609 matches
-
acum a Festivalului? Imaginația, spiritul managerial al directorilor recentei ediții a "Săptămânii..." - mă refer la compozitorii Dan Dediu și Liviu Dânceanu - au fost realmente eficiente. Am avut parte, spre exemplu, de un portret spiritual al Iașului, a fost definit portretul componistic al unei identități germane autohtone. "Săptămâna..." nu este nu-mai o vitrină. Este un ochi viu cu care - dacă dorim - privim spre noi, cu care privim spre lumea actuală a mu-zicii.
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
într-o persoană cât mai șic, dacă cei de pe scenă, protagoniștii însăși nu schițează nici un gest în acest sens?). De altfel, nici nu pot să-mi imaginez cum s-ar auzi dintr-o lojă un festival al muzicii contemporane. Spiritul componisticii actuale reclamă mai curând scaune pliante, taburete sumare pe care să nu te poți tolăni cu una cu două. Ele cel puțin ne ajută, chit că o știm sau nu, să trecem prin avalanșa muzicilor perisabile de astăzi. Muzici comode
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
două. Ele cel puțin ne ajută, chit că o știm sau nu, să trecem prin avalanșa muzicilor perisabile de astăzi. Muzici comode, scaune incomode. La Carbondale am avut în față, ca pe un ecran, o selecție de citate incitante din componistica americană actuală. Totul a început la Renate's Beauty Saloon, acolo unde m-am convins încă o dată că cei care utilizează constant improvizația încep să aibă un soi de instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
Mitchell mi-au vorbit elogios despre muzica nouă. Or, ar fi de domeniul poltroneriei, al ipocriziei să susții un fenomen fără a pune umărul la sporirea și proliferarea lui. De aici apetența lor creatoare, verva cu care își adâncesc proiectele componistice. Cu toții sunt încă studenți la School of Music. Fie ai lui Frank Stemper, fie ai lui Kathleen Ginther. Primul, îndrăznesc să afirm, este unul dintre compozitorii emblematici ai Americii. Demarate jumătate în glumă, jumătate în serios, efluviile sonore imaginate de
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
emblematici ai Americii. Demarate jumătate în glumă, jumătate în serios, efluviile sonore imaginate de Frank Stemper adăpostesc ca într-o maioneză fină, gustoasă "gălbenușurile" unor rostiri jazzistice, precum și ale altor genuri de divertisment, alături de "uleiurile" îndelung rafinate ale unor experiențe componistice neo-modale ori post-seriale, la care se alătură, salvator, "sucul de lămâie" acrișor, stors cu mult umor și suverană detașare. Modern Rituals for a Primitive Society, Four Piano Pieces , Toot tooT sau Three Pieces for Clarinet and Piano (în special) au
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
fiecare lucrare supusă actualizării. Așa se face că repertoriul a cappella al corului adăpostește peste trei sute cincizeci de opusuri aparținând perioadei renascentiste, preclasice, clasice, romantice și moderne, totodată genului colindei, cântecului religios și, ceea ce este mai important, variilor orientări din componistica românească actuală. În cei treizeci și cinci de ani de activitate Preludiu a schimbat o sumă de garnituri cât vagoanele unui tren impozant de marfă. Au venit și au plecat în special studenți de conservator ce și-au dres vocile în vederea unor
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
mișc foarte mult, atât în calitate de compozitor (pentru a fi prezent la restituirile lucrărilor mele), cât și în ipostaza de pianist (pentru a interpreta lucrările altora), așa încât am ocazia de a asculta multă muzică, de a lua pulsul circulației noii creații componistice în mari metropole americane și europene. Unele dintre ele, New York Paris, San Francisco, Londra, Viena au o viață muzicală deopotrivă sofisticată și progresistă. Alte centre, dimpotrivă, nu au dezvoltat o viață muzicală conectată la noutatea estetică și stilistică. Chicago, de
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
tomografie a muzicii dumitale, ce ar constata un medic diagnostician? - Sunt un cameleon. îmi schimb pielea de la o lucrare la alta, chiar dacă acest fapt este împotriva marketingului artistic consacrat. îmi place să investighez, aidoma lui Picasso, materialul și uneltele, actul componistic fiind unul prospectiv și nu unul constatativ. Dacă cineva analizează traiectul atitudinal al lui Picasso, va descoperi, bunăoară, ca în plină perioadă cubist, și-a permis să facă incursiuni fie în trecut, fie în viitor. întotdeauna însă a fost Picasso
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
peste tot, tinerii compozitori sunt fiii unor vremuri potrivnice artei. Vicisitudinile sociale, economice constituie o grilă deosebit de tranșantă. Unii rezistă. Alții, nu. O categorie aparte o reprezintă absolvenții care ajung, la rândul lor, profesori. Ei își pot exercita liniștiți vocația componistică. Au timp și, de ce nu, suficienți bani. Alături de aceștia există grupul tinerilor muzicieni angajați în muncă cu ordinatorul. Grație conceperii de harduri și softuri specifice, ei sunt permanent în contact cu materia sonoră. Pentru ei compoziția este o profesiune imanentă
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
ei compoziția este o profesiune imanentă. Cei mai mulți însă își abandonează vocația artistică, adaptându-se unei societăți permeabile la o existență pragmatică, speculativă. Uneori mă revolt, alteori mă resemnez. Mă revolt atunci când am în față tineri de mare talent și instinct componistic. Mă resemnez când văd că studenții sunt ca niște actori care își joacă rolul în travesti, mimând vocația de creator. - Ești deopotrivă compozitor și pianist. Cine este mai resemnat, compozitorul sau pianistul? - în nici un caz nu este o competiție. Fie
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
în ziua de azi șansele "copiilor" noștri de a crește și a zburda sunt infime. - Ai fost de mai multe ori în România. Ce crezi, are oare șanse să crească și să zburde muzica românească în "parcul de distracție" al componisticii internaționale? - Nu pot să spun decât că sunt un umil, foarte puțin avizat și, de aceea, reticent comentator al muzicii românești. Prima mea vizită în România a fost în 1991, când am fost martorul unei efervescențe (inclusiv în plan cultural
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
Liviu Dănceanu De câte ori susțin în fața studenților mei o prelegere despre principiul componistic al fugii mă gândesc la cuvintele lui Forkel: "în fuga și în toate formele înrudite ale contrapunctului și canonului, el (Bach) e cu totul unic, și atât de unic încât de-a lungul și de-a latul în jurul lui, totul
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
-așa, devenim malițioși, spunând că muzica de peste ocean e fie naivă și infantilă, fie invalidă sau factice. Dacă naive, infantile, invalide ori factice pot fi muzicile neoclasico-postseriale, repetitiv-minimaliste, ludic-improvizatorice sau cele electronico-acustice - acestea fiind cele patru direcții principale ale noii componistici nord-americane. Unde mai pui că mai toate poartă surâsul natural, firesc al jazz-ului, cu spiritul său libertin, imprevizibil. Chiar și atunci când e vorba despre muzica asistată de ordinator, cu organizările ei fractale, se simte o anume detașare și o
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
necesitate, ci pentru lux. Aceasta nu înseamnă că cel care nu stăpânește "limba latină a secolului XX" (cum numea Grigore Moisil matematica) este mai puțin moral și nici ca "scientia bene modulanti" (cum definea muzica Hindemith) este destinată exclusiv elitelor. Componistica americană o dovedește din plin. Pe de o parte asistăm la o abordare matematică (cibernetica) a mai tuturor teritoriilor cunoașterii (inclusiv a spațiului sonor); pe de altă parte, pentru o eficientă aprehendare a operelor artistice (deci, și a unui opus
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
Liviu Dănceanu De câte ori susțin în fața studenților mei o prelegere despre principiul componistic al fugii, gândesc la cuvintele lui Forkel: "în fugă și în toate formele înrudite ale contrapunctului și canonului, el (Bach) e cu totul unic, și atât de unic, încât, de-a lungul și de-a latul în jurul lui, totul e
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
cu scopul de a emoționa și a transmite stări sufletești și sentimente. În cazul compozițiilor după tablou, mai dificil de interpretat devine acea parte care nu e vizibilă și anume, simbolistica personajelor, rolul culorii, jocul de umbre și lumini, intenția componistică. Se impune explicarea câtorva noțiuni absolut necesare înțelegerii oricărui tablou cum ar fi cea de prim-plan și cea de plan secundar, sau de contraste, lumini, umbre, expresivitate etc. Oferim pentru exemplificare o compoziție după tabloul Cosași odihnindu-se, de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
De altfel, prezența românească a fost una de anvergură, remarcabilă prin consistența proiectelor derulate aici. E suficient, cred, să amintesc două dintre ele: "Grădina muzicii românești" și "Exerciții de admirație" care au facilitat contactul tărcatului public de la Kromeriz cu noua componistică românească (Ștefan Niculescu - Sextuplum, Dan Dediu - Gothic Concerto, Liviu Marinescu - Motto perpetuo), dar și cu posibilele surse propriu-zis muzicale ale acesteia (Ioan Căianu - Dans din Nires, Francois Rouschitzki - Chanson vallaque, George Enescu - Lăutarul). Apropo de Liviu Marinescu: fostul student al
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
Dans din Nires, Francois Rouschitzki - Chanson vallaque, George Enescu - Lăutarul). Apropo de Liviu Marinescu: fostul student al Academniei de muzică din București devine neîndoielnic una dintre vocile cele mai autorizate ale muzicii americane, de la care preia unele ticuri și formule componistice, dar și tupeul de a distila varii detente creatoare, într-un tot în care orice este posibil. Și cum nici "Forfest"-ul nu emană prea multe imposibilități, am asistat la momente (e drept, nu prea multe) de derută managerială ori
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
este asigurată de unitatea limbajului, de originalitatea acestuia, de întrepătrunderea intimă a surselor, anume cântul popular și cântarea de strană, psaltică. Cântarea monodică prin semnificațiile spirituale ale acesteia, prin specificitatea ei intonațională de natură modală, se află la originile demersului componistic. Marile unisonuri corale sunt momente ale comuniunii spirituale. Polifonia corurilor ample are la bază cântul monodic. Rezultă, în felul ei, o gândire simfonică ce nu insistă nici asupra aspectului dezvoltător și nici asupra celui expozitiv înglobându-le, însă, în parte
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
l'un des grands créateurs de ce siecle". O recuperare, într-adevăr, tardivă, pentru că ce-ar fi fost, de pildă, pânzele sonore ale școlii poloneze din anii '60 (Penderecki, Gorecki, Serocki, Kotonski) dacă nu ar mai fi dobândit dreptul de proprietate componistică (altfel spus, de "ediție princeps"). Dar muzica lui Isidore Isou nu reprezintă o textură propriu-zisă ca niște nori de sunete declanșatori de averse impersonale. Ceea ce ascult e un fel de scandare, de recitare ori declamare poliritmică; un Sprechgesang care drenează
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
ori a unei rugăciuni în care dreptul primului venit este imprescriptibil: "bate și ți se va deschide !". Dincolo de etosul și sound-ul acestor muzici suntem incitați de priveliștea lor surprinsă într-o semiografie ce a netezit drumul către notația proporțională din componistica savantă. Pitorescul ei derivă în principal din substituirea semnelor diacritice cu cele aparținând vocabularului lingvistic. Avem astfel de a face cu o partitură-text (dar nu de tipul stockhausen-ianului text-compositionen), asezonată cu bare de măsură tradiționale și impregnată cu elemente de
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
Enescu a întâlnit-o în timpul studiilor sale, în anii adolescenței, de asemenea creații aparținând lui Gabriel Fauré, muzicianul care i-a îndrumat pașii la Conservatorul din Paris, în domeniul compoziției. Au putut fi audiate de asemenea creații enesciene majore în componistica secolului trecut, cea de a 2-a Sonată pentru violoncel și pian, marele Octuor pentru corzi, opus 7. Pianiștii Luiza Borac, Andrei Vieru, Neville Dove, Michael Abramovici, Karina Sabac, violoniștii Tomasz Tomaszevski, Gil Sharon, Adriana Winkler, violoncelistul Wolfgang Emanuel Schmidt
Toamna muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7919_a_9244]
-
de Serghei Prokofiev și Dmitri Șostakovici. Nu se poate trece cu vederea faptul că același simfonic al Filarmonicii se deschide cu o lucrare prezentată aici în primă audiție, anume Concerto breve II, lucrare datorată maestrului Cornel Țăranu, șef de școală componistică a muzicienilor clujeni. Evocată cu atâta insistență în vremea din urmă, inclusiv în zona vieții muzicale, criza așa-zis financiară, economică, afectează - iată! - în primul rând Filarmonica bucureșteană. Nu de azi, nu de ieri. ~ncă din toamna trecută. Este prima
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
paletă coloristic timbrală. în mod cert, bunul gust guvernează funcționalitatea acestei remarcabile echipe de muzicieni performeri. Se apreciază - prioritar în mediile publicului de specialitate - că genul cvartetului de coarde rămâne cel mai autentic, cel mai complex mijloc privind manifestarea gândirii componistice, privind colaborarea muzicală de tip cameral. Este genul și, pe de altă parte, este ansamblul capabil a înlesni revelații adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
autentic muzician gânditor. Indiscutabil, cu diferite prilejuri, la Ateneul Român, în Aula Uniunii Compozitorilor, a Muzeului "George Enescu", la Universitatea Națională de Muzică, un interes special îl procură medalioanele camerale, serile și matineele de muzică dedicate diferitelor personalități sau fenomene componistice, cele dedicate unor muzicieni performeri care au făcut epocă în viața muzicală a ultimelor decenii, la noi, care au trasat liniile unei școli. Am în vedere recentul concert al formației camerale "Archaeus", anume portretul componistic "Dănceanu 55" dedicat integral creației
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]