12,749 matches
-
probabil/ poziția optimă" (Ultima fotografie) Dar să ne întoarcem la modul de a scrie. Nicolae Prelipceanu nu s-a complicat niciodată inutil. Deși este un filolog experimentat (sau poate tocmai de aceea), a mizat pe simplitate. Gheorghe Grigurcu a și comparat poezia sa cu "o strângere de mână scurtă, bărbătească". Trebuie să adăugăm însă că este vorba de o simplitate jucată. Poetul știe foarte multe despre poezie, despre comunicarea lingvistică în general, dar alege dintre toate posibilitățile de exprimare un limbaj
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
blasfemia, clătină ușor capul drept încuviințare cu mîinile împreunate. În loc de dracu să-i pieptene, tradusesem pronia divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine ortodoxe mai ales comparînd biserica catolică, Vaticanul și Sfîntul Scaun cu,... și rostise un nume, pe care nu-l deslușisem, cred că era ceva pe grecește, un epitet bizantin, sau o frîntură de text religios. Preotul făcu deasupra lui semnul binecuvîntării, ce poate fi
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
din Săpînța, pe de o parte, pentru frumusețea lor (măiestrit scoasă în releif de fotograful Giuseppe Fausto în cele 10 ilustrații din lucrare, chiar dacă le-am fi preferat în culori...) și, pe de alta, pentru interesul științific de a putea compara transcrierea cu originalul, cum se procedează în edițiile filologice. Ne dăm seama însă că o asemenea ediție rămîne încă un deziderat... Acum, cînd corpus-ul inscripțiilor de la Săpînța este editat, se așteaptă contribuțiile folcloriștilor, ale etnografilor, ale sociologilor; acestea, odată
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
distribuitori, ziariști) veniți din mai bine de 25 de țări ale lumii, peste 700 de profesioniști elvețieni ai filmului și că, de-a lungul celor șase zile de festival s-au contabilizat peste 30.000 bilete vândute. Desigur, aceste date comparate cu cele ale unor festivaluri ca Berlin, Cannes, Veneția sau, chiar, cu unul conațional - Locarno -, pot să pară modeste. Să nu uităm, însă, că este vorba de un festival național, iar orașul care îl găzduiește are doar 16.000 de
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
de a explica, simplist, spectaculoasele decizii de "neîncepere a urmăririi penale" prin "fireasca solidaritate de breaslă" a polițiștilor, făcând o paralelă (cel puțin nefericită) cu "solidaritatea gazetarilor", te cam pune pe gânduri. Cred că-ți trebuie multă rea-credință pentru a compara hărțuielile la care sunt supuși adeseori ziariștii, învinuiți pentru "delicte de opinie", cu ascunderea unor fapte criminale de-o maximă gravitate - de la accidente de mașină provocate sub influența alcoolului, la complicitatea cu infractorii și la ascunderea unor probe. Probabil că
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
II-a, 1997). Format de la maidan cu sufixul -ez, derivatul produce un efect umoristic prin parodierea unor nume de rase, în primul rînd pechinez (femininul maidaneză e specializat pentru pisici, amintind de birmaneză, siameză etc.; maidanez poate fi, în plus, comparat cu alt cuvînt colocvial-argotic, străinez, format din străin cu sufixul de identificare etnică -ez). Termenul maidanez, realizînd "înnobilarea" comică a cîinelui care trăiește pe maidan prin instituirea lexicală a unei pseudo-rase, a căpătat și funcție denominativă curentă, cu avantajul, desigur
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
fără ezitare, dar a devenit complet insensibila la orice asemănare cu realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra acestei evoluții contrare, fiindcă este destul de riscant să comparăm la nesfîrșit limbajul transparent, similireferential al românului realist cu limbajul autotelic, autocentrat și obscur al poeziei lirice moderne. Lodge poate fi convingător în teza lui, dar numai în măsura în care bunul simț al cititorului nu i se opune: or, acest bun simț
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
simț al cititorului nu i se opune: or, acest bun simț ne conduce spre impresia că poemul fiind doar limbaj, românul este și altceva. Nici gradul de traductibilitate, nici posibilitatea parafrazării nu ne cruța de o anume îndoială, cînd le comparăm. Și, atunci, se cade să ne amintim că tipul de contract a evoluat diferit în poezie și în român. Lui Horațiu, acum două mii de ani, sau chiar lui Petrarca, un mileniu mai încoace, li se cerea mai mult mimesis decît
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
acest conflict. ADEVĂRUL nu contenește cu atacurile la adresa oficialităților și, în special, împotriva ministrului de Externe, a ministrului Apărării și a președintelui, acuzîndu-i că fac jocul Alianței Nord Atlantice care bombardează o țară suverană. * În COTIDIANUL, Ion Cristoiu i-a comparat pe soldații americani din cel de-al doilea război, cu soldații ruși de-atunci, afirmînd că cei dinții au fost la fel de barbari că și foștii noștri ocupanți. JURNALUL NAȚIONAL pune și el la zid oficialitățile române pentru că sînt de acord
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
contră, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină (subl. I.P.)"; În Vestibul de Alexandru Ivasiuc, dragostea bărbatului pornește de la mărul mușcat de o fată, cu 30 de ani mai tânără. Comparat de Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, ÎI, cu Johan, seducătorul purei Cordelia din romanul-jurnal al lui Kierkegaard, Emil Codrescu se înrudește și cu ispititorii din literatura modernă a secolului XX, Humpert și Felix Krull, pe care-i anticipează." Din
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
existau toate elementele, inclusiv latinitatea noastră frenetica, precum și faptul că, până pe la 1500, lupta catolicism vs. ortodoxism, mai ales in Valahia, nu era tranșată). Nici asupra celui economic, pentru că oricât ne-am iluziona, nici una din aceste țări nu se poate compara (și nu vor putea să se compare multă vreme) cu Occidentul. Rămân, însă, alte două componente la care, în această competiție, noi suntem, din păcate, corijenți: elementul istoric și elementul civic. Elementul istoric constituie, de-acum, o fatalitate. Ca să fiu
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
precum și faptul că, până pe la 1500, lupta catolicism vs. ortodoxism, mai ales in Valahia, nu era tranșată). Nici asupra celui economic, pentru că oricât ne-am iluziona, nici una din aceste țări nu se poate compara (și nu vor putea să se compare multă vreme) cu Occidentul. Rămân, însă, alte două componente la care, în această competiție, noi suntem, din păcate, corijenți: elementul istoric și elementul civic. Elementul istoric constituie, de-acum, o fatalitate. Ca să fiu cinic, bineînțeles că era de preferat, în
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
neevitat la un balcanic atunci când își ăînsemnează călătoriile prin Evropa. Cum să apară, mă gândesc, un asemenea sentiment al continuității în părțile noastre, unde - o știm de la Meșterul Manole - ce zidești ziua, noaptea se dărâma? Cum să nu te întristezi comparând vocația artistică a burgheziei occidentale, așa cum se oglindește în orașele ei, cu junglă de beton înnegrit de smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
artificial, ca pe unul din triumfurile originalității. A fi precum ceilalți muritori înseamnă pentru dânșii un supercosmar, inadmisibil. Coșmarul, în schimb, cu care nimeni nu se mândrește, este acela al realității, al crudei, comunei, cotidienei realități. Desfid pe oricine să compare starea de alarmă, de vârf al neliniștii, a coșmarului din vis, fie și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la ușa unei administrații financiare. Chiar comparația cu Infernul
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
chiar Abatele de Ganges - criminal complex care se impusese în conștiința epocii și al cărui nume figură la rîndul sau în diverse dramolete. Dar Dumas nu se oprește aici. Căci, cu ironie și autoironie, el își pune "corul" să-i compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
din lumea bună din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea au și fost aleși. "Misteriosul" conte mai e însă comparat de alte personaje și cu lordul Ruthwen, un vampir byronian, alter-ego și porecla a(l) lui Byron însuși, dar - atenție! - si personaj central al dramei Vampirul, pe care Dumas avea s-o scrie de-abia în 1851. Astfel, Monte-Cristo e
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
către originile imperiului, ci către întemeierea lumii. El vrea să întemeieze o lume nou: aspirația lui către originar trebuie legată de aceasta. Nașterea unei națiuni înseamnă nașterea unei lumi noi. Slavici - ca și ceilalți autori importanți ai Ardealului - poate fi comparat nu doar cu creatorii de epic, de epos, ci chiar cu întemeietorii de religie. * Lumea în care trăim nu e cea mai bună cu putință. Ea poate fi însă îndreptată, corijata prin efort modelator. Popa Tanda da șansa unei colectivități
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
dată, naratorul reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie venită din adîncuri infernale. Ceea ce se așează peste ei, peste toate cele atinse de mamă, e praful - cît al pietrei, cît
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
decât satisfacerea egoismului, rod al păcii an care traim. Acest pamflet contra omului, pe care Diderot nu a ăndrăznit să-l publice, Nepotul lui Rameau; cartea această, dezmățata, anume, să se vadă toate plăgile, este singura an stare să fie comparată cu pamfletul (vecinilor de alături n.n.), pamflet rostit fără nici un gând preconceput, ăn care (...) nu se construiește decât cu ruine, ăn care se neagă tot, ăn care nu se admira decât ceea ce adopta scepticismul: omnipotenta, omniscienta, omniconvenienta banului. După ce trăseseră
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
lucrarea respectivă. Acesta este sensul expresiei a fi contemporan cu cel care a trăit cu sute de ani înaintea mea. Și atunci să mai cred că acela a scris doar pentru o zi? Trecerea de la citire la creație poate fi comparată doar cu un fel de schimbare a anotimpurilor. Bogăția de nuanțe intermediare e atat de mare încât nici nu-ți dai seama când din receptor ai devenit creator. Răspunderea celui dintâi comunica cu răspunderea celui de-al doilea. Abia atunci
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
griji este și Totò Istrati, cu mențiunea însă că el are și o cruzime înnăscuta, care îl transformă într-un "diavol meschin". Dacă nu ar exista acest sadism de ordin moral al său, practicat cu nerușinare, personajul ar putea fi comparat fără reținere cu Ilie Moromete, de pildă, care și el nu se ocupă decât cu contemplarea spectacolului lumii și uneori chiar cu regizarea acestui spectacol, pentru propriul lui amuzament. Totò Istrati se afirma că un specialist în ceea ce s-ar
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
se simte, cu exuberanta, egalul lor. Le pune, cum ar fi spus Tudor Arghezi, câte un zbenghi în frunte. Vârstă de aur la care trebuie să ne gândim citind cartea nu este, deci, aceea istorică, disprețuita de Totò Istrati și comparată de el cu un uriaș profiterol, ci vârstă literară a lui Petru Dumitriu însuși, fericit, liber, îmbătat de propriul lui talent. Petru Dumitriu, Vârsta de Aur sau Dulceața vieții (Memoriile lui Totò Istrati), text îngrijit și prefață de Ion Vartic
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
cititorii au deocamdată la dispoziție o parte, oferită, cu un studiu introductiv și comentarii ale descoperitorului, în paginile revistei "Manuscriptum": D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman. Praefatio - Prefață, cu cele trei capitole ale sale: I. Hegira cum aera christiana comparată - Hegira comparată cu era creștină; ÎI. De gente et nomine Turcarum - Despre neamul și numele turcilor; III. Origo prosapiae Aliothmanicae - Obârșia stirpei aliotmanice (anul XVI, 1985, 2(59), p. 17-42; anul XVII, 1986, 1(62), p. 33-56; anul XXI, 1990, 3-4 (80-81
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Philippide, L. Blaga, M. Sadoveanu, M. Sebastian, Pompiliu Constantinescu, L. Rebreanu, Ion Barbu, G. Călinescu, Ț. Vianu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, G.M. Zamfirescu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, E. Jebeleanu, Geo Bogza, Anton Holban, Mircea Eliade, E. Lovinescu, M. Preda etc. Comparat de critică românească fie cu Sofocle și Eschil (Ț. Vianu), cu Dante și Shakespeare (idem), cu Nietzsche și Stendhal (idem), fie cu Cervantes (G. Călinescu), fie cu Dionisie Areopagitul și Simion Noul Teolog (Nichifor Crainic), fie, în fine, cu Byron
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]