829 matches
-
aproape. Nu uitase nici banii. Poate îl va tenta ceva, cine știe! Întâi fu copleșit de larma mulțimii. Se domoli, privind cu jind, ca în copilărie, lanțurile, caruselul, chioșcul cu vată de zahăr, acadelele colorate și inimioarele din turtă dulce. Compătimi în sine piticul ce atrăgea curioși în fața unei cortine roșii, ademenind lumea la câteva numere de iluzionism. Rătăci așa o după-amiază întreagă, în căutarea a ceva ce nici el nu știa. Când primele semne de înserare apărură, se hotărî. Pașii
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
din cele trei camere de stagiu: ghilotina, spânzurătoatea și cazanul cu smoală, aici timp de trei luni de zile trebuie să-ți execuți stagiul în funcție de păcatele avute, ego-ul tău te urmărește zilnic de la fereastră și cu umilința sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea infernului își blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]
-
încredere că acești oameni pot vedea dincolo de interesele lor personale și de grup”, își exprima doctorul Eugen Tomescu această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
temându-se să nu-l deranjeze. Îl aprecia fără rezerve pe doctorul Eugen Tomescu, îl respecta și chiar îl iubea pentru omenia pe care o manifesta față de toți pacienții și față de colectivul de muncă. Îl privea cu drag și-l compătimea în gând: „Păcat că nu are și el noroc de o fată bună ca el! De când îl știu eu și... , da, îl știu de când a venit aici, că eu sunt veterană de vârstă și cea mai veche din secție, deci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
l-a sunat avocatul Deleanu. - Doresc să treci cât mai urgent pe la mine, te rog! - Într-o oră cel mult sunt la dumneavoastră... "Dacă tot merg acolo, de ce să nu-i ofer Marianei un buchet de flori? După cât m-a compătimit și apoi s-a bucurat când a aflat de divorț, cred că unele drumuri către ea s-au deblocat definitiv. Mi-e rușine să-i vorbesc direct, dar un bilet în clar, merge... Iată ocazia. I-l dau împreună cu florile
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
rostogolească pe obraji. A ridicat brațele a rugă și a strigat cu voce tremurândă : Îți mulțumesc Ție, Doamne, că exiști și mi te-ai arătat! Câțiva trecători l-au privit nedumeriți, dar i-au zâmbit cu multă înțelegere. Unii îl compătimeau. Alții îl fericeau... S F A R S I T
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
de care era conștient de vreme ce reușea să le ascundă cu dibăcie printre multitudinea de calități ce-i împodobeau frumos personalitatea, făcându-l, de obicei, radios și irezistibil. Pe măsură ce descopeream adevărata cauză a izbucnirii lui, furia mi se transforma în milă, compătimindu-l sincer din tot sufletul. Începusem să mă bucur de cele întâmplate, gândul dezastrului care ar fi urmat după căsătorie,dându-mi fiori. Păruse ”marfă de calitate” într-un“ambalaj” ispititor, însă fără “certificat de garanție” și “manual de utilizare
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Îl trădase vocea, mimica, privirea și gesturile, văzusem un Ovidiu chinuit de îndoieli care cerșea disperat aprobare și ajutor. Tânjea după consimțământul meu precum dorea să fiu mai puternică decât el și să-i accept doleanțele. Din acest motiv îl compătimeam, îmi stârnea compasiunea și eram îndurerată pentru că mă simțeam incapabilă să-l ajut. Sprijinul solicitat ar fi impus să uit de mine, ceea ce reprezenta un preț prea mare pe care nu eram dispusă să-l plătesc. Aceasta era poate, o
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Ortodoxă Română, nu este cazul să ne alertăm! Noi suntem români! Creștini!? Se tot spune că la francezi e șic să-ți bați joc de orice și de oricine. Acum au parte de șocuri! Nu mă bucur deloc. Chiar îi compătimesc pentru faptul că nu înțeleg o regulă simplă. Repetată de zeci de ori în programul biblic Homo sapiens. Omul are libertatea să făcă tot ce dorește, cu o mică condiție. Să nu-i deranjeze pe ceilalți! De tine însuți poți
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
amenințare care apasă făcându-te să te miști, să gândești, să iubești, să plângi, să urăști. O simți palpitând asemenea unei stridii aruncate pe nisip și răzvrătită de scurgerea valurilor mării. Vrei s-o salvezi, dar obișnuința cu care-ți compătimești destinul, te oprește. La marginea timpului care mai crede că exercițiul înțelepciunii în această lume rămâne imperfect. Ce sens ar avea pentru noi un eveniment care nu ne-ar zdrobi ? Viitorul ne așteaptă ca să ne sacrifice. Spiritul nu mai înregistrează
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
de o valoare imensă! Deci, cum aș putea să nu fiu fericit? " M-a impresionat ceea ce am văzut, însă în minte îmi trecea un gând de...compătimire. Am părăsit îngândurată acea persoană cu un sentiment de amărăciune... și dezamăgire. Da, compătimeam cu sinceritate pe acel om. Săracul bogat...! Îmi imaginam serile pe care le petrecea singur, fără familie, fără un suflet apropiat care să-i ofere mângâiere; fără cineva cu care să vorbească sau cu care să împartă bucuria vieții... Pentru
FERICIREA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345982_a_347311]
-
fluturi; fiecare lacrimă e o șină de tramvai ruptă din circuitul liniilor care duc spre nicăieri, nu vă temeți, lumea e prietenoasă și se strecoară mototolită printre grațiile ploii, nelăsându-ne niciodată singuri, cu bucuriile și durerile noastre, ea ne compătimește și ne iubește. ne jucăm viața la o singură poartă în timp ce ploaia schimbă tricourile cu tribunele goale, cu vestiarele reci, în care timpul ne apasă cu această ceață mohorâtă, am putea să dispărem prin romanțele toamnei, să ne lipim de
SONET FĂRĂ RIMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346421_a_347750]
-
o amânare De la-ntâlnirea cea mare Cin' s-o dea, cin' s-o primească? Oh, minte copilărească! Aș fi vrut să fiu mai tare Moartea să nu-mi stea în cale Timp de-ajuns să vă iubesc Să nu vă compătimesc Cât am fost pe „sus” cu voi Mă cutreierau nevoi Dar acum din lut și ceară Zborul se înalță iară Să vă ocrotească clipa S-o atingă cu aripa Pasăre din cer Domnesc În genunchi să vă slujesc Vântul n-
RUGĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346465_a_347794]
-
noastre. Ce bine ar fi, daca am fi mai întâi oameni! - spunea în Sâmbătă Sfântă - arhiepiscopul Dunării de Jos. Și apoi creștini. A te durea rană pe care oamenii i-o fac în permanență lui Cristos, iată ce înseamna a compătimi cu Domnul. Dar, a te durea rănile pe care i le faci tu lui Isus Cristos, este un pas major spre mântuire. Iertarea este mai putrernică decât păcatul și milă, mai mare decât ură. Că ai ținut ori nu post
MAI BINELE ESTE RĂUL BINELUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348330_a_349659]
-
imaginația. Pentru mama Antonia avea o stimă deosebită, fiindcă manifesta multă răbdare, înțelegere și chiar afecțiune. Asta remarcaseră toate fetele, la această femeie. Milă, nu le arătase niciodată, ca alte îngrijitoare. Ea știa fără ca nimeni să-i spună, că atunci când compătimești pe cineva, îl faci și mai conștient de situașia grea în care se află. Dorința ei era, ca nimeni să nu se simtă în afara lumii, să nu se simtă singur, părăsit, chiar dacă soarta l-a adus la un orfelinat, asta
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
va face totul să devină independentă. Să trăiască pe picioarele ei, din munca ei, iar când va fi destul de mare, va face cercetări pe cont propriu. Deocamdată trebuia să se mulțumească cu ce le spunea mama Antonia: -Nu sunteți de compătimit, aveți viața înainte. Aici nu duceți lipsuri mari, nu trăiți izolați de lume, mergeți la aceeași școală cu copii externi. Trăiți printre oameni și în curând veți deveni și voi oameni mari. Sper să avem motive să ne mândrim cu
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
studentă în ultimul an la medicină dentară. Bietul Vasea! Numai el știa cât plângea pe la ușa tatei să-l ajute cu niscaiva bănișori ca să-și poată întreține fata la studii în București. Nu-mi era milă de el, nu-l compătimeam și îmi surâdea ideea că aș fi putut oricând să-l strivesc ca pe un gândac. Îmi era indiferent. Puteam oricând să-l înlocuim, iar tata abia aștepta ca Vasea să facă un pas greșit și astfel, să găsească o
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
frate-meu, ți-ai găsit nașa! Tu cândva îmi puneai șosetele tale nespălate sub perna mea, acu ți-a pus Tanța ție cotețul porcilor la nas, sub fereastră. Ehe, Dumnezeu nu doarme! Noi ne distrăm, pe seama lui și nu-l compătimim, cred că dacă l-am compătimi s-ar simți prost cu adevarat. Deci, îi zice el Tanței într-o dimineață, când ea rânea la porci și el a deschis fereastra: - Bre, tanti Tanțo, ia să muți cotețul ăla de aci
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Tu cândva îmi puneai șosetele tale nespălate sub perna mea, acu ți-a pus Tanța ție cotețul porcilor la nas, sub fereastră. Ehe, Dumnezeu nu doarme! Noi ne distrăm, pe seama lui și nu-l compătimim, cred că dacă l-am compătimi s-ar simți prost cu adevarat. Deci, îi zice el Tanței într-o dimineață, când ea rânea la porci și el a deschis fereastra: - Bre, tanti Tanțo, ia să muți cotețul ăla de aci, că m-ai împuțit cu porcii
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face Când va crește, se va coace; Ajungând un dovlecioi, Va cădea ca un pietroi. Chiar așa s-a întâmplat, Când el tare s-a umflat! A căzut și a crăpat, Porcii iute l-
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
Colind zilnic pădurea să găsesc de-ale gurii, dar umblu mai mult cu burta goală. - Oh, bietul de tine, dar grele zile te-au ajuns! E drept că am fost cam supărată, însă mi-a trecut și acum chiar te compătimesc! Mă bucur că te-am întâlnit! Vino să îți arăt unde te poți ospăta boierește! Prin locurile colindate de mine am văzut destui stupi. Chiar înainte de a ne întâlni, am observat un roi de albine umplând unul cu miere. Martinică
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
Colind zilnic pădurea să găsesc de-ale gurii, dar umblu mai mult cu burta goală. - Oh, bietul de tine, dar grele zile te-au ajuns! E drept că am fost cam supărată, însă mi-a trecut și acum chiar te compătimesc! Mă bucur că te-am întâlnit! Vino să îți arăt unde te poți ospăta boierește! Prin locurile colindate de mine am văzut destui stupi. Chiar înainte de a ne întâlni, am observat un roi de albine umplând unul cu miere. Martinică
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
timpul ei și nu cere să-i vină nimeni în ajutor pentru ceva. Un dumicat se poate smulge din altă mână, dar pâinea spirituală a unuia nu hrănește pe altul. Fiecare om plânge singur, altul nu poate decât să îl compătimească, fiecare om râde în văzduhul inimii sale, altul nu-i poate arunca înlăuntrul său râsul lui. Așa a înțeles actrița Florina Cercel să opună rezistență cu propriul piept, piepturilor ce s-au izbit de ea! Așa a înțeles să se
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea? Eu, săracul, de când știu, Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face ... Citește mai mult Iată cum s-a întâmplat,Când dovleacul cel umflatA dorit și el să fieSus la cucurigu-n vie!Vița fost-a învățată,Ea să fie cățăratăPe aracii ce-i puneaStăpânul
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
a fălit,Sus de tot el s-a suit.Supărat, gândi așa:„- De ce ea pe sus să stea?Eu, săracul, de când știu,Mă târăsc ca un zurliu.“ Tolomacul, îngâmfat,Privea mândru c-a urcatMult mai sus decât eraVia, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face... XXX. GOSPODINA LACOMĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Cândva, o bună gospodină Avea-n ogradă o găină, Ce, zi de zi, un ou făcea. Stăpâna bine
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]