493 matches
-
fapta de exces de putere (articolul 247 vechil Cod Penal). „Funcționarul public care, aparținând unei puteri de stat face pe nedrept acte ce intră în atribuțiile unei alte puteri sau, prin orice mijloace, împiedică, zădărnicește, sau îngreunează exercițiul funcțiilor acesteia comite delictul de exces de putere”. Întrucât în perioada redactării actualului Cod Penal nu exista separația puterilor în stat o asemenea infracțiune părea imposibil de săvârșit. Faptele unui funcționar public, care făcând parte dintr-un organ al statului ar îndeplini acte
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
a dobândi calificare superioară, ori pentru a-l prezenta la organizația din care face parte, în scopul de a fi încadrat într-o categorie de salarizare potrivit pregătirii sale<footnote T. Vaslui, Doru Pavel, op. cit., p. 58 footnote>. De asemenea comite infracțiunea prevăzută de articolul 246 Cod Penal cel care dă mărfuri pe datorie (decizia 4382/1958 Tribunalul Regianal Banat în L.P. nr. 3/1959, pg. 173). II.7. Locul și timpul De regulă existența infracțiunilor de serviciu nu este condiționată
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
Administrația locală, gaj al menținerii ordinii interioare și al aplicării hotăririlor imperiale, face obiectul unui interes aparte. Unitatea de bază este comitatul, el însuși împărțit în pagi și gau. Există aproximativ 300 de comitate în Imperiu, fetare condus de către un comite (comes, graf), care, numit de regc și, prin aceasta, devenit locotenent al său direct, administrează circumscripția, prezidează tribunalul regal (mallus) asistat de boni homines ("oamenii buni"), convoacă și conduce armata. Contele și subordonații săi sînt remunerați prin veniturile bunirilor funciare
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
unul dintre istoricii artelor transilvane - paralelismul stilistic dintre Altarul de la Mediaș și Altarul din Biserica Sf. Elisabeta din Wroclaw (Breslau, 1492-1505), descoperit și comentat de Fabini. Nu este neglijabilă nici prezența arhitecților florentini în Banat după instalarea în funcția de comite de Timiș a italianului Filippo Scolari. În același cadru al înnoirilor datorate interferențelor, se numără centrul de învățătură umanistă de la Oradea, care reprezintă unul dintre primele și cele mai de seamă focare de cultură ale „zonei”. Prodigioasa școală capitulară de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
plan secund, prim-planul fiind deținut de aceste figuri brave, Athos, Porthos, Aramis și D’Artagnan autohtoni, spioni inteligenți imposibil de contracarat sau de cumpărat, „săbii” aflate în spatele tuturor întâmplărilor. Pe lângă acești bărbați credincioși, curajoși, lovind din umbră (ca Nufărul-Alb - comitele Staicu, personaj central în Cavalerii Ordinului Basarab), supraviețuiește literar mai ales, galeria personajelor comico-pitorești, cu nume bine alese, predestinate parcă: Toroipan, Gălușcă, Tufănel, Ciripoi, Sile Adormitu, Niță Praștie, părintele Grasa, călugărul Sima, care încurcă Scripturile, sau „conchistadorul” Cotae, niște Sancho
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
literară a dlui Breban în Occident este aproape egală cu a unui autor căruia nu i-a apărut nimic în Vest. Iată încă un adevăr pe care orgoliul permanent inflamat al dlui Breban nu vrea să-l accepte. De aceea comite și eroarea de a spune: „Kundera, care stă în același cartier cu mine la Parisț”. Din păcate pentru dl Breban, ca și pentru cultura română, Domnia sa stă în cartierul unde locuiește Kundera la Paris, și nu invers. Drept, nedrept - așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Dar stăpânirea papistașă este susținută în continuare de regele Ștefan al V lea luând mânăstirea sub scutul său ocrotitor în 1264. Regele Carol Robert în 1322, la plângerea călugărilor că nu-și pot folosi privilegiile acordate, pune mânăstirea sub scutul Comitelui săsesc dela Sibiu. Pentru români treburile însă merg din rău în mai rău, domnitorii români sunt treptat determinați să părăsească ținuturile din nordul Carpaților meridionali, în 1469, regele Matia dăruind Țara Făgărașului și Amlașului comunităților săsești. Românii nu stau cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cele două Cârțișoare, care în lucrarea lui Ștefan Meteș, deși sunt tratate distinct, după cum sunt formulate, ușor se poate vedea că ele au fost date împreună de declaranții din ambele sate și redactate de una și aceeași mână: Noi iobagii comitelui Josif Teleki de Szek, din Oprea Cârțișoara: 1. Matei Cânduleț, acum judele satului, 32 ani, 2. Adam Păduran, 40 de ani, 3. Stanciu Iacob, 40 ani, 4. Stanciu Cosma, 40 ani, 5. Oprea Grovu, 40 ani, 6. Oprea Gruventsa, 70
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai mult de un secol, după revoluția din 1848 când cel mai important deziderat al cetățenilor, desființarea iobăgiei va deveni realitate. Declarația iobagilor din Streza Cârțișoara urmează același tipic aproape punct cu punct, dar s-o prezentăm în continuare: Iobagii comitelui Josif Teleki de Szek din Streza Cârțișoara: 1. Gavrilă Stoica, acum judele satului, 35 ani, 2. Sreja Oina, 65 ani, 3. Iuoan Helibus, 70 ani, 4. Constantin Banci, 43 ani, 5. Todor Ona, 47 ani, 6. Iuon Oina, 28 ani
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
construcția castelului și la situația țăranilor din depresiunea Branului, Podea remarca: "cetatea Branului, zidită de sașii brașoveni, nu dintr-un entuziasm patriotic, ci pentru a dobândi de la regele Ludovic... privilegii noi și, mai ales, pentru a scăpa Brașovul de tutela comitelui Secuilor...cavalerii teutoni n-au fost mari constructori de cetăți...meritele lor erau în apărarea și întărirea catolicismului." Țăranii români din munții și văile brănene trăiau acolo din moși-strămoși; încă din secolul al XIII-lea există evocări despre existența lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cu măciucile de lemn pe învinși." Un an mai târziu, la 7 aprilie 1331, un document ungar menționează că bătălia s-a dat dincolo de muntele românilor (trans alpem olahorum), iar la 26 noiembrie 1332, când Carol Robert făcea o danie comitelui Pavel și fratelui său Laurențiu, ambii participanți la bătălie, regele afirma că "lupta s-a dat, când am ajuns la niște ținuturi de margine ale regatului nostru", deci aproape de hotarul dintre Țara Românească și Ungaria. După aproape sase secole, Fritz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
existență a unor familii Budac în Cârțișoara o găsim însă numai în ancheta din 4-16 iulie 1726, făcută din ordinul împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Cu acea ocazie un grup de iobagi ai comitelui Iosif Teleky de Szek, după depunerea jurământului legal mărturisesc că: «Știm sigur că de 4 ani au pribegit din satul nostru 13 perechi de oameni și anume: Sin Grova, Isaicu Grova... Oprea Budac, Stan Budac...» Vasă zică printre fugarii care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lor într-un număr de 50 de mari incursiuni, făcute între anii 1067 și 1210, „fără a pune la socoteală nenumăratele razii mici în intervale”, în timp ce ungurii izbutiseră să înfrângă pe români și pecenegi și să ocupe Transilvania. În 1210, comitele Ioachim din Sibiu avea deja o armată alcătuită din români, secui, sași și pecenegi, cu care pătrunde prin pasul de la Turnu-Roșu în Oltenia, unde învinge trei hănișori cumani. Pe doi îi ucide în lupte, iar pe al treilea, cu numele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să-și extindă dominația și asupra versantelor de sud și est ale Carpaților. În anul 1233, Bela intrase în stăpânirea ținutului întreg din Țara Loviștei, regiune de vânătoare de pe apa Lotrului din colțul nord-estic al Olteniei, pe care-l dăruia comitelui ungar Corlard (confirmat și în anii 1265 și 1311, după invazia tătară). În anul următor, același principe regent era în măsură să zidească o biserică episcopală pe Milcov, mai mare, pe care să o dăruiască și cu întinse moșii, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau Kokelburch (Küküllo-var) cetatea Târnavei (și nu Kohalm = Rupea), unde ar fi ucis joi, în 4 aprilie, după Paști, vreo 30.000 de oameni refugiați. De aici, au continuat drumul prin Blaj, devastând totul în cale până la Alba Iulia. Andrei, comitele din Gioagiul de Sus, de pe dreapta Mureșului, s-a împotrivit cu mica sa oaste, dar fără sorți de izbândă, și în 1264, pentru că și-a vărsat „sângele în lupta împotriva tătarilor”, Ștefan (regele tânăr al Ungariei), ducele Transilvaniei, îi acordă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Sf. Gheorghe și, după ce a zdrobit rezistența saxonilor și ucis în luptă pe Fulkun saxonul, comandantul lor, ajunse în Țara Bârsei, în 31 martie 1241. Oastea româno-saxonă, ieșită în întâmpinare în 31 martie, chiar în duminica Paștilor, comandată de un comite „ultrasilvanus”, a fost nimicită și regiunea în întregime devastată și distrusă. De aici, oastea mongolă s-a îndreptat, prin Făgăraș, pe malul stâng al Oltului, a prădat mănăstirea cisterciană de la Cârța, a devastat Șelimbergul cu atelierul de fierărie, din ale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mare număr de manechine (păpuși), pe care le-au așezat călare pe acești cai de rezervă, lăsați în grija câtorva oșteni, ce trebuiau să iasă din ascunziș în ordine de bătaie, la un semnal și moment anumit. Episcopul sus-numit și comitele Bochi, necunoscând tactica de luptă a inamicului, s-au avântat în șes numai cu garda, fără grosul trupelor, și au dat năvală asupra coloanei de tătari, care se desfășurase în câmp pentru a primi bătălia. Mongolii au luat-o la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu garda, fără grosul trupelor, și au dat năvală asupra coloanei de tătari, care se desfășurase în câmp pentru a primi bătălia. Mongolii au luat-o la fugă din nou, spre locul unde erau pregătiți manechinele. Urmărindu-i, episcopul și comitele Bochi surprinși de apariția din flanc a trupei de manechine, au intrat în panică, au rupt rândurile și împrăștiindu-se pe câmp, au oferit mongolilor o victorie deplină, episcopul izbutind cu greu să scape în cetate. Înspăimântat de aceste peripeții
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anului 1324 „pentru a rândui niște treburi ale regatului”. Avea mare nevoie de colaborarea românilor din Transilvania, Țara Românească și Moldova, pentru a înăbuși răscoala sașilor și a înfrunta pe tătari. De aici, trimitea el pe Martin, fiul lui Bugar, comite de Sălaj, în solie la Basarab voievodul transalpin, iar pe Phinta în Moldova „in terram ipsorum Tartarorum”, pentru strajă. Au avut loc, desigur, tatonări și spionări cu răpiri de persoane, din care nu au lipsit chiar și copii de mongoli
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au avut de suferit tot felul de maltratări din partea schismaticilor, tătarilor și păgânilor” (cumani). Probabil că va fi cerut și ajutor bănesc. Papa, însă, nu i-l poate da, dar recomandă, în februarie 1327, lui Toma voievodul Transilvaniei, lui Solomon, comitele de Brașov și lui Basarab voievodul Țării Românești, să protejeze pe călugării dominicani, amintindu-le de isprăvile săvârșite recent în Transilvania, de către „dușmanii Crucii veniți din îndepărtatele meleaguri ale Germaniei și Poloniei și din ținuturile înconjurătoare”. De o închinare a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
generală a românilor de sub suzeranitatea sa și să atragă și pe cei de peste Carpați. Supravegherea și comanda asupra oștirii, care avea să fie alcătuită din români, saxoni și secui „cu puținii unguri” a fost încredințată lui Andrei, fiul lui Cackgu, comite al secuilor, Brașovului, Bistriței și Maramureșului. Ceva neprevăzut, însă, s-a întâmplat în voievodatele românești din Maramureș și Bereg. Știind că este făcută în folosul regatului ungar, Bogdan din Cuhea, în afară de refuzul său de a executa ordinul comitelui regal, suprapus
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Cackgu, comite al secuilor, Brașovului, Bistriței și Maramureșului. Ceva neprevăzut, însă, s-a întâmplat în voievodatele românești din Maramureș și Bereg. Știind că este făcută în folosul regatului ungar, Bogdan din Cuhea, în afară de refuzul său de a executa ordinul comitelui regal, suprapus peste voievodatul său de Maramureș, a produs turburări, paralizând mobilizarea românilor, a zădărnicit campania împotriva tătarilor, programată pentru anul 1342. Pentru acest scop, el a cerut concursul voievodului român din Bereg (astăzi în U.R.S.S.), care mai luptase
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unde este semnalată încă una de Miron Costin, ori la Cetatea Crăciuna (din comuna Independența, județul Galați), cunoscută în documente până în secolul al XVIII-lea. În aceste lupte, s-au distins numeroși cnezi și voievozi români din Maramureș, pe care comitele Andrei Lacky îi recomanda regelui ungar, spre a fi răsplătiți. Un Dominic zis Macska și cu Ivanco, fiii lui Ioan, vicevoievodul Transilvaniei, primeau moșia Crasna, din comitatul Trenchin (în Cehoslovacia). Crăciun, voievodul de Bereg, și fiii săi Sărăcin, Nicolai, Valentin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Și care erau pricinile întemeiate de rezolvat la fața locului? Sunt lesne de aflat, dacă urmărim diplomele emise de Ludovic. De la Alba Iulia, unde se afla între 29 august și 4 septembrie, regele era așteptat cu teamă de Andrei Lacky, comitele secuilor, de Brașov și Maramureș, la Bistrița. În ce privește „pricinile întemeiate” de rezolvat, acestea erau în legătură cu fuga românilor și noile tulburări din Maramureș, puse la cale de către Bogdan, fostul voievod, refugiat în Valahia Minoră, de sub suzeranitatea tătară, prin nepotul său Ștefan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Bereg, „ca prin îngrijirea lor destoinică să fie înzestrate cu mulți locuitori și să fie aduse la o stare mai bună niște sate românești, numite Lipche și Zeleumezeu (Herince), aflate în Maramureș”. Ei erau recomandați regelui de magistrul Andrei, comitele secuilor de Bistrița, de Maramureș și de Brașov” „ca românii noștri credincioși”, cu adausul că „românilor așezați în acele sate”... li se poruncește „cu cea mai strașnică poruncă regească... să le dați întru toate ascultare... precum i-ați ascultat pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]