1,195 matches
-
regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984; Toamna, când se scutură castanii, București, 1991; Frumosul și iubirea, București, 1998; Poesis. Triumf al iubirii de frumos, București, 1999; Aurore și genuni, București, 2001; Columnele sonetului, București, 2002. Traduceri: E. Malțev, Din toată inima, București, 1948 (în colaborare cu W. Cohn); V. Ohotnikov, În lumea cercetărilor, București, 1952 (în colaborare cu Ada Cherchez); Marie Spetova, Familia Vojacik, București, 1952 (în colaborare cu P. Popa); K.
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
Transilvaniei”. Alte periodice i-au fost adversare de la bun început, mai ales după ecoul trezit de articolele critice ale lui T. Maiorescu. Ca urmare, C.l. a avut de susținut câteva polemici - ce au produs un mare răsunet - cu „Revista contimporană”, „Columna lui Traian”, „Contemporanul”, „Literatură și artă română”. Câțiva dintre foștii inamici i-au devenit, în scurtă vreme, colaboratori (M. Strajanu, V. A. Urechia, B. P. Hasdeu, Ciru Oeconomu). Exercitându-se în planuri multiple și variate, în toate provinciile românești, unde
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
române, ca secretar, vreme de o jumătate de secol, al comisiei răspunzătoare de această operă. Între 1902 și 1934, alcătuiește numeroase rapoarte asupra scrierilor prezentate pentru premiile Academiei, susținând, cu competență și gust, adevăratele valori. A colaborat la „Analele Academiei Române”, „Columna lui Traian”, „Familia”, „Revista nouă”, „Convorbiri literare” și multe altele. Apropiat al lui D. A. Sturdza, B. a făcut politică liberală, fiind după 1895, în câteva rânduri, deputat. Un prețios document, Note politice. 1906-1914, se referă și la această experiență. Opiniile
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
Auzi! vîntu-n ruine și undele se vaier; De mâne diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mijlocul cărora formează actorul sînt: tonul și gestul. E dar tezea celor două părți prime de-a urmări organice formarea lor prin toate treptele, începînd de la elementele cele mai simple până la manifestațiunile cele mai curate a stărilor sufletului. Ele sânt columnele ce susțin întregul edificiu al artei. Adevărul lor 366 r însă ele[-l] au numai ca momente a unei unități mai nalte, la cari se ridică și care abia ni descopere ținta absolută a artei noastre. Acest rezultat este reprezintarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
carea premerge pronunțiarea oricărei litere. Această aspirațiune e mai auzibilă și mai obser vabilă cu deosebire la literele acelea care se formă numai de cătră aerul ce izvorăște din deschizătura gurei. Aceste sânt vocalele. Vocala în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
produce prin aspirațiunea îmflată până la sunet și formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer (consună) glăsuiesc organele diferite. Consonantele așadar se nasc abia atuncea în adevăr când sufletul se dezbate din diferitele organe ale vorbirei, după cari organe ele se și deosibesc în litere labiali, dentali (limbali) și palatinali. De-aceea consonantul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii, silesc nemijlocit pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este simplitatea hainelor purtate de cele două perso- naje feminine. Veșmânt similar poartă preotesele reprezentate pe rhyton-ul de la Poroina, județul Mehedinți (107, pp. 154-157), dar și femeile gete și dace figurate pe Tropaeum Traiani de la Adamclisi și, respectiv, pe Columna lui Traian. Interesant este faptul că ambii balauri nu sunt reprezentați, ca de obicei, într-o postură agresivă, ci, dimpotrivă, într-una de supunere totală. Personajele antropomorfe nu înfruntă monștrii (așa cum înfruntă balaurul atmosferic un călăreț arcaș de pe cnemida nr.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ce se îndeletnicesc cu filosofia” (Clement din Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l înduplecau pe zeul Marte „printr-un cult sălbatic (căci victimele lui au fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ultimul, și în fine, se afumau cu pârleală de săbiuță.” „Nicăieri nu este vorba de pipe sau de lulele”, spunea Odobescu, pentru că plantele se puneau direct în foc sau pe pietre încinse. În fine, ultimul argument este acela că pe Columna lui Traian nu apar daci folosind lulele : „Traian n-ar fi pățit atâtea nevoi spre a înfrânge pe daci - remarca sarcastic Odobescu - dacă i-ar fi găsit scărpinându-se în cap cu luleaua în gură sau trăgând cu tabiet din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deschizând din ce în ce mai multe funcții pentru miile de nevolnici economici cărora le-a dat naștere tocmai liberalismul în materie de economie politică. De teapa aceasta sunt toate planurile de reformă și organizare ale d-lui C. A. Rosetti. [1 aprilie 1882 ] "COLUMNA LUI TRAIAN" Fără îndoială unul din meritele d-lui B. P. Hăsdău este de-a fi introdus un nou metod, pozitivist oarecum, în cercetarea istoriei naționale. Înzestrat c-o memorie imensă și c-o putere de combinație aproape egală cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate nici d-sa însuși nu-și cunoscuse calea și marginea puterilor. Scriind uneori novele sau drame, alteori economie politică, ba ascuțindu-și pana chiar în foi umoristice, spiritul său părea a nu se fi înțeles pre sine însuși. Chiar "Columna lui Traian" era la început un ziar politic, mai pe urmă a devenit o revistă în care se publicau și drame și poezii de-o valoare problematică. În forma însă în care reapare - cu sfera mărginită la istorie, linguistică și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
devenit o revistă în care se publicau și drame și poezii de-o valoare problematică. În forma însă în care reapare - cu sfera mărginită la istorie, linguistică și psicologie poporană - dezbrăcată de sterpe polemici politice și de alte materii străine, "Columna lui Traian", ale cărei două prime fascicule le avem dinainte-ne, promite a deveni o prețioasă revistă și a da o nouă impulsiune științei române. Științei române, zicem, pentru că, daca științele naturale și matematicele sunt prin chiar natura lor cosmopolite
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tot ce ne deosebește în bine chiar de străini, cată să recunoaștem că era necesară o reacție care să ne emancipeze de sub înrîurirea intelectuală a romanurilor lui Daudet și a comentatorilor Codului Napoleon și - reacționari fiind - salutăm reacția și în "Columna lui Traian", dorindu - i cea mai deplină izbândă. 88 {EminescuOpXIII 89} "Columna" va apărea o dată pe lună, abonamentul e minim, numai de 20 lei pe an, ajustarea tipografică destul de îngrijită. N-rul I cuprinde: N. Densușeanu: Monumente pentru istoria țării Făgărașului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu seamă Ion Creangă; al doilea cestionar e făcut de d. Hăsdeu și se mărginește la obiceiele juridice ale poporului nostru. Ca prime specimene se publică răspunsurile a trei învățători din județul Bacău. D. dr. Brîndză începe a publica în "Columna" numele ce-l dă poporul plantelor, pururea în alăturare cu numele botanice latine. D. Hasdeu face în aceste două fascicule istoricul extern și o analiză filologică a manuscrisului românesc din British Museum, cel mai vechi daca datează cu certitudine din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
materii, plus o notă asupra unei escursiuni făcute de d. Bianu în mănăstirile din Moldova, o poveste de P. Ispirescu și o traducere - în proză - a Infernului lui Dante, despre care nu știm tocmai bine ce-o fi căutând în "Columna". Cercetările istorice, filologice și de psicologie poporană n-ar prezinta un interes atât de viu dacă am avea o epocă de înaltă civilizație în urmă-ne, daca ființa noastră națională s-ar fi păstrat, în haina neîmbătrînirii, în scrierile unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
secția istorică). M. nu e, de fapt, un istoric. El este un gazetar cu o temeinică informație, gata oricând să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite publicații („Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
1871), unde se preamăresc virtuțile străbune, învederează, în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872). Apreciată entuziast în „Literatorul”, drama Proscrisul (1880) indispune prin stilul sentențios și grandilocvent. Unele pasaje, de aridă dezbatere pe teme politice, sunt curat gazetărești. M. a tradus piese de Angeli și Szigligeti Ede. SCRIERI: Amelia sau Victima
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
de lumini pe Argeș, București, 1964; O mie de cânturi, București, 1964; Folclorul și educația estetică a maselor, București, 1968; Suntem argonauții acestor timpuri, Timișoara, 1969; Oglinzile soarelui, pref. Victor Eftimiu, București, 1970; Norvegia, București, 1971; Avram Iancu, Arad, 1972; Columnele patriei, pref. Victor Eftimiu, București, 1973; Scrisori din Scandinavia, București, 1975; Balada Lotrului, Râmnicu Vâlcea, 1975; Itinerar de glorii (1877), București, 1977; Porțile nordului, Craiova, 1977; Bărbați ai acestui pământ, București, 1979; Evocări la răsăritul soarelui, București, 1979; Proclamația, Brașov
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
perioada în care renunță la intervenția în textele culese și își lărgește simțitor sfera investigațiilor, interesându-se de cultura populară în totalitatea ei. Sub raport geografic, culegerile sale nu depășesc încă aria regională. Publică acum balade, snoave și legende (în „Columna lui Traian”), plugușoare și colinde (în „Foaia societății «Românismul»”), doine, hore, anecdote și păcălituri din Bucovina (în „Convorbiri literare”), datini și credințe (în „Albina Carpaților”), cântece epice (în „Aurora română”), descântece și vrăji (în „Traian”), proverbe, zicători și cimilituri (în
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
unui cărturar lipsit de inhibiții, hotărât să rupă cu inerția din jur, acum spectacolul personalității lui capătă anvergură, declanșând o receptare contradictorie, care merge de la adulație până la contestarea opacă. H. editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864), „Satyrul” (1866), „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883). Este director la „Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Odobescu, B.P. Hasdeu, J. Urban Jarník ș.a., stimulat mai ales de pasiunea sa pentru lectură, I., un autodidact, devine un bun cunoscător al literaturii române, al preocupărilor de folclor de la noi. Debutează în gazeta „Țăranul român” și va colabora la „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Revista literară”, „România liberă” ș.a. Prima carte tipărită este Legende sau Basmele românilor (1872). Condiția socială modestă, munca epuizantă în tipografie, nopțile jertfite studiului sau scrisului, grija pentru existența numeroasei sale familii - a avut șapte
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
moarte, în același an tipărind și prima culegere de basme, care nu s-a păstrat. Consacrarea vine însă abia după zece ani, când îi apare primul volum din Legende sau Basmele românilor. Ghicitori și proverburi (1872 ) și începe colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanțul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista societății «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna” ș.a. După ce a învățat singur limba franceză, încercând chiar o traducere din Ruinele
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]