1,011 matches
-
evite toată forțarea or escentricitatea. Tonul fundamental al narațiunei lui va respira dar un fel de solemnitate, precum o și cere neapărat situațiunea. Narațiunea lui are să prezinte înainte de toate în trăsuri mari o icoană a acelei vergine mântuitoare. Tot micul colorit de detaliu trebuie să se eviteze cu îngrijire, și întregul nu trebuie să se reciteze deloc într-un stil declamatoric, cum se întîmplă așa de des. Ar produce un efect mare daca reprezentatorul ar ști să puie în decursul narațiunii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
O concepțiune ideală chiar în Iago nu va vedea un scelerat ordinar, ci ea puind, parte, greutate pe motivele urei lui, onoarea lui adânc rănită prin deconsiderare și prin prepusul unui adulteriu, parte prin o superioritate de spirit și prin coloritul de umor pe care poetul i l-a dat cu intențiune, în toate astea concepțiunea ideală va găsi momente cari ridică această figură într-o sferă mai nobilă, fără ca cu asta să îmblînzească câtuși de puțin îngrozitoarea răutate cu care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fundamental comun, totuși tonurile fundamentale al Phadrei și al [lui] Sappho vor prezinta o înrudire mai de-aproape între ele decât ele amândouă puse față cu tonul fundamental al Ifigeniei. Tonul fundamental al celor două din început va avea un colorit pasionat, un fel de foc care ne lasă a privi în fundul unei prăpastii de pasiune; în Ifigenia va domina frumusețea plastică a tonului, care va copia în el mărimea ei etică. Am vorbit mai sus, în capitolul despre tăria și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esență naive. Tot astfel vor arăta o înrudire oarecare tonul fundamental din a lui Marinelli cu cel a lui Carlos din Clavigo. În amândouă trebuie să se arate copia unui raționament profan, de politură, în Marinelli această copie va căpăta coloritul unei netezimi fără de simțământ. Din accentul acesta cineva va trebui să simțească că el nu se poate înălța la vibrațiuni de-ale afectului. Accentele vor fi ca niște unde plane cari adesea mai nici trădau mișcarea lor, dar încă să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generală de care se ține caracteru[l] ce e a se reprezenta, de a așeza lângăolaltă figurile acelea cari s-aseamănă în trăsurile lor fundamentale și în speția generală a spiritului lor, spre a găsi totodată din această alăturare modificațiunea, coloritul spețial pe care o cere tonul fundamental la fiecare. Ar fi de mare folos pentru actor dacă și-ar grupa un șir de caractere după afinitatea lor generală și dac-ar cerca a hotărî totodată [nuanța] tonului fundamental pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi găsit caracteristicul ton fundamental al acestor categorii, actorul va trece la variile gradațiuni a acestor categorii înșile, spre a copia în marginele conturelor determinate coloratura lor diferită prin coloritul nuanțat al tonului fundamental. Căci categoriile generale seamănă desemnului, care e însă susceptibil, de o varietate nemărginită a coloritului. S-ar putea aplica la psihologia popoarălor! Tonul fundamental dă în genere personalității întregi coloarea cea determinată a sufletului ei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actorul va trece la variile gradațiuni a acestor categorii înșile, spre a copia în marginele conturelor determinate coloratura lor diferită prin coloritul nuanțat al tonului fundamental. Căci categoriile generale seamănă desemnului, care e însă susceptibil, de o varietate nemărginită a coloritului. S-ar putea aplica la psihologia popoarălor! Tonul fundamental dă în genere personalității întregi coloarea cea determinată a sufletului ei și de-aceea se prezintă ca o minunată și adâncă revelare a tuturor factorilor vieței, cari toți se coprind în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dispară astfel nevoia pentru țesăturile realizate în casă. Piesele costumului popular din această zonă sunt, la femei: cârpa, pahiolul sau velitura pentru cap, cămașa femeiască ornamentată doar cu negru, cu urme discrete de galben, roșu și albastru, pieptarul, cu același colorit sobru și peste care iarna se poartă cojocul cu mâneci, poalele albe încrețite și simple, fără ornamentație, șorțul de culoare închisă, cu margine din ciucuri, iar mijlocul încins cu brâu tricolor. La bărbați sunt tradiționale cămașa cu un croi special
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o culoare la alta se spală pensula și se șterge. Desenul trebuie făcut pe partea poroasă a hârtiei albe, întrucât pe această parte întrepătrunderea culorilor și absorbția lor se face mai ușor, realizându-se efectul de prospețime și transparentă a coloritului desenului. Culorile de acuarelă, aplicate în straturi subțiri, își schimbă după uscare, aproximativ o treime din intensitatea lor inițială și de aceea trebuie să se țină seama de acest considerent în aplicarea tonurilor. TEHNICA USCATA Constă în aplicarea culorilor pe
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
reale Ă în cazul banilor cu valoare mare. Fiecare observă mai bine ceea ce îl interesează. Iată, presupuneți că, într-o excursie organizată, autocarul se oprește în vârful unui deal și călătorii sunt invitați să privească peisajul. Un pictor va percepe coloritul splendid al pădurii din apropiere. Un botanist poate fi frapat de existența unei specii de arbore care n-ar trebui să fie prezentă la această altitudine, pe când un inginer silvic se va indigna că pădurea nu e bine păzită, fiind
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
5. Cromatica industrială Ambianța cromatică, prin efectele sale fiziologice și psihologice, are un rol important în desfășurarea activității la locul de muncă, prin influențele ei asupra consumului de energie ale organismului, asupra stării de oboseală, precum și asupra rezultatelor muncii. Prin coloritul în mediul de muncă se urmărește îndeplinirea următoarelor funcții: funcția de realizare a senzației de confort: prin realizarea unei ambianțe favorabile, care să apropie ambianța industrială de armonia și echilibrul culorilor din natură; funcția de micșorare a oboselii: neutralizarea senzațiilor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
8.11. sunt prezentați coeficienții de reflectanță într-un birou. Figura 8.11. Coeficienții de reflectanță într-un birou. Utilizarea culorilor în scopul ușurării muncii și pentru creșterea performanțelor se bazează pe efectele fiziologice și psihologice ale culorilor asupra oamenilor. Coloritul industrial influențează în mod direct sau indirect aproape toate funcțiile organismului, efectele psihologice (Roșca, 1997) ale culorilor fiind prezentate în figura 8.12. Figura 8.12. Efectele psihologice ale culorilor Alegerea culorilor clădirilor, încăperilor, mobilierului și echipamentelor urmărește atât un
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
este doar acela care știe să-și folosească Înțelepciunea atât cât trebuie. Μ De fapt, Îi iubim pe artiști nu numai pentru capacitatea lor de a ne Încânta, dar și dintr-un motiv egoist: ne ajută să Înțelegem mai bine coloritul specific al bucuriilor și tristeților din trăirile și gândurile noastre. Μ Unii citesc filosofie sau o invocă doar pentru a trece În ochii celorlalți drept spirite profunde; o astfel de faimă este Însă nesigură... Este ca acea iubire care se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
colorație de la verde deschis până la maro ruginiu. Planta are în general o forma sferică. Face o singură floare de culoare albă. Temperatura optimă este de 20-30° C. Lumina poate merge de la foarte puternică până la penumbră, acest lucru având drept urmare variația coloritului frunzelor. Se înmultește numai prin semințe, care au o formă eliptică, lungi de 5-6 mm cu un diametru de circa 2 mm. Au 2 mustăți, care în poziție orizontală a seminței stau în sus apoi se îndoaie și pătrund în
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
iar numărul 4/1972 publică romanul (neterminat) Fatma de Perpessicius. Constantin Cubleșan prefațează în numărul 1/1975 proza Puntea neagră de Radu Stanca - o povestire romantică, bazată pe sugestia fantastică, pe regia unui fundal baladesc dramatic și pe intrigi de colorit local, în linia lui Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu sau Ion Agârbiceanu. Numărul 2/1975 găzduiește o proză fantastică de Lucian Blaga, cu o postfață de Ion Vlad. Mai sunt de semnalat proze aparținând lui Gib I. Mihăescu (variante la Brațul
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
Roma veche (1982), M. reconstituie portretele unor personalități ale lumii greco-latine pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică, cercetătorul preferă să confere un colorit viu expunerii, să întrebuințeze resursele fanteziei, nu să redacteze monografii erudite și aride, încărcate de aparat critic. Fără a falsifica cadrul istoric, el își dramatizează relatarea și o ornamentează cu descrieri plastice și portrete pregnante. Convins că apropierea de lumea
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari, lotri, vătafi, zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Un rol major îl au, de asemenea, regionalismele bănățene, pe care autoarea nu doar le percepe cu maximă precizie, ci le adoptă până la identificarea cu vorbitorii acestui grai. Ultimele însemnări de călătorie, Prin Țara Oltului și Cetatea Cibinului, relevă un colorit mai sobru și, deși păstrează unele elemente de stil epistolar și de jurnal intim, se apropie mai mult de reportajul literar. Originală, cu deosebite virtuți artistice, proza rămasă de la I. îi asigură autoarei un loc important în memorialistica de călătorie
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
titlul „Gazeta Sălajului” între 1 decembrie 1936 și 29 octombrie 1938. Gazeta este editată de despărțământul Sălaj al Astrei. Din 1926 până în 1928 redactor responsabil este Leontin Ghergariu, care în 1929 devine director. Revista își propune „să nu aibă nici un colorit politic”, urmărind să facă „educație cetățenească-națională” (Programul nostru) și „propagandă națională și culturală” (Cuvânt înainte). Sunt reproduse poezii de O. Goga, St.O. Iosif, Dimitrie Anghel, Panait Cerna, Aron Cotruș, Zaharia Bârsan, Th.D. Speranția, Nichifor Crainic, Alfred Moșoiu, Vasile Militaru
MESESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288096_a_289425]
-
de M. Pellegrino, trad. de T. Alimonti, L. Carrozzi). Predicile au fost rostite în fața propriilor credincioși din Hippona, iar unele și la Cartagina. Așa cum observă Pincherle, „există în acele discursuri o ușurință și o spontaneitate a expresiei, o vioiciune a coloritului, o fervoare și, în același timp, multă căldură umană, toate astea fiind greu de găsit în argumentarea adesea întortocheată și pedantă a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună și să clarifice chestiunile cele mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea strict alfabetică a vocabulelor, selectate nu din texte, ci din viu grai, păstrând coloritul dialectal bănățean -, dicționarul este important prin numărul relativ mare al termenilor (5000), care includ, pe lângă nume comune, denumiri topografice și o incipientă nomenclatură botanică și medicală. SCRIERI: Oda, CHRM, I, 216, LRM, 671-672. Repere bibliografice: N. Drăganu, Mihail Halici. Contribuție
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
sintagme de efect și cuvinte rare. Se simte uneori artificiul care ia locul spontaneității, aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant” etc. Pregnanța discursului critic scade considerabil în atare circumstanțe
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
treilea vădește urmărirea de aproape a modelului sadovenian. Un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, și o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic detașează unele pagini din Povestirile lui Spulber, Hotare și singurătăți, În grădina lui Naș Mușat și Nopți de Moldova pe fundalul epigonilor lui Sadoveanu. Conștient de necesitatea unei maniere care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
din punctul de vedere al unei anume coerențe la nivelul selecției. Într-un tardiv articol-program apărut în numărul 1/1926 și intitulat Din programul revistei, redacția reafirmă caracterul de „regionalitate” al publicației, căruia „chiar va căuta să-i dea un colorit și mai puternic”. Evidentele „iorghisme” („Botoșanii a fost cuibul boierimii moldovene [...] al acelei boierimi care, păstrătoare de neam și de tradiție, are un rol mare în viața noastră din trecut”) atestă factura sămănătoristă și dă seamă de confuzia acesteia cu
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea mai învecinată cu poezia, prin senzația de prospețime care se degajă din versurile ei alerte. A. I. Odobescu o amintește în Pseudo-cynegeticos, găsind însă că imaginile au „aspectul tern al fotografiei și nu coloritul viu al vieții”. SCRIERI: Modeste încercări poetice, București, 1873; Statua lui Heliade, București, 1882; Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole și înapoi, București, 1886; Vademecum la Dâmbovicioară, Câmpulung, 1889. Traduceri: Prințesa Constance de S., Douăzeci și patru de ore ale unei femei
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]