852 matches
-
mea. Adică mai multe, că moș Leo bate mereu la poarta mea ca să-i dau un rachiu și nu de puține ori i-am dat, făcîndu-i cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri. Doar acolo îi mai spînzură puțin, dar grangurii nou veniți au același noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru inconștient de consecințe. Nu, asta chiar n-am încercat-o. Donose a început demersurile și a ajuns la renumita Colentina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lîngă ea și cu aceeași mînă îl mîngîie peste tricoul galben și asudat. Mă cheamă Wilma, spune ea natural. Îi zîmbește și ostentativ își lasă tricoul larg să lunece peste umeri și să facă decolteul exagerat de mare. Pedro o compătimea. Știa că unele turiste, mai coapte, vin pentru... unele prostii. Se spunea chiar că plătesc foarte bine, dar el nu era interesat. Avea casă, familie și nevastă tare aprigă și dispusă la nebunii mai tot timpul. Totuși, Wilma nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dintr-o vietate cu creier subdezvoltat pe care patinează musca. Noi, studenții, ne-am obișnuit să ne plângem de milă, măcar avem libertatea să ne băgăm picioarele în facultate, să-i înjurăm că ne-au luat banii pe pregătiri. Ne compătimim. La fel ca profii. Pentru că, se știe, din școală ieși cu modul de comportament al profului - nu memorează nimeni înălțimea Everestului. 12. Let it be Io nu am prea făcut pregătire. Nu prea. Ai, țigane, bilet? Nu prea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jacuzzi. Țăran tâmpit! Nu ni-l putem închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri lungi după o croznie de lemne. Și, cu toate astea, nu simțea nevoia să fie compătimit. Nu se văita. Noi, dacă am alergat zece metri după tramvai, gâfâim și înjurăm guvernul. Nu că n-ar merita înjurat, dar nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
red.) pe fondul amărăciunii cu care m-am întors de la P. Neamț (după trei zile) în legătură cu neclarele posibilități de a fi mutat acolo. Săceanu se plînge că n-ar avea suficientă putere! Deh! Și eu ce să fac? Să-l compătimesc?! Va trebui să trec și pe la D.R.P. (Dumitru Radu Popescu era președintele Uniunii Scriitorilor, n. red.), din nou. Joi trebuie să dau acel examen. Sper să nu rămîn repetent... Te rog să-mi trimiți Tribuna! Nimeni nu o are. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit, aidoma ochilor unor asiatici care-ți lasă impresia că sunt orbi, nevăzând nimic din cauza acestor jaluzele atât de apropiate și pe care dintr-un slab impuls de reminiscență creștin-ortodoxă, îi compătimim pentru îngrozitorul handicap estetico-funcțional. Și-a potrivit pe mâini mănușile cu un singur deget cel opozabil și stabilizată de cele două valențe prețioase, sufertașul cu mâncare și plăsuca de pâine, a pornit la drum spre casă, nu înainte de a spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunt umplute buzunarele fără fund ale slujitorilor Domnului trăind în belșug, pe câtă vreme voi, sărăntocii, suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la treabă. Cât de interesanți sunt oamenii! Unde aș găsi, în mediul în care mă învârt, un domn căruia să i se fi furat paltonul la o nuntă?... Oftez, îmi vine să mă uit într-o oglindă invizibilă, să mă compătimesc. Nu o să mă satur de astfel de figuri ca domnul Cioacă... Îi propun să mă însoțească, mă roagă să ne oprim o clipă la colț, unde este un bar cu nume extraordinar ("Până la ultimul leu. Bar non-stop"). Acolo lasă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe cei care «uităă, sau mai grav, își falsifică memoria și trecutul”. Nicolae Breban ( I ) Mottoul de mai sus constituie un exemplu perfect de „text în oglindă”, căci una dintre preocupările publicisticii post-decembriste a dlui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
se poate de ferme. Îndoiala... în mine era! Multe ar mai fi de povestit!... De exemplu, când se întâmplă să apară câte unul isteț prin zonă, ce trece superior lăsând în urmă un parfum de ignoranță, Nicoleta obișnuiește să-l compătimească:Dacă ar ști că și-a ratat șansa vieții... Revin asupra unui fapt ce mi se pare esențial: acțiunea este de o profunzime greu de evaluat. Numărul celor ce-și primesc Realizarea poate fi relativ ușor de înregistrat, dar forța
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Da. Să mă pupați în cur! Era omul meu de la "Ochiul și Timpanul", cel căruia, cu ceva timp în urmă, îi făcusem o invitație cam neprotocolară și care acum, când nu mă așteptam, mi-a confirmat că, vorba lui Caragiale, "compătimim împreună", fiind legați, prin firul de telefon, precum eroii Castor și Polux. După terminarea scurtei, dar "explicitei" convorbiri, am râs de unul singur minute în șir, apoi mi-am sunat soția la Iași pentru a-i da "Buna vestire" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
arată că nu cunoaște degradările intelectuale, sociale și morale ale așa-ziselor civilizații păgâne, care-i vede glorioși numai pe aceia care au ucis multă lume, care nu vorbește despre virtuți și despre binele enorm făcut de sufletele bune, care compătimește până și cele mai josnice nerușinări, plătită doar să-și exercite critica sa veninoasă împotriva lui Cristos, Care este și rămâne adevăratul Binefăcător al omenirii și Înfăptuitorul unicei civilizații adevărate? Când?! Dar astăzi, în fața prăbușirii zgomotoase a noului turn din
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
scria aceste cuvinte deosebite: „Care va fi atitudinea noastră față de creștinii care nu fac parte oficial din Biserica Catolică, dintre care mulți, mai ales în zilele noastre, aspiră la unitate? Ne vom închide în fericirea noastră de a fi catolici, compătimindu-i pe cei care nu sunt? Vom proceda asemenea fariseului din parabolă, a cărui rugăciune consta în a se lăuda că el este mai bun decât semenii săi? Vai nu, de mii de ori, nu! Unii, poate ignorând obstacolele ivite
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Am dorit să comit acel error ireparabil. Înțelesesem că nimeni n-avea să priceapă nevoia mea de schimbare și de a lăsa totul pentru noi experiențe... Descopeream în mine, cu mare uimire, o satisfacție perversă, mai ales când toți mă compătimeau, în timp ce eu jucam rolul osânditului. După aceea, mi-au venit și alte idei, dar atunci treceam printr-o oboseală viscerală și nu mă interesa nicidecum ce anume putea să se spună despre mine. Ceea ce contează e că Augustus însuși se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În lumea elitei, o mare parte a fost de partea lui Iliescu. De exemplu, Andrei Șerban - noi eram în relații pe filieră culturală - a venit la Televiziune în vizită și m-a întrebat : „Ce s-a întâmplat ? CĂ toată lumea îl compătimește pe Iliescu că i-ai făcut ceva îngrozitor“. Noi nu trebuie să uităm că pentru Iliescu votaseră totuși 83% din oamenii care se duseseră la urne. V.A. : În ’90. În ’92, mai puțin. A.M.P. : În ’90. Suficient. Asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
naturii mele proprii și ale bunului meu simț țărănesc; cum și facultatea mea nativă și neștirbită de vremi de a mă Înminuna, de a mă entuziasma, de a mă veseli, de a mă Întrista și a mă revolta, de a compătimi frățește alături de tot spectacolul divers al acestei vieți și al oamenilor. Un libertinaj, prin urmare, Însemnând acea simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-l arată fotografiile. Nu mai ostenea, frumoasa și iubeața de odinioară, cu poves tirea dragostelor ei, cu fotografiile martore Întinse toate pe masă și cu pasiunea ei Încă și azi de grande amoureuse, Îndemnân du-mă pe mine, care compătimesc și sufăr cu toate dragostele de pe lume, să-i Întrevăd, ascultând-o și privind-o, sub masca bătrâneților ei de astăzi și cu ochii mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți erau convinși că nu se află un dobitoc mai Îngâmfat și mai lăudăros decât mine. Capetele mai Înțelepte l-au compătimit pe părintele meu că are un asemenea fiu descreierat. Cei mai mulți Însă m-au plăcut, pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții Încercând să mestece toate minciunile pe care le-am turnat. Mie mi-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și Grigoraș Margalina (soră medicală) care era la strânsură în apropiere a bandajat-o și i-a dat un prețios ajutor. Batoza nu s-a oprit căci echipa era în lucru. Mulți de la strânsură mi-au fost alături și ne compătimeau. Mama, de ziua ei, a avut parte de-un "cadou" nemeritat. Sacii au fost încărcați în căruțele cu care am venit și pe seară treieratul grâului și orzului nostru s-a terminat. Căruțașii ne-au ajutat la urcatul sacilor în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine sfârâielile, cu atât ne părea mai mult că auzim gemetele Joianei și părerea ei de rău că ne lasă singuri, cu Joica. Vecinii, familia Ciubotarului (celui orb) au venit în grabă să ne compătimească și să ne încurajeze, spunându-ne că: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!" și să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vorbim fiecare despre cea mai nefericită întîmplare din viața lui. A început Bazil, care a spus că cel mai nefericit a fost în momentul în care, cînd avea vreo 15 ani, i-a murit tatăl. Toți am început să-l compătimim. Bazil ne-a povestit cum a tre buit el să se maturizeze forțat încă din ado les cență, să devină responsabil, să-și ia în serios rolul de bărbat al familiei. După mărturi sirea lui, am început să-l privim
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
persoană lezată, și Federația Comunităților Evreiești din România, pe de altă parte, l-ar fi dat în judecată, la Tribunalul Militar, pe poetul de la „Săptămîna”. „De ce la Tribunalul Militar?”, am întrebat. Carol Isac nu mi-a răspuns. M-o fi compătimind în sinea lui că îmi lipsește simțul gravității. *Anunțată pentru ora 9, ședința de redacție a început abia la 12, cînd s-a întors G. de la București. Voind să ne șocheze, a sărit peste punctele anunțate (analiza numerelor 1, 2
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci încoace în «Ateneu»? în prima situație, merită felicitată pentru consecvența în antipatie, în schimb, în cea de-a doua - e de compătimit pentru privațiunea greșită la care s-a supus. Lucru cert însă, dumneaei nu cunoaște revista, căci altminteri, ar fi văzut în casetă «cine mai e în redacție»! Dacă ai fi fost atent la vorbele ei, întrebarea pe care ți-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noua generație, important e a vedea. *„Unde alergi?”, l-am întrebat pe Cornel Cepariu, un tip realmente frenetic. „Unde e noutatea”, mi-a răspuns. „și ce e nou?”, m-am interesat eu. N-am primit decît un zîmbet. *„Ei mă compătimesc pentru inima mea bolnavă (îmi spune tatăl lui Gelu), dar pe mine mă doare fiecare celulă!” * După cîteva zile de pauză, simt iarăși nevoia de a nota cîte un gînd, o impresie, o observație. Dimineață mi am recitit una din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]