494 matches
-
evoluția limbilor înrudite, adică provenite dintr-un izvor comun și scopul ei este să lumineze istoria acestor limbi” 60. Întreaga activitate de cercetare lingvistică din secolul al XIX-lea pornește de la această metodă, începând cu lucrările primei generații a lingviștilor comparatiști și continuând cu lucrările care s-au încadrat în curentul naturalismului lingvistic, al psihologismului lingvistic precum și cu cele aparținând Școlii neogramaticilor. Orientarea psihologică a problemelor de limbă, inițiată în a doua jumătate a secolului ai XIX le, a continuat, în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
mai spera, dată fiind vocația lui de libertin, fustangiu și amant "tehnologic". Sosind la Paris, atletica Iulia va fi în ochii lui Gabriel un simbol al Elveției prin toate cele, prilej pentru autor de a face un tur de forță comparatist și stilistic prin care poeticul se ia la întrecere cu parodicul tandru. Bravura muzicală demonstrată de îndrăgostitul Gabriel îl recomandă ca solist într-un turneu nord-american. Aflați încă în toiul idilei (în timp ce Luc și Chrystèle erau în mezalianță), Iulia și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele sale bazilici îi sunt familiare, drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
variante succesive ale unui text (sau tapuscrisul cu varianta finală), caută automat operațiile de rescriere (suprimare, inserare și înlocuire) și le estimează rezultatul. Acest program și-a propus să evidențieze opoziția perspectivei dinamice și procesuale a criticii genetice la estetismul comparatist al filologiei 2. În cazul nostru, psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie de semne din adâncimea (inter)textului au ispitit analiza. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare punctele de vedere exprimate de doi cercetători români, primul fiind un intertextualist, celălalt comparatist. Trebuie precizat încă de la început că prin intertext nu vom înțelege nicio clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare punctele de vedere exprimate de doi cercetători români, primul fiind un intertextualist, celălalt comparatist. Trebuie precizat încă de la început că prin intertext nu vom înțelege nicio clipă cursa în urmărirea unor anterioare zone de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ultimele concluzii nici asupra modului în care Eminescu se impregna de cultura timpului său" (1990, 19). Merită subliniată atenția la meca nismul intertextual, ca punct ce marchează dife rența dintre comparatism și domeniul inter textualității: "teoreticienii intertextualității insistă, însă, ceea ce comparatiștii nu fac întotdeauna, asupra impactului structural al textelor angrenate în jocul intertextual, asupra activității de asimilare și de transformare a unui text prin altul (altele)" (ibidem, 20). În ceea ce privește opera eminesciană, unei influențe presupuse îi este preferat parale lismul cert. Va
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trădare"), prezente în special în literaturile centralși sud-est europene" (ibidem). De la atenția acordată punctelor de cores pondență la contemplarea tabloului, în întregul lui, o abordare comparativă mult mai aplicată se realizează în spațiul stilisticii contrastive. Nivelu rile care fundamentează demersul comparatist orientează studiul intertextualătății către o abordare tehnică, dar, în același timp, încura jează deschiderea orizontului, dincolo de tablou: sistemul de limbă, sistemul stilistic, stilul literar tradițional, sistemul prozodic în specificitatea lui, tradiția culturală și istorică, sistemul artistic individual. În lumina modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nuvelei par să guverneze ideile lui Shopenhauer despre sihăstrie, îndepărtarea din lume, reprimarea instinctelor și mai ales "o categorie ostilă față de iubire" (1981, 56). Însă pensula care desenează tabloul este înmuiată în atâta gândire pozitivă, ca să ne exprimăm astfel, încât comparatistul se minunează: "ce splendoare de viață pentru a reprima pornirile vieții!", concluzionând: "Acesta este cu adevărat Eminescu. Motivele shopenhaueriene ale renunțării, pornirea dușmănoasă față de patima dragostei el le topește în fluidul calm al inimii sale, convertindu-le în dorințe arzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
îndepărtare ireversibilă de illud tempus al rostirii/scrierii 46. Marina Mureșanu Ionescu relaționează realitatea lingvistică la cea livrescă și descrie releele mediante obținute în Galeria de viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu. Caracterul mediat și mediant al literaturii opinează reputatul comparatist decurge în primul rând din esența sa lingvistică (Mureșanu Ionescu: 1996, 38). Limbajul curent, apoi cel din pagina de literatură funcționează ca niște filtre, ecrane interpuse între real și ficțiune. Elementele primului nu se regăsesc identice în cel de al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bază ale Iluminismului, el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce crede și a spune mereu ceva; se întâmplă mai rar decât se crede. A scris - vreme de șase decenii - vreo șaizeci de cărți în domenii de o diversitate cu totul neobișnuită. Este poet și romancier, filolog și lingvist, mare comparatist, istoric al literaturilor, specialist în Rimbaud, traducător. Cum se explică această polivalență, această structură proteiformă, mai ales că nimic din opera sa nu este improvizație, lucrare de amator, totul este rigoare și savantă temeinicie? Se explică printr-o anume conformație
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
a început să prindă o oarecare consistență în timpul războaielelor balcanice, când România a devenit un factor de stabilitate în zonă. Un ultim episod remarcabil îl definește pe critic nu numai ca pe un conaisseur, dar și ca pe un fin comparatist. În "Note de artă", articolul din Nr. 5-6 al revistei, acesta dedică un amplu articol celor trei expozanți la sala Atheneului: Arthur Verona, Nicolae Grant și Ștefan Popescu. La analiza pe care o face lucrărilor acestor trei pictori se mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definiție (în sensul înțelesului profund filosofic antropologic sau științific, Ralea nu risc, nu o formuleaz explicit. Atunci când definește omul, de fapt îl explic. Metodologic nu greșește cu nimic, ba dimpotriv! Asigurându-și distanța necesar pentru a întreprinde o cercetare de comparatist, el invoc mari autoritți care au meditat asupra problemei și analizeaz critic, aproape cu parcimonie, definițiile formulate de antecesori. El ofer, în cadre strict cronologice, o istorie a definiției sau a definirii omului. Judecând, formulând sentințe, de multe ori acide
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Miorița și urmărite etapele succesive ale dezvoltării poemei, pînă să devină o metafizică a existenței. D. Miorița și Caloianul Studiile lui Densusianu și Caracostea au stopat preocupările, anunțate deja, de situare a mioritismului într-un context mai larg, mitologic și comparatist. Nimic de zis, viața păstorească este puternic reprezentată în complexul de texte pe tema morții mioritice. Indiferent de apartenența la regimul poetic, baladă, colindă, legendă, cîntec, elementul etnografic, în forme autohtone, iese pregnant în evidență, punînd surdină la rămășițele premioritice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să analizeze din perspectivă comparată diferitele țări, evidențiind elementele comune și diferențele dintre diversele experiențe de instaurare a democrației. Dintre acestea, studiul lui Linz și Stepan ilustrează limpede noul punct de vedere 49, autorii afirmând că: dat fiind că există comparatiști interesați de problemele tranziției la democrație și la trecerile care trebuie înfruntate înainte ca să se producă o consolidare, efortul nostru conceptual trebuie să fie îndreptat spre a ilustra cum, de ce și cu ce consecințe elementele comune și elementele diferite pot
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
Tabelul 1, Tabelul 2 și Tabelul 3. 43 Studiile asupra democratizării izvorăsc în special din zona politicii comparate, în timp ce sectorul studiilor europene și, mai ales, abordarea procesului de europenizare a cunoscut în faza sa inițială dubla prezență a internaționaliștilor și comparatiștilor, care se concentrau asupra UE și asupra proceselor ce decurgeau din aceasta (cfr. și Giuliani 2004). 44 Prin explicarea modelului de analiză utilizat vom specifica exact ceea ce ne propunem să verificăm. Vom folosi aici termenul de impact în mod generic
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
al lui vicus, de unde provin: băcan, Bâcu, Bacău, București etc. Mai departe trebuie arătat că vicus este contras dintr-o formă ca villicus „rural”. Vezi valah. FILOLOGII Wilhelm von Humboldt Întemeietor al lingvisticii moderne, Wilhelm von Humboldt (1767-1835) este primul comparatist care a apreciat din exterior limba română (dacoromână) în contextul limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
excelență dogmatic, forma obiectul unei ironii aproape generale. Meticulos, mereu cu documentele pe masă, descrie cum se desfășura cursul, cine erau membrii catedrei, apoi ședințele Institutului de Literatură. Alți profesori frecventați au fost Vasile Pârvan, Charles Drouhet, "cel mai bun comparatist al timpului său", N. Iorga, care trata cu strălucire în acel an tema Papi și împărați. înaintea vacanței, Șerban Cioculescu a fost "unul dintre entuziaștii, care s-au înhămat la trăsura ce l-a dus pe profesor acasă, în ziua
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
la un moment dat: într-un an sau într-o perioadă ce poate fi delimitată și individualizată. Utilitatea unui dicționar cronologic al romanului tradus în România nu poate fi pusă la îndoială. Importanța lui este relevabilă din punct de vedere comparatist, lingvistic, sociologic și, desigur, strict estetic, ca istorie a genului epic (teme, forme, personaje, autori etc.). Colectivul de cercetători de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil Pușcariu" din Cluj-Napoca înregistrează încă o victorie prin publicarea, în 2005, a unui
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
obstacolelor întâlnite în cale și pe care V. îl aproximează prin „complexul lui Nabokov”. Însă în ambele cazuri apare același procedeu al oglindirii reciproce, în care eseistul tinde să vadă o definiție a criticii înseși: „Datorită criticului, iar în particular comparatistului - care, asemenea chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de «artist al îmbinării», un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se întâlnesc într-o viață paralelă, care le dă o formă comună, nouă, neașteptată și
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Ionescu, Witold Gombrowicz, Max Frisch, Petru Dumitriu, Milan Kundera și Ernesto Sábato. Procedeul rămâne neschimbat în Clanul Caragiale (2002), care se articulează în baza acelorași (dis)analogii între membrii unei „familii de spirite” sau, în cazul de față, biologice. Cadrul comparatist transpare mai ales spre finalul studiului, atunci când autorul constată că „Mateiu, Luca Ion și Tușki sunt, fiecare în felul lui, excentrici”, despărțindu-se de figura tatălui prin „ruptură violentă” (Mateiu), „făcând abuz de autoritatea lui” (Luca Ion) ori, dimpotrivă, prin
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
anglistică, V. se dedică îndeosebi literaturii britanice din secolul al XX-lea. În prima carte de critică, Scenarii lirice moderne (De la T. S. Eliot la Paul Valéry) (1983), analizează dimensiunea filosofică a lirismului celor doi autori, examinează, într-un studiu comparatist, producția teatrală, în esență lirică, a lui T. S. Eliot și spiritul dramatic caracteristic întregii opere a lui Paul Valéry, precum și creația lor poetică din perspectiva filosofică proprie. În alt volum, T. S. Eliot: An Author for All Seasons (1984
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
VLĂDUȚ, Dumitru (3.III.1950, Ciorăști, j. Vâlcea), teoretician literar, comparatist. Este fiul Gheorghiței (n. Tănăsuică) și al lui Gheorghe Vlăduț, muncitor. Urmează școala generală la Șirineasa, liceul la Băbeni, județul Vâlcea (1965-1969), și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969-1973). După absolvire lucrează la Timișoara în calitate de
VLADUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]