3,298 matches
-
un copil. Comandorul Gavril Doru era unul dintre cei mai buni piloți militari ai Forțelor Aeriene Române, un expert în misiuni de salvare urgențe-medicale, având o experiență de zbor pe elicopter de 4181 ore, un adevărat camarad, un om deosebit. Comandorul Gavril Doru avea o experiență bogată în executarea urgențelor aeromedicale, executând numeroase zboruri în în cadrul misiunilor naționale și internaționale. Era căsătorit și avea un copil. Puțini dintre noi știm că piloții sunt creați de divinitate mai mult pentru cer decât
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
pentru zbor așa cum alții sunt aleși de Dumnezeu. Dar, deși au vocație și slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne. Din păcate, pentru comandorul Gavril Doru, misiunea de ieri a însemnat și ultimul zbor. Mergi cu bine, dragă camarade, Gavril Doru! Dumnezeu să-i odihnească în pace! Comandor (rz.) Ștefan Popa Referință Bibliografică: Ultimul zbor / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
ca frunzele. Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne. Din păcate, pentru comandorul Gavril Doru, misiunea de ieri a însemnat și ultimul zbor. Mergi cu bine, dragă camarade, Gavril Doru! Dumnezeu să-i odihnească în pace! Comandor (rz.) Ștefan Popa Referință Bibliografică: Ultimul zbor / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
în a se alinia comandamentelor dictaturii soft (moale) de după '89? Fugi, dom'le! mi-ar răspunde înțepat amicul. Unde vezi, mă rog, linie kremlinească în gesturile acestui libercugetător părinte al țării, menite să-i răsplătească pe cei ce slujesc cultura?! Comandorii și cavalerii de modă nouă... Dincolo de parafrazele noastre glumețe la întîrziatul leninism iliescian, ceva se vede totuși cu ochiul liber. Și numește exact actuala stare de spirit impusă de puterea criptocomunistă instalată după '89. Dacă imediat după lovitura de stat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe conducerea activității de agentură. Astfel au fost repartizați cu recomandări și aviz favorabil din partea conducerii Serviciului de Informații al Armatei, asemenea elemente ca de pildă cpt. Ciomu Gheorghe, care mai apoi a fost arestat de organele Securității Statului, lt. comandor Brucker Constantin care avea legături cu un frate al său din Londra prin intermediul marinarilor englezi, lt. Păscaru Constantin, fost legionar și după 23 august 1944, cpt. Ștefanov Ștefan, care a luat parte activă la acțiunile de represiune contra partizanilor, lt.
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de șase luni, Școala de aplicație a marinei regale. În 1897 își începe cariera de ofițer de marină, îndeplinind diferite funcții, între care acelea de comisar maritim și de comandant al porturilor Călărași, Sulina, Constanța, și ajunge până la gradul de comandor. O altă latură a activității lui B. este aceea legată de programul de asistență socială, printre ai cărui inițiatori este socotit. A fost primul director general al Asistenței Sociale, în Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale (1921). În 1922, este ales membru
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de „uimire”. Cu deosebire în cel de-al doilea jurnal de bord, impresiile prind să-și croiască un făgaș narativ. În călătoria spre America de Nord (Peste Ocean, 1926), B. nu mai e, desigur, sublocotenentul emotiv de odinioară. După șocul primelor contacte, comandorul, revenindu-și cu greu din năuceală și triindu-și de la o zi la alta prejudecățile, privește cu mai multă înțelegere și chiar cu admirație un mod de viață care știe să prețuiască promptitudinea și eficiența. Cu un minimum de meșteșugiri
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
un arhipelag, cu un teritoriu lipsit de profunzime, supus violenței erupțiilor vulcanice și a valurilor seismice. De-a lungul Întregii sale istorii, prima sa linie de apărare, marea, a apărat-o de invazii, În special de cele mongole, până la ultimatumul comandorului american Perry, care o soma, În 1853, să se deschidă comerțului internațional. În fața urgenței și a necesității, stăpânii țării au recurs la propria cultură, concentrându-se asupra componentelor sale marțiale. Aceasta a Însemnat sfârșitul perioadei numite Edo, după vechiul nume
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
care operează în aceleași domenii cu ICCO Electric sau ICCO Systems. Pentru instalații electrice, apar drept concurenți VATECH (Austria) și Siemens (Austria), dar și mai proaspăt intrații din Cehia Electropus și Elmaterm. În cazul firmei ICCO Systems, concurenții importanți sunt Comandor, Rasirom, Helinik și UTI Systems. În mod similar, celelalte firme din grup se confruntă cu mai mulți concurenți ce formează un front relativ eterogen în condițiile unei relative atomizări a pieței pentru instalații, construcții sau produse de tâmplărie cu geamuri
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
consfințească că o dezagregare, ca tot ce e supus legii entropiei... -, Montaigne trăiește fără prea multă eleganță timpul prieteniei în afara câmpului ocupat de La Boătie. Ca și cum ar vrea să șteargă reliful unei realități, mai exact existența altor prietenii și după moartea Comandorului devenit statuie. Ce se poate spune despre Pierre de Brach - autorul unei superbe scrisori despre moartea filosofului? Dar despre Charron, un preot cu vederi libertine căruia Montaigne i-a oferit o carte interzisă - Catehismul lui Bernardo Ochino, o lucrare care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceleași mese, aceleași cursuri și aceleași figuri marcante, dacă nu pe aceiași anonimi: un efeminat, un cocoșat, un negustor de pește, un docher, un pleșuv sau niște pirați și, de fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
între 1991 și 1997. În 1972 a fost visiting professor la Universitatea din Amsterdam. I s-au decernat ordinele Meritul Cultural (1971), „23 August” (1974), „Kiril și Metodie”, acordat de Guvernul Bulgariei (1977) și Meritul Cultural Italian, în grad de Comandor (1978). I s-a atribuit, de asemenea, Premiul Herder (1988). Adevăratul debut editorial pentru D.-B. are loc în 1963, când apar monografiile Ion Creangă și Mihai Eminescu. Mai înainte, un capitol inserat în Contemporanul și vremea lui (1959, în
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
de-a lungul secolelor, susținută în 1969. Între 1970 și 1978 este detașat ca profesor la Universitatea din Pisa. Membru al mai multor asociații culturale din țară și academii din Italia, a fost distins cu titlurile de cavaler (1971) și comandor (1992) ale ordinului Meritul Cultural Italian. Debutând în 1956 ca traducător, cu Epistolarul lui Torquato Tasso, L. va publica primul volum de istorie literară abia în 1972 - Țările Române și Italia până la 1600 (în colaborare cu N. Stoicescu), acesta completând
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
mitului. Capacitatea de a pendula între universuri și stiluri diverse, cu o dezinvoltură nu o dată derutantă, se manifestă și în romanul Iubirile cascadorului (1976), ce are la bază nuvela A.B.C. din Țiganca albă, precum și în nuvelele incluse în Moartea comandorului (1976), Un caz de iubire la Hollywood (1978), Mireasmă și suspin (1985). Dacă prozatorul R. s-a revelat ca o personalitate tentată fie de lirism, fie de obiectivizare, fie, în sfârșit, de o literatură încifrată ce frizează deseori absurdul, în
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
1968; Țiganca albă, București, 1968; Securi pentru funii, Cluj, 1970; Jaguarul, București, 1972; Marele prinț, Cluj, 1972; Sechestrul (în colaborare cu Mircea Zaciu), Cluj, 1972; Teatru, București, 1972; A treia zi după război, Cluj-Napoca, 1974; Iubirile cascadorului, București, 1976; Moartea comandorului, Cluj-Napoca, 1976; Un caz de iubire la Hollywood, Cluj-Napoca, 1978; ed. 2, I-II, București, 1992; Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx (în colaborare cu Miron Scorobete), I-II, Cluj-Napoca, 1979-1981; Fântâna cu patru adevăruri, București, 1980; Cum o vezi
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
nouă”, „Evenimentul”, „România viitoare”, „Vremea nouă”, „Convorbiri literare”, „Unirea”, „Lupta”, „Opinia”, „Timpul”, „Universul”, „Lumea” ș.a., remarcându-se cu seria de articole din perioada neutralității (1914-1916) în favoarea unei alianțe cu Franța. Pentru întreaga sa activitate a fost distins cu titlul de Comandor al Coroanei Italiei, Cavaler al Legiunii de Onoare, Ofițer al Instrucțiunii Publice și a primit de trei ori titlul de Cavaler al Coroanei României. A fost membru al Societății Oamenilor de Litere din Franța și membru de onoare al Universității
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
Logica povestirii, pref. Ioan Pânzaru, București, 1981; Geo Dumitrescu, Biliard, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1981; Vasile Nicolescu, Whistler, București, 1981, Caravage, București, 1983; Andrei Pleșu, Guardi, București, 1981; Titulescu, notre contemporain, pref. Ștefan Andrei, București, 1982; Abatele Prévost, Istoria tinereții comandorului de xxx, pref. trad., București, 1983; Marin Preda, L’Horizon bleu de la mort, pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Cornel Mihai Ionescu, Lorrain, București, 1983; Dan Grigorescu, Brâncuși, București, 1984; Radu Florescu, L’Art de l’Antiquité daco-romaine, București, 1986; Lucian
SLAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289718_a_291047]
-
care vindecă (1924), Greșeala lui Dumnezeu (1927), Jucării sfărâmate (1931). Comedia Bujoreștii e tradusă în italiană (1931). Între 1934 și 1938 scriitorul funcționează ca inspector general în Ministerul Cultelor și Artelor. I se decernează Ordinul Coroana României în rang de Comandor și Meritul Cultural. Producția literară a lui T. reprezintă cea mai relevantă contribuție a Olteniei la proza și dramaturgia românească de la începutul secolului al XX-lea. Prin cromatismul stilistic, rezultat din stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
se duseră. Totul redeveni curat. Totul lucea iarăși, ca după potop, când lumea trage dedesubt o linie și începe o viață nouă”. În arca lui Chiril se mai află însă o puzderie de personaje - Puiu Cavadia, Praxiteea, Isac (Sache) Sumbasacu, Comandorul, anticarul Hary Brummer ș.a. -, ce navighează pe o mare grotescă, populată cu bancuri de retardați și lichele. În maniera lui Thomas Mann, atât locatarii arcei, cât și speciile submarine emit judecăți categorice cu privire la orice. Dintre acestea merită reținute reflecțiile lui
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub „palpitul grețos al disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
sub conducerea lui Neculai Procopiu, C. Cosco (până în 1913) și a lui Victor Anestin (1913-1916) - gazetari detașați din redacția „Universului”, Dimitrie Dimiu - profesor secundar (1920-1924), Enric Otetelișanu - directorul Institutului Meteorologic Central și D. Rotman-Roman - profesor la Politehnică (1924-1926), Aurel Negulescu - comandor, unul din cei mai vechi colaboratori, Constantin A. Dissescu și I. J. Focșăneanu (din 1926); anul 1938 îl indică redactor responsabil pe același A. Negulescu, dar sub pseudonimul consacrat Moș Delamare, iar 1938 îl aduce în locul lui I.J. Focșăneanu pe
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
Securității (din 2000). Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și primul redactor-șef al revistei „Dilema”, editată de Fundația Culturală Română. I s-au acordat numeroase premii și distincții în țară și peste hotare, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare din partea Republicii Franceze (1999); este membru al mai multor academii de arte și științe, doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001). P. s-a afirmat ca
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
sau Sergiu Dușescu. În 1995 i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate, în 1997 Premiul Opera omnia al revistei „Ateneu”, iar în 2001 Ordinul „Serviciul credincios” în grad de Cavaler și Ordinul „Pentru merit” în grad de Comandor. Încă de la începuturile sale literare, P. pătrunde în ambianța cenaclului Sburătorul, formându-și personalitatea sub auspiciile lui E. Lovinescu. În Aqua forte (1941) Lovinescu mărturisea că, de la primele pagini pe care tânăra le-a citit în cenaclu, a trăit „momentul
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
accelerează, trezind elogiile presei internaționale: în 1921 devine membră a Academiei Regale de Artă și Literatura Franceză a Belgiei și i se conferă Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze. Un deceniu mai tarziu este, consacrare superlativa în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind narcisiac și estetic la
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Lingua în cadrul Agenției Naționale Socrates (1996-1998), director al Centrului de Limbi Străine al Universității din București (din 1998), în 2000 fiind ales prorector. Pentru meritele sale științifice a fost distins cu gradul de Cavaler al ordinului Les Palmes Académiques, de Comandor al ordinului „Cruzeiro do Sul” și cu „Orden del Aguila Azteca”. Face parte din International Society of Arthurian Studies și din Asociația Română de Studii Franceze. Debutează în 1964, la „Gazeta literară”, cu însemnări despre Mihail Sadoveanu. Colaborează, în principal
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]