1,048 matches
-
violent. Anti-poemul este poemul despovărat de sentimentalitate, devenit obiect care face parte din viață. Poetul se dorește anti-poet, fără aura genialității, nu în sferele înalte, ci cu picioarele pe pământ, în piața publică. O afirmă cu percutantă simplitate, în limbajul colocvial, direct, natural, al antipoemelor, ca de pildă în Manifest: „În locul poeziei norilor / Noi venim / Cu poezia pământului ferm / -Cu capul rece, cu inima caldă / Noi suntem bineînfipțipepământ- / În locul poeziei de cafenea / Cu poezia naturii / În locul poeziei de salon / Poezia din
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
propriei generații. Și, tot el, face figură de învingător, fiindcă visurile puștiului de paisprezece ani, împărtășite unei modeste bibliotecare din Buzău, au devenit realitate: cunoașterea scriitorilor importanți ai literaturii române, o „Bibliotecă de poezie”, o editură. Estetică autenticistă, stil „alb”, colocvial, pigmentat de expresivitate metaforică în descrierea imundului („Există, pare-se, câte două-trei straturi de mătreață, orașe dispărute, suprapuse, ca niște ruine albe, succesive, prin care unghiile, tăiate, totuși, excavează până la sânge ca-ntr-un cimitir suspendat”), bălării de limbaj, adăpostind
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
gramatica poeziei. În ele, Heliade îl abordează familiar pe cititor, în trage de mînecă și îi face complice cu ochiul. O parte a poeziei heliadești, adică a operei aparținînd registrului literar superior, a fost chiar și ea compusă în stil colocvial, pasionat sau chiar vulgar (vezi satira contra lui Grigore Alexandrescu Ingratul sau diferite fabule cu adresă precisă și fără mare haz). Mai tîrziu, a adoptat parodia în versuri, plecînd de la teme clasice și mimînd falsa admirație față de anumite personalități politice
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
nespus de suculent, cu multe paliere de interpretare, scris cu mână sigură și care sună excelent în românește. Pentru acest fapt „vina” o poartă mai cu seamă traducătorul, Andrei Oprea, care a izbutit un balet aproape perfect între o exprimare colocvială de yankeu autentic, pasaje lungi argotice (sunt câteva nume de personaje absolut delicioase), fraze ample și întortocheate sau referințe intertextuale subtile, pentru ca tacâmul unei scrieri postmoderniste autentice să fie complet. Formația jurnalistică a autorului (editorialist la publicații precum „The New York Times”, „GQ
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
07.2009) etc. Exemplele de mai sus indică o conotație ironică destul de răspândită: această utilizare a adverbului liniștit tocmai prin parțiala sa inadecvare semantică - presupune o atitudine vag depreciativă. Ironia nu este însă obligatorie: liniștit poate fi doar glumeț și colocvial, de pildă într-o autoprezentare publicitară: „Vindem liniștit 5-6 alimentatoare de laptop pe zi” (refresh.ro, 4.03.2011). Altminteri, adverbul liniștit evocă adesea un vers al lui Coșbuc, dintr-un text intrat în circulația largă prin manualele școlare (înainte de
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
Rodica Zafiu Termenul tupeu e un franțuzism bine instalat în limbă, care și-a găsit de mai multă vreme un loc propriu, între îndrăzneală și obrăznicie. Cuvântul are o istorie destul de interesantă: a fost preluat din franceza colocvială, pe la jumătatea secolului al XIX-lea; prima sa atestare, în forma tupet (mai apropiată de fr. toupet), se găsește în Vocabularul român-francez al lui Ion Costinescu, din 1870. Și definiția de acum aproape un secol și jumătate era mai aproape de
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
și o personalizare a băncii. E însă greu de crezut că, în mod spontan, vorbitorii români s-ar referi la o bancă prin pronumele cineva. În plus, a face ceva cu cineva nu e un tipar foarte răspândit în limbajul colocvial (cu puțin excepții: a face o tablă, a face bancuri etc.) și poate căpăta, cel mult, aluzii erotice. Așadar, mesajul transmis de creația lingvistică a face banking este destul de agresiv, atribuindu- le vorbitorilor familiaritatea cu o formulă și cu un
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
de convorbiri radio, însemnări de lectură sau impresii de călătorie, dublate de reflecții creștine și comentarii ideologice. Atrag atenția îndeosebi dialogurile cu Vintilă Horia, părintele Iustin Marchiș și Alexandru Paleologu, acesta din urmă fiind într-o zi de inspirată facondă colocvială, de unde și savoarea distincțiilor pe care le face. Întrebat asupra ateismului care domnește în Europa, Paleologu distinge cinci tipuri de ateism: 1) ateismul nesimțirii, al imbecililor funciari cărora nu li se poate găsi nici leac și pe care se cuvine
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
referitoare la muncă (a ședea pe genunchii cuiva, a lua pe cineva pe genunchi), fiind ilustrată de versul eminescian: „Pe genunchii mei ședea-vei”. De abia în Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) expresia e inclusă cu sensul specializat din limbajul colocvial actual (a face ceva pe genunchi - „a face ceva în grabă”). Pe picior, în schimb, este bine atestat în dicționare cu sensul său secundar: „negustorie (sau comerț, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
2007) face loc mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română, ironic) și, mai ales, verbul a (se) panica. Pe acesta din urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții cauzative („a produce cuiva panică”: „Zvonurile au panicat Romania”, stiri.rol.ro, 20.05.2007), sau însoțit de pronumele reflexiv, ca marcă lexicală și intensificator al participării la acțiune: „Credincioșii
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
și rezultatul unei evoluții interne, cu nesiguranțe și oscilații similare altor perechi actuale: a conversa/a se conversa, a socializa/a se socializa etc.; preferința pentru a panica ar fi determinată inconștient de încercarea vorbitorilor de a elimina nota prea colocvială a formei a se panica (evocând poate neliterarele a se criza, a se ataca, a se râde etc.).
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
până acum a fost cel petrecut în Atena” (utv.ro). Mai mult, adjectivul se poate substantiviza (de fapt, datorită demonstrativului pe care îl are în componență, se pronominalizează): „Cu toții avem de învățat de la cel mai cel, nu?” (romanianbrands.com). Superlativele colocviale la modă se regăsesc și într-un titlu de articol al lui Radu Paraschivescu („Cel mai cel și cea mai cea”, Evenimentul zilei, 4.09.2007), în care, atent ca întotdeauna la clișeele actualității, autorul încearcă să vadă și trăsăturile
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
cu substantivul persoană; în dicționarul lui Laurian și Massim (1876) sunt înregistrate formulele „persoana mea = eu însumi”; „e el în persoană”; „a merge în persoană” etc. Componenta pleonastică a construcțiilor este subliniată ironic prin dublarea cu un cvasi-sinonim, în formula colocvială propriu și personal: „de azi am blogu’ meu propriu și personal” (cabronoficial.ro), „budinca proprie și personală” (fatacuportocale.ro) etc.
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
Rodica Zafiu Pentru istoria limbajului colocvial și chiar a argoului românesc, teatrul lui Alecsandri oferă date savuroase: de pildă, prin dialogurile dintre personajele Pungescu și Bondici. În comedia Chirița în Iași, cei doi oferă spectacolul unei perfecte înțelegeri prin codul lingvistic profesional, chiar dacă unul (Pungescu) e
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
și al văietăturii emfatice: „sânt și eu p-acilea!” (I, 3), „o tăiași groasă, nene” (ibid.), „aoleo! ce dă mai fluturi!” (II, 6), „Aoleo! mi-a scăpatără pă dinainte!” (II, 7), „aoleo! ne-a pocnitără-n pălărie” (ibid.). Cele mai multe replici sunt colocviale, cu o prezență puternică a lexicului și a frazeologiei jocului de cărți, inclusiv a formulelor într- o franceză aproximativă (goană dă fante, mazu, paroli, chit a dublu, setleva, chensleva etc.). În limbajul unor profesioniști ai trișatului la joc, e normal
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate astăzi, când expresiile au ieșit din uz. Dialogul care cumulează formule argotic-familiare e următorul: „Pil, Pungescule, și pe urmă aport... - Oare? - Dă colb agiei pă sdreavăn. - Dă la mertepea
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
Rodica Zafiu Un nou clișeu își trăiește în prezent momentul de glorie: în comentariile despre declaraț ii deja produse sau așteptate se recurge insistent la formula cu subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot mai
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
mai sus decît se poate/ îndura pe cînd ești viu.”. Melosul popular, prin filtru eminescian, e captat, de fapt, într-un recviem. O situație poetică sensibil diferită întîlnim în al doilea text, mult mai realist în ordinea reprezentării și mai colocvial în cea a exprimării. Oniricul alegoric și fantastic (cu vîsle proptite-n val, marea moartă, voia apei și corabia străină) este substituit prin evidența, la scara de 1/1, a ceea ce se întîmplă în realul diurn. Iată: preotul cîntă slujba
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
Cf. George Ardeleanu, „Hermeneuticile” doamnei Lia Olguța Vasilescu, în „Observator cultural”, nr. 360/ februarie 2007. 34 Florin Iaru, Înnebunesc și-mi pare rău, București, Cartea Românească, 1990, p. 67. 35 Cum ar fi, de pildă, chiar cuvântul „mag”, o abreviere colocvială, în epocă, a lui „magnetofon”. 36 În „Fracturi”, nr. 2/ 2001. Acest eseu a beneficiat de sprijinul financiar al Programului de Dezvoltare a Resurselor Umane 2007-2013, cofinanțat de Fundația Socială Europeană, cu numărul POSDRU/107 1.5/S/80765.
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
că, negând filiația Tarantino (sugerată de cel dintâi), Cristea-Enache va propune, el, o cheie de lectură pentru Mortido, romanul într-adevăr complicat al lui O. Nimigean. N-a fost cazul. În afara câtorva citate scoase en vedette și a câtorva considerații colocviale despre postmodernism (înțeles reducționist, doar în latura lui parodică), cronica nu face decât să gloseze pe marginea unui ipotetic conflict generaționist. Nu știu câtă acoperire are o atare descriere (cu atât mai mult cu cât e posibil ca ea să se întemeieze
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
mai puțin important. Grosso modo, marele merit al Martei Petreu e acela de a face accesibil (printr-un remarcabil instinct al proprietății termenilor și printr-o, iarăși, remarcabilă putere de sinteză și ordonare) un teritoriu care, de obicei, e expediat colocvial. Erori de logică sesizăm cu toții (uneori mai multe decât sunt) în polemicile pe care le purtăm sau le urmărim. Nu știm, însă, să punem degetul pe rană, să indicăm exact unde greșește preopinentul (sau opinentul) în discursul său. Ne comportăm
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
Textul din Toate bufnițele curge în flux continuu, la persoana întîi a evocării, fără dialoguri și fără ruperi de ritm. Scriitura este calmă, elaborată și bine strunită, de o frumusețe clasică, iar relatările - pline de naturalețe, fără a fi propriuzis colocviale - își refuză orice podoabe ostentative, ca și (cu două- trei excepții) orice fel de exhibiționisme „tari”. Deși „bine scrise”, ca întreg volumul de altfel, paginile despre detenția politică a bunicului lui Emil Stratin, ca și cele despre îndrăgostirea lui Emil
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
poeții din generația anilor cincizeci, căreia, după criterii pur cronologice, i-ar aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și culturalismul, cât și de așa-numita „poezie a experienței”, accesibilă, prozaică și colocvială, Antonio Gamoneda a optat pentru o poezie a cunoașterii, și o „poetică a tăcerii”, ocupând în panorama poeziei actuale spaniole poziția unui franctiror fidel crezului său poetic. „Eu respect, dar în același timp nu accept, nu sunt de acord cu
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
statului, vor ajunge cu certitudine la toți omologii primului ministru și ai președintelui. Încearcă sa-ți imaginezi grimasa străinilor la auzul unor asemenea cuvinte; • Ține-ți creativitatea în frâu pentru că nu despre asta e funcția; • Cam tot ce e informal, colocvial, e în general de prost augur; • Întotdeauna asigură-te că ești în limitele mandatului și că acestea nu s-au schimbat în ultima vreme (contacte, discuții sau negocieri care s-ar putea să îți scape); • Există viață și după job
Turcan, către Palada: Sfaturile purtătorului de cuvânt al președintelui pentru purtătorul de cuvânt al premierului by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33971_a_35296]
-
comunității de 30 persoane un "nu" de la cap la coadă. Întâlnirea a avut loc vineri și a ținut 4 ore. În ultimele două, Zgonea a stat în picioare în fața audienței, pe care a ținut-o sub control. Cu un limbaj colocvial, președintele Camerei Deputaților a declarat că taxele consulare sunt deja mici, deci nu se pot micșora, corpurile abandonate nu se pot repatria, statul nu are bani, votul prin corespondență nu se poate aplica, scrie gazetaromaneasca.com. Taxe reduse pentru repatrierea
Zgonea a făcut spectacol în Italia pe ritmuri de "Nu"- FOTO by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31552_a_32877]