru, Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Petre Pandrea, George Călinescu, M. Mincu, Ov. S. Crohmălniceanu, Vladimir Streinu, Perpessicius, Tudor Vianu, Nicolae Manolescu ș.a. sunt situate colocvial, față în față la aceeași masă a dezbaterilor critice, în cadrul căreia Th. Codreanu este, pe rând, moderator, analist, critic și istoric literar, comentator. Meritul său fundamental constă în orientarea discursului spre sensuri și percepții estetice delimitate stilistic într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imaginea mamei, drama Basarabiei ș.a., dar cred că studiul cel mai important al lui Mihail Dolgan despre poet este Dialogismul discursului liric al lui Grigore Vieru, publicat în volumul Literatura română postbelică (1998). Într-adevăr, poezia lui Grigore Vieru este colocvială, iar nu monologală, ca în cazul majorității liricilor. S-ar putea să fie particularitatea cea mai pregnantă a tipului de modernitate cultivat de Vieru" (monografia recenzată, p. 66). Tot la M. Dolgan, Theodor Codreanu găsește inedită comparația "frapantă" pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilul fiecărui scriitor (în corpusul lucrării, sunt folosite mai frecvent de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Mircea Cărtărescu). În virtutea valenței lor ironice, unele dintre aceste adverbe au o frecvență importantă în limba vorbită și, mai ales, în limbajul relaxat, colocvial, al forumurilor. 2.3. Adverbele în -iș (-îș) 2.3.1. Situația adverbelor în -iș (-îș) în dicționare Adverbele terminate în -iș (-îș) − majoritatea aparținând limbajului popular (-regional) și familiar, dar preluate și în stilul beletristic − alcătuiesc o clasă formală
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
glas tare o nouă povestire de-a mea, avea obiceiul neclintit ca, o singură dată la fiecare povestire, să mă întrerupă în mijlocul unei replici de dialog întrebându-mă dacă știu că am o Ureche Bună pentru Ritmurile și Cadențele Vorbirii Colocviale. Îi plăcea să pară foarte savant când îmi trântea așa ceva. Mai departe o să trec la Urechile lui. De fapt, dețin un adevărat mic film în legătură cu ele - o bobină încâlcită, în care apare sora mea Boo Boo la vreo unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
netratabilă încă prin metode științifice, deoarece nu știm să atacăm relația dintre populație, energie, mecanismele economice și sociale, mediul înconjurător, comportamentul oamenilor și aspirațiile profunde ale omului". Sistem și civilizație, Editura Politică, București, 1976, pp108-109 17 Mises arată: ,,În vorbirea colocvială spunem despre om că este fericit dacă el a reușit să-și atingă țelurile. O descriere mai adecvată a acestei stări ar fi că el este mai fericit decât era înainte. Dar nu există nici o obiecțievalidă împotriva uzanței de a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
clasici în această bibliotecă. Fiind fixat și recunoscut în mod convențional, suportul nominal inițial al sintagmei nu mai acționează direct în procesul descifrării semnificației, dar rămâne recuperabil într-un plan secund. Simpla frecvență a ocurențelor de acest tip în limbajul colocvial este suficientă, de multe ori, pentru reactualizarea sintagmei inițiale, fără confuzii sau pierderi de semnificație: Românii sunt lideri la consumul de spirtoase ("Ziua", 2006) [băuturile spirtoase] Un maidanez a ucis un japonez (JN, 2006) [un câine maidanez]. 2.2. Tiparul
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
jucător este o onoare să fie convocat la națională [echipa națională]. Luăm un alt exemplu din sfera politică electorală, adjectivul substantivizat parțiale, utilizat numai la plural, cu sensul de rezultate preliminare ale alegerilor. Termenul are un sens distinct în limbajul colocvial studențesc, de examene, și, numai în această situație, este posibil și singularul, parțial: PSD câștigă parțialele și se gândește la anticipate [alegerile parțiale] Se apropie perioada parțialelor; săptămâna asta am parțialul de fizică [examenele parțiale]. 5.1.2. O categorie
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
forme de singular corespondente: unul de genul masculin (un tipizat) și altul de genul feminin (o tipizată). Chiar și pentru anticipate, termen care părea a trimite fără echivoc numai la plural, la alegerile anticipate, s-a construit un feminin singular, colocvial, anticipată 16: În plină iarnă și în Postul mare al Crăciunului, parlamentarii opoziției s-au săturat de muncă și vor să mai stea pe la casele lor pe gânduri, cum s-o pună de-o anticipată (Internet, 2006) Anticipata, mâine-i
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
cap cu o "compensată" sau o legătură de lobodă ("Tricolorul", 2006). Exemplele oferite, prelevate din presa recentă sau de pe site-uri oficiale, pot fi legitimate, cu observația că utilizarea lor (mai ales a celor din urmă) este legată de forma colocvială a limbii. Admitem o anumită preferință a vorbitorilor pentru formele de plural, ceea ce nu implică însă statuarea acestora ca pluralia tantum: (băuturi) răcoritoare/energizante, (raze) ultraviolete, (substanțe) anabolizante/fortifiante/halucinogene/interzise/explozibile/radioactive/narcotice/stupefiante, (melodii) populare/lăutărești/spaniolești, (gaze
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
bastoanele jandarmilor și lacrimogenele nu și-au mai făcut efectul, pompierii au atacat cu tunurile de apă ("Gândul", 2006) Isteria radioactivelor a cuprins internetul. 5.2.2. Foarte prezente în limbajul publicistic sunt formele singularia tantum. Sunt curente în limbajul colocvial unitățile reduse din structurile cu numele limbilor (franceză, engleză, latină) sau cu disciplinele de învățământ (civică în loc de cultură civică, tehnologică în loc de educație tehnologică). Pe același tipar, se înregistrează și alte substantivizări: Ana are teză la română și are de învățat
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
p. 227.</ref>. Problematica fenomenului se adâncește atunci când acest tip de atitudine este caracteristic majorității populației la nivel național. Această afirmație este explicabilă dacă pornim de la expresia „fiecare națiune are liderii pe care îi merită”, care exprimă într-o formă colocvială un adevăr empiric. În cadrul populației unei națiuni care prezintă o anumită trăsătură într-o frecvență foarte mare, este normal ca în fiecare eșantion pe care îl vom alege din cadrul populației, să găsim un număr foarte mare de oameni care au
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
Barbu, O ist., 209-211; Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 145-148, 192-201; Crohmălniceanu, Literatura, III, 203-216; Negoițescu, Engrame, 14-17; Oprea, Incidențe, 34-40; Ungheanu, Arhipelag, 321-331; Cioculescu, Itinerar, II, 382-388, III, 249-253, IV, 391-402; Balotă, Arte, 291-295; Mihăilescu, Conceptul, I, 404-411; Regman, Colocvial, 42-50; Serafim Duicu, Vladimir Streinu, Craiova, 1977; Martin, Identificări, 189-191; Valea, Oameni, 137-145; Dimisianu, Opinii, 184-188; Raicu, Practica scrisului, 208-212; Grigurcu, Poeți, 251-256; Dimitriu, Singurătatea, 98-102; Lit. rom. cont., I, 102-107; Piru, Ist. lit., 476-477; Carianopol, Scriitori, II, 50-61; Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
fie una comică, a unui „biet arlechin speriat de moarte”. Jocul lipsit de naturalețe, excesiv de „teatral”, indică mistificarea și obligă la un permanent du-te-vino între semn și sens. Alternarea stilului poetic „înalt”, demistificat prin șarjare, și a celui popular sau colocvial erodează inerțiile lingvistice și deschide drum polisemiei. Atât în secvențele grave, cât și în cele „umoristice”, intervine o imagistică de o rară plasticitate, la rândul ei, terifiantă și derizorie. Astfel, în cele 83 de poeme se perindă o sumedenie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
spiritului la întrebările ce i s-au pus. A ieșit o carte despre asceză, poezie, iubire, păcat, în fine, o carte despre fățăria și corupția care au pătruns în societatea românească și îi amenință ființa morală. O face în chip colocvial, din loc în loc cu o nebănuită incisivitate. Nu se sfiește să își judece contemporanii (îndeosebi pe scriitori) și să își spună părerea fără ocolișuri despre operele și comportamentul lor social. Nu a renunțat de tot la „neteama de admirație”, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice, administrative, colocviale, telegrafice, statistice, jurnalistice), procedeu care mizează pe efectul comic iscat de distonanța dintre formă și conținut. E o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spună (hugolian, aproape) că vocea poetului e vocea umanității: "Să nu-l credeți pe poet când plânge, / Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui..." Lângă autorul Necuvintelor te simți adesea partener de dialog, martor și confident angrenat într-un flux colocvial în care personalitatea lui de scriitor plural uzează de toate mecanismele rostirii. Eul și Tu-ul nu sunt decât ipostaze vibratorii ale ființei universale: Ceea ce este mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / "tu" se numește" (Lupta lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
antinomii (cu alte efecte decât la Nichita Stănescu), oniricul Dimov se complace într-un necontenit joc al măștilor, plonjând deliberat în bufonerie și burlesc, abandonându-se firesc minutului revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
A păstra sistematic prospețimea senzorială a copilăriei (calitate excelent valorificată în numeroase plachete pentru cei mici), a imprima discursului evlavie, credit, pasiune, a pune în mișcare un ceremonial vizionar persuasiv iată dimensiuni prin care poezia lui Grigore Vieru, mereu comunicativă, colocvială, se situează la nivelul unei creații adesea remarcabile. Într-un volum mai nou, cu titlu biblic, Strigat-am către tine (1999), pe lângă texte din scrieri precedente figurează capitole inedite: Sângele crucii (SocialeI, Răzbunarea frumuseții (Cântece), Pod peste lacrimi (Dedicații), unele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară etc. Fără dimensiunea unei autentice „rupturi”, B. e atras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
237-240; Ungheanu, Arhipelag, 346-355; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 119-124; Ungureanu, La umbra cărților, 35-38; Cioculescu, Itinerar, II, 351-355; Cristea, Domeniul, 389-400; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 122-131; Iorgulescu, Al doilea rond, 134-141; Raicu, Critica, 446-457; Regman, Colocvial, 13-19, 83-84; Săndulescu, Continuități, 271-273; Ștefănescu, Preludiu, 275-280; Dimisianu, Opinii, 151-156; Georgescu, Volume, 157-160; Raicu, Practica scrisului, 412-420; Ungheanu, Lecturi, 285-291; Dobrescu, Foiletoane, I, 119-123; Mihăilescu, Conceptul, II, 132-137; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 138-153; Cristea, Faptul, 309-313
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
ales în anii ’90, precum și în contribuția unor promoții mai noi. Caracteristice o. în poezie sunt considerate renunțarea la gravitatea modernistă, refuzul înfiorării patetice sau a tonului înalt, de vaticinație pe teme ontice, respingerea exprimării măiestrite și promovarea tonului familiar, colocvial, ironic și autoironic; biografismul truculent și colorat, dublat de magnificarea hâtră a derizoriului, sordidului sau a insignifiantului prin recuperare manierist-cărturărească, de fapt ironică, mitologizarea burlescă a cotidianului prin recurs la procedeele culturii populare; caracterul narativ al poemelor, recursul la listă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
lingua franca pentru aproximativ 18 grupuri etnice familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu meridional; tonala; aglutinanta; SVO transcriere latină 41. bengali (bangla) O India (Bengalul occidental, Tripura), Bangladesh / N India (Assam, Orissa, Bihar, Jharkhand, Insulele Andaman și Nicobar); diglosie limba colocviala (bazată pe varietatea din Calcutta) - limba literară (vocabular și forme gramaticale arhaice). Rabindranath Tagore (Premiul Nobel, 1913) folosește limba vorbită familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian oriental asamezo-bengali; SOV; adj. - subst. alfasilabar bengali, varianta a scrierii nagari orientala; provenită dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]