985 matches
-
coboară lin spre corp, uneori fiind umflată, iar cea posterioară este abruptă, de regulă în formă de seceră. Înotătoarea codală (sau, mai simplu, coada) este foarte mare, cu marginea posterioară neregulată și zimțată situată orizontal, ca și la toate balenele. Coloritul balenelor cu cocoașă variază de la un individ la altul, ceea ce facilitează identificarea lor. Spatele și părțile laterale sunt negre sau cenușii-închise, uneori cu o nuanță de cafeniu-închis, totdeauna mai închise la culoare decât la alte balene brăzdate. Culoarea gâtului și
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
acest loc o cocoașă. Partea inferioară a capului găzduiește 20-30 concrescențe similare. Buza inferioară are formă neregulată și diametrul de până la 30 cm. Concrescențele reprezintă niște foliculi din care crește câte un fir de păr. Întrucât fiecare individ are propriul colorit, ei pot fi identificați după culoarea părții inferioare a înotătoarei codale, care devine vizibilă în timpul scufundării după un salt deasupra apei. Dimensiunile și aranjarea concrescențelor de piele prezintă și ele diferențe individuale. Coloana vertebrală a balenelor cu cocoașă numără 7
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
cald se odihnesc la suprafață. Ieșind deasupra apei, balenele cu cocoașă scot jeturi de apă de 2-5 m înălțime la interval de 4-15 s. Datorită obiceiului de a-și ridica înotătoarea codală în timpul scufundării, ele pot fi ușor identificate, întrucât coloritul părții inferioare a cozii diferă de la un individ la altul. Pe baza cercetărilor efectuate în Atlanticul de Nord în perioada anilor 1973-98, a fost întocmit un album fotografic cuprinzător al populației nord-atlantice de balene cu cocoașă. Un proiect similar a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
în lemn pirogravat, în culori, sculptat în preajma anilor 1920, arată o altă latură a meșterilor localnici, dealtminteri iscusiți tâmplari și cioplitori în lemn. În continuare, o încântătoare paradă a portului muscelean, cu frumusețea și gingășia maramelor în fir de borangic, coloritul și cusăturile variate ale iilor, presărate pe mâneci și altițe cu fuști, suveicuțe, mușcate în rânduri sau șătrănguțe, ca și fotele strălucitoare cu înflorituri măiestru cusute cu fir le-au impus de mult în toate colțurile lumii. Alături se înșiră
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
timpul. În anul 1936, pentru viețuitorii mănăstirii au fost construite câteva clădiri - chilii, în partea nordică a mănăstirii. Cutremurele de pământ din anii 1940 și 1977 au adus vizibile prejudicii atât zidăriei cât și picturii, care nu-și mai păstrează coloritul inițial, frescele fiind parțial degradate. Fresca schitului este importantă prin stilul pictural neo-bizantin și prin scrierea cu caractere chirilice ce se păstrează pe frontispiciile icoanelor murale. Multe din icoanele schitului sunt vii documente, cu însemnări ale timpului, icoane care, contrar
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
Otaci”; Detașamentul de grăniceri "Ungheni" cu comenduirile “Ungheni", “Leova" și Centrul de instruire; Detașamentul de grăniceri “Cahul' cu comenduirile “Cahul”, “Vulcănești” și „Basarabeasca”; comenduirea independentă “Ștefan-Vodă”. În luna august 2002 a fost aprobată Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea formei, dimensiunilor și coloritul semnelor de frontieră. În același an, în legătură cu reducerea termenului serviciului militar, a fost mărit de 1,5 ori numărul de recruți pentru încorporarea în Trupele de Grăniceri. Pe 3 aprilie 2003, Comisia Națională de Heraldică a Republicii Moldova a aprobat emblema
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
medievale și purtând în mijloc emblema trupelor de grăniceri. Semnul de frontieră reprezintă semnul care marchează linia frontierei de stat în teren și se instalează, de regulă, în limitele vizibilității directe. Dimensiunile semnului de frontieră se măsoară în centimetri, iar coloritul se efectuează conform deciziei fiecărei părți. Semnului de frontieră i se atribuie număr de ordine (de la nord la sud). Coordonatele semnului de frontieră se determină în sistemul global WGS-84 cu precizie 15 cm relativ la punctele rețelei geodezice de stat (naționale
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
corespondențelor” În opera lui Bednarik întâlnim destul de frecvent tema muzicii, ca de pildă în lucrările: „Fetiță cu vioară” - 1915, „La pian” - 1922. Lumea florilor este evocata prin tehnica de acuarelă atât de adecvată a reprezenta frăgezimea tulburătoare a materiei și coloritul ei delicat. Deseori corespondențele se asociază: florile împodobesc, uneori abia sugerate - și aceasta este o altă particularitate simbolistă - interiorul în care se face muzică (La pian, Cu vioara). Florile însoțesc adesea portrete de copii (Ziua Mamei),și aproape întotdeauna imaginile
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
de pictare a icoanelor, Șcheiul fiind cel mai renumit din acest punct de vedere. Cea mai veche icoană pe sticlă, păstrată până azi și datată, este din 1780 și a fost realizată de Ioniță Zugravul. Icoanele șcheiene se remarcă prin coloritul lor viu (verde, roșu vermillon, albastru și alb), precum și prin trăsăturile viguroase, sigure. Țesăturile au reprezentat o ocupație de bază a țărănimii și a meșteșugarilor din Țara Bârsei. Se remarcă centrele tradiționale din Brașov, Dârste, Bran și Săcele. Se diferențiază
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
remarcă centrele tradiționale din Brașov, Dârste, Bran și Săcele. Se diferențiază trei categorii funcționale a țesăturilor: pentru uz gospodăresc, pentru interiorul locuințelor și pentru port. Ornamentele pentru țesăturile decorative se remarcă prin elementele geometrice cu reprezentări fitomorfe și vărgi alternative. Coloritul specific Țării Bârsei este roșu-vișiniu, albastru închis și roșu cu negru pe alb, în cazul românilor, cu un specific aparte în cazul satelor brănene unde se întâlnește vărgătura galben-portocalie. "Straiele" se prelucrau în "dârste", instalații care îngroșau țesătura de postav
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
lucrări etc. executate prin concursul lui Tinguely care era și arhitect. Simbolica femeei ca factor creativ a vieții și activității umane, a fertilității în primul rând, se accentuează nu numai prin formele voluminoase și hipperbolizate ale figurii, nu numai prin coloritul expresiv și simbolistică imaginară ci și prin funcționalitatea operei, prin locul repartizării intrării și eșirii din acest ansamblu, care are înfățișarea unei vulve simbolice- remarcă a funcției de bază a esenței femenine- reproducerea umană. După 1967 suita Nanelor capătă o
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
Tot la cununa Nanelor pot fi atribuite și acele trei figuri enorme cu numele de „Caroline“, „Șarlota“ și „Sofia“ instalate în 1974 la Hanovra. Nanele Nikăi de Saint Phalle sunt pline de bucuria vieții prin mișcările și mai ales prin coloritul lor. Aduse la o esență simbolică, acestea ne invocă importanța și triumful ideii femininității iar artista vedea în ele nici mai mult nici mai puțin ca : „ ...predica unei epoci noi a matriarhatului“ 16 . FÂNTÂNI și PARCURI: Pe parcursul anilor 70-80 activitatea
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
grăsime de sub piele protejează anzeriformele de frig. Când năpârlesc, majoritatea anzeriformelor își pierd toate penele de zbor în același timp, putând să zboare. Pentru a se camufla de prădători în perioada în care nu pot să zboare, masculii capătă un colorit maroniu-gălbui, numit și penaj de eclipsă. Ciclul de reproducere al anzeriformelor este adecvat vieții petrecute pe apă, care presupune adesea o expunere la frig și la prădători. Se înmulțesc o dată pe an. Dimorfismul sexual este slab sau puternic afirmat. Sunt
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
din Concertul în re minor de W. A. Mozart . “În concertul de Mozart, Felicia Stancovici a venit să ne releve maturitatea artistic susținută de o cultură pianistică solid format, cât și o deosebită sensibilitate și grijă în redarea stilului și coloritului specific acestei capodopere. Cântul ei a dus la împliniri și satisfacții artistice la care se poate ajunge numai după acumulări treptate, clădite pe o muncă făcută cu perseverență și dăruire“. Printre cele mai importante nume din galeria discipolilor clasei sale
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
neamuri ariene, iar în final se face un elocvent apel la împăcare și la lupta comună împotriva răului. Opera abundă în scene epice de o incomparabilă grandoare, în scene de o emoțională umanitate și în descrieri de natură de un colorit extraordinar. Atribuită lui Valmiki, "Rămăyana" are dimensiuni mult mai mici. Acțiunea este mai unitară și mai simplă: refugierea unui prinț și lupta acestuia pentru eliberarea soției sale. Există aici multe elemente de feerie și de basm, mai multă finețe și
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
și alte forme (sau purtători de informație), cum ar fi forma scrisă, cea cu semnale electrice sau optice ș.a. În timpul vorbirii comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin intermediul tonului vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al variației coloritului epidermei (îndeosebi a celei faciale), al atitudinii noastre ș.a. De exemplu, pentru înțelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori este important și comportamentul interlocutorilor: Există o știință care se ocupă cu studiul intercomunicării verbale și al limitelor de vocabular și gramatică
Comunicare () [Corola-website/Science/302946_a_304275]
-
să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul însemna un desen în creion moale, ușor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigențe specifice: compoziție, colorit, echilibru. Alecsandri a dat formă concretă unei tendințe care preexista în poezia românească (găsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toți poeții sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
o lungime a corpului de la 70 până la 90 cm (cu gâtul întins) și o anvergură a aripilor de la 107 până la 143 cm. Este mai mic decât stârcul cenușiu, căruia i se aseamănă în zbor, dar se deosebește de el prin colorit și prin degetele de la picioare mai lungi. Picioarele și ciocul mai subțire și mai puțin asemănător cu o sulița sunt de un galben maț iar creasta ciocului este închisă la culoare, baza părții superioare a ciocului fiind deschisă. Capul este
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Construită în perioada 1466 - 1469, Mănăstirea Putna devine nu numai un lăcaș de cult important, dar și un important centru cultural. Tot în nordul Moldovei, Mănăstirea Voroneț („Capela Sixtină a Estului”), sfințită în 1488, este renumită pentru frescele sale și coloritul acestora, unde se remarcă celebrul "albastru de Voroneț". Tot de Ștefan cel Mare ctitorită, în 1492, Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău este prima construcție din spațiul românesc la care apare tipul de "boltă moldovenească" pe arce încrucișate. Ctitorită în 1522
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
gros și este acoperit cu solzi mari. Capul comprimat lateral cu gura mică dispusă terminal care este prevăzută cu dinți mărunți. Ochii sunt apropiați de profilul frunții. Înotătoarea dorsală se află în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea caudală are marginea rotunjită. Coloritul corpului este negru pe spate; laturile sunt cafeniu-închis, iar abdomenul gălbui cu străluciri violacee sau roșii. Are numeroase pete mici, neregulate, negre, peste tot corpul. În lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
dintre ei având forma de canini. Înotătoarea dorsală cu 9 (excepțional 8) spini și 11-12 raze moi, prezintă o excavație în regiunea anterioară. Înotătoarea anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
în 1948, am renunțat definitiv la versuri și mi-a trecut vag prin minte ideea de a face roman. Am pus într-un carnet un fel de plan. În 1950, jurnalul meu a căpătat un aspect nou ca dimensiune și colorit al imaginilor și, în 1951, mi-am învins în fine bâlbâiala și am scris în trei zile Sinuciderea din Grădina Botanică și, în 1952, în două luni, Didactica Nova. Pentru a ajunge la Didactica mi-au trebuit așadar zece ani
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
numic "rune hardice". Numele sugerează o asemănare cu runele germanice, dar se pare că se folosesc câteva mii de rune, sugerând un sistem logografic similar celui chinezesc. Caracteristicile rasiale ale popoarelor din Terramare cuprind, în cea mai mare parte, un colorit "roșu-brun", asemănător amerindienilor. În Sud și Est și pe Way, sunt mai negricioase, în Osskil au un aspect est-european, dar cu o piele destul de închisă, totuși, iar kargii seamănă cu popoarele nordice blonde. Le Guin a criticat faptul că, în
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
(n. 1582, Antwerpen - d. 29 august 1666, Haarlem) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, care a excelat în arta portretistica, expresie a unei filosofii aparte în pictură, care pune accent pe vivacitate, suflu amplu și coloritul vieții. Hals a sosit la Haarlem, oraș situat în nordul Olandei, pe când era copil și a locuit în acest oraș până la moarte. În epoca respectivă, Olanda cunoaște o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
de viață sunt atat de sugestive, încât ne creează senzația că sunt portrete după natură, pe de altă parte portretele lui Franș Hals sunt asemănătoare scenelor de viață din cauza faptului că ele ilustrează un anumit stil de viata, mediul social, coloritul local și caracterul epocii în care au apărut. Cel de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea coincide cu perioada de vârf a creației lui Franș Hals, caracterizată de capodopere precum "Cavalerul care râde", "Cântărețul din lăuta", "Tânărul flautist
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]