61,377 matches
-
minte, o vorbă de ocară. De la prim-miniștri hulpavi, cinici și obsedați de putere, la senatori respingători și prin cum arată și prin ce spun și fac, la șefi de stat nu numai incompetenți, ci și lași (vezi, la noi, comportamentul lui Iliescu în cazul Bîstroie), toți îți închid gura cu votul democratic și cu "încrederea electoratului". Care electorat, domnilor? Prostimea care n-a deschis în viața ei un ziar? Prizonierii semi-oligofreni ai diversiunilor orchestrate prin televiziuni? Babele fericite că li
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
au reușit să coaguleze un climat. Au rămas doar niște insule, iar un arhipelag nu se poate constitui, deocamdată, pentru că nu există nici un sistem juridic bine așezat, nici o practică suficient de puternică, în măsură să impună prin cutumă coduri și comportamente, și nu funcționează nici acele instituții fundamentale care ar putea să structureze o piață reală și s-o scoată pe cea de astăzi din zona neagră în care ea se manifestă într-o proporție greu de evaluat. În profunzimea fenomenului
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
jurnal, oricît de dens ar fi acesta. Curgerea timpului e pusă sub semnul unei constatări prezentă mereu în subtextul cărții, suberb de simplu formulată la un moment dat: Iraționalitatea este cu mult mai puternică decît raționalitatea: ne-o dovedesc anume comportamentul nostru, erorile noastre. Nu știm ce facem, credem a ști sau a putea face acte care ne-ar duce către un țel - întoarcem spatele țelului, facem ce n-am fi voit să facem, ajungem la contrariul a ceea ce erau scopurile
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
cu gîndul la romanul lui Thomas Mann, revoltele și aspirațiile de libertate ale lui Inochente (nume plin de sugestii), veșnicul conflict cu medicii (imaginea redusă la scară a puterii politice și a aparatului represiv) care intenționează să controleze gîndurile și comportamentul cetățenilor-azilanți, apropie Cămașa de forță de romanul lui Ken Kessey, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Firește, Leonard Oprea își adaptează parabola la specificul perioadei "anilor lumină". El descrie cu o duritate extremă realitățile din ultimii ani ai puterii lui
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
planuri disperate de a scăpa de sărăcie, fie publicând un roman (ceea ce se va întâmpla în anul următor), fie conducând o revistă (care ar putea fi "Munca intelectuală"). Se găsesc soluții de amânare periodică a sinuciderii: în 1927 își asumă comportamentul de "om obligat să se realizeze, ca un stăpân cu alte cuvinte" (p. 20); în 1931, trebuie să trăiască pentru a "pune la punct acele nenorocite de caiete filosofice", fapt ce ar aduce adevărata realizare: "cel puțin să iau aci
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
literaturile străine și prin care s-a sincronizat cu ,noua sensibilitate și poetica modernă" europeană. Manifestarea futurismului contestatar, efervescent, revoluționar din spațiul italian și nu numai este pus în relație, fără a se forța nota vreodată, cu ceea ce autoarea numește ,comportamentul estetic" al revistelor românești. Cu o sârguință admirabilă sunt analizate revistele Contimporanul, Punct, Integral și, mai ales, 75 H.P. - o revistă care, ne convinge autoarea, trebuie cercetată cu mai multă atenție. Merită urmărit în mod deosebit modul în care pictopoezia
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
era Grobei din Bunavestire, personaj brebanian clasic, spre a vorbi așa, astfel este Mârzea din Voința de putere și din Puterea nevăzută, pentru că apare în amândouă romanele, ilustrând același proteism psihologic și aceeași capacitate de a executa viraje neașteptate de comportament. Dar asupra acestui Mârzea, întâlnit, cum am spus, în două romane ale lui N. Breban, este cazul să ne oprim ceva mai mult. Ovidiu Verdeș, în cronica din ,Cuvântul" la Puterea nevăzută, îl consideră ,personajul cel mai reușit al romanului
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Interne Blaga (acesta a deschis un site pe care cetățeanul își poate exprima părerea) e, în cel mai bun caz, demagogică. Probabil că dl Tăriceanu a fost atenționat la Bruxelles că mult prea mulți români ajunși în Occident au un comportament de sălbatici. E posibil să nu se fi menționat, din cauza ravagiilor corectitudinii politice, că e vorba de o anumită minoritate mai puțin civilizată, dar asta, evident, nu e o scuză: orice guvern responsabil, orice țară normală își educă mai întâi
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
îi conferea protecție tocmai angajamentul de informator, lăsat să se afișeze ca oponent al regimului pentru a i se acoperi misiuni pentru acesta mai importante? Nu știm, dar iată-ne speculând în jurul cazului Doinaș, iată-ne punând sub semnul întrebării comportamentul unui scriitor care a trecut în ochii contemporanilor drept un reper moral. Dar poate asta și urmăresc ,forțele din adâncuri", cine știe? A mai fost aruncat pe piață cazul Eugen Uricaru, țintindu-se și compromiterea instituției pe care o reprezenta
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
de primă importanță (de la Eminescu la Mircea Eliade și Emil Cioran). Scriind despre dramele evreilor în secolul XX, Virgil Duda nu cade pradă resentimentelor. El încearcă să înțeleagă motivația unor fapte inexplicabile prin raportare la ceea ce ar trebui să fie comportamentul general uman. Atunci cînd instrumentele gazetarului nu îl mai ajută pentru a oferi răspunsuri la unele întrebări, nu ezită să se întoarcă la intuițiile prozatorului. Extrem de interesant este, din acest punct de vedere, articolul dedicat lui Bruno Schultz. Scriitor polonez
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
ca o nevoie frenetică de consemnare și circumscriere din perspectiva convergenței (și, de ce nu, a divergenței) multiplelor abordări. Și ceea ce ni se pare cel mai important: cartea Valentinei Sandu-Dediu nu reprezintă acel discurs teoretic ce trage după sine direcționarea unor comportamente estetice (ca orice demers modernist ce se respectă), ci este creația a posteriori, firească și imperioasă (în cel mai neaoș stil postmodern) a unui fenomen muzical de o peremptorie complexitate. Am ascultat, nu de puține ori, muzica lui Mozart restituită
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
ar recunoaște-o ei înșiși. Nemaiexistând un tipar, un șablon ideologic, ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis a se interzice. Vechea lozincă din '68-ul francez are valoare caracterizantă, definitorie pentru modul de gândire și comportamentul tinerilor de azi, cei pentru care comunismul e aproape o ficțiune, iar democrația (fie ea și originală), o stare de fapt. Crescuți în fața televizorului și a internetului, mergând la școală în blugi și cu telefonul mobil la ureche, umblați prin
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
În lipsa comunicării cu celălalt sex, a asumării dorinței erotice și a seducției, cu alte cuvinte, a unei socializări emoționale, Erika e controlată autodistructiv de impulsurile erotice. Practicile sexuale pe care i le cere lui Klemmer, elevul intrigat și provocat de comportamentul ei frigid, sînt de o violență patologică. Cu toate acestea... Pianista a apărut în 1983, la doi ani după Luni de fiere, și mă întreb cărui fapt îi datorează faima acest roman căci, încă de la apariția lui, problematica psiho-erotică era
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
puii la cină în Cartierul Răcădău din orașul de la poalele Tâmpei, dar și pentru a apărea apoi cu ei în reportaje tv de familie, făcându-și siesta sub privirile respectuos-îngrozite ale locatarilor și locuitorilor din zonă, unii cu aspect și comportament de răcituri... În acest an se pare că va fi altfel: prietenul Haralampy a văzut la televizor litoralul cu ademenitoarele prețuri, tarife și pe primarul Radu Mazăre tăind chitanțe la bariera de la Mamaia, așa că, după ce a recitit Anabasis-ul xenofonian sorbind
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
bun analist politic al stării din Republica Moldova s-a dovedit de-a lungul timpului Vitalie Ciobanu. Eseul său Frica de diferență evidențiază cu sagacitate sursele separatismului basarabean de azi, efectele înstrăinării de România, dislocarea identității naționale, adoptarea modelului rusesc de comportament. Diagnosticul este foarte sever: ,sub ocupație rusească, moldoveanul nu a dorit respectul, el a râvnit mereu indulgența celuilalt" (p. 352), fapt ce i-a afectat pe termen lung demnitatea, considerată mai puțin rentabilă decât ,echilibristica adaptării" (p. 353). Există însă
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
regimul trecut. Directiva partinică și comanda socială echivalează cu un strung funcțional în care individul e prins, fixat, observat și corectat de toate ,protuberanțele" lui, făcut să intre într-o serie omogenă, produsă după un anumit șablon de gândire și comportament. În diferențierea schizoidă dintre acestea două (conduita publică și universul lăuntric) stă, în fond, șansa tânărului - ca și a adultului - de a supraviețui în socialism fără a se altera, moral, ireversibil. Salvarea nu e în soluția eroică, ci în aceea
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
social. Dincolo de specificul fiecărei narațiuni memorialistice, de elementele distincte ce compun cursul unor adolescențe în Epoca de Aur (le vom urmări în partea a doua a acestei cronici), sunt de reținut în special întâlnirile autorilor, ceea ce unifică, dinăuntru, sentimentele și comportamentele a patru decreței prinși în menghina vechiului regim. Ar putea părea simplu să-și extragă, acum, experiențele trăite atunci ca pe niște măsele stricate. Lui Ion Manolescu, matur deja în decembrie 1989, nu îi e atât de greu precum celorlalți
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
Ioanei Nicolaie se dezvoltă însă pe mai multe niveluri, problematica existențială pusă în joc cu mijloacele literarului fiind cu mult peste simpla tramă a sarcinii. Însemnînd, în același timp, modificare fizică și biologică, responsabilitate și restricții medicale, alimentare și de comportament, adaptare socială, suspendare temporară sau descoperirea unei alte dimensiuni a intimității de cuplu, în fine, emoția pură a nerăbdării și a dragostei materne, acest set de trăiri inedite schimbă cu totul perspectivele în jurul femeii. Sarcina este, astfel, o sursă inepuizabilă
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
de larg după 1989. Deși materie biografică aveați. Ați fost deținut politic, ați cunoscut bine lumea culturală și literară românească din ultimii 50-60 de ani, și totuși nu ați îngroșat rândurile autorilor de literatură confesivă și memorialistică. Provine, oare, acest comportament atipic dintr-o reticență față de confesiuni, ori există altă explicație? Adrian Marino: Domnule Iorgulescu, în primul rând eu nu sunt chiar așa de rezistent la ideea de confesiune, fiindcă, vă fac o confesiune acuma, eu am scris deja confesiunile mele
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
să știi să te porți. Încă mai cuviincios, în orice fel de adunare, este să-ți cunoști căptușeala, să ai habar pe ce fel de material așezi fracul - ,cred că numai dacă ai suficiente motive pentru a-ți critica propriile comportamente și gînduri ești liber și interesant". Să poți face un exercițiu, onest, de împăcare cu cel care ești: Noi nu suntem în măsură să ne făurim destinul, cum zic unii (aș vrea să-mi arate cineva cum se făurește un
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
mai relaxat această situație: nu e vorba de un dicționar academic, riguros, ci de un exercițiu studențesc de asumare neconvențională a unei tradiții." Atitudinea binevoitoare a cronicarului nu l-a impresionat pe Horea Poenar care încălcând o regulă elementară de comportament civilizat în lumea literară (un autor trebuie să se abțină de la a-și evalua propria carte și de la a-i contrazice pe cei care n-o consideră valoroasă), îl admonestează brutal, în revista ECHINOX (nr. 1-4/ 2005) pe vechiul echinoxist
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
Domina bona", cu lumea lui Caragiale, Jiquidi poate fi socotit o adevărată conștiință "mistică", un creator de tipuri exemplare și un spirit a cărui dominantă este devoțiunea. Focalizîndu-și privirea exclusiv asupra omului, în singurătatea sa ori în grup, descriindu-i comportamentul tipic și analizîndu-i pas cu pas existența, el se transformă dintr-un martor de circumstanță în purtătorul de cuvînt al unei aspirații. Lumea străzii, a cafenelei și a terasei, într-un cuvînt a exteriorului și a interiorului, devine sursa unei
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
care-l descriau: pe de o parte, cele axate pe calitățile lui intelectuale ieșite din comun, care îi atrăseseră la un moment dat faima ambiguă de "cel mai inteligent om al Europei"; iar pe de alta, cele vizând dinamismul și comportamentul social excesiv al unui om care "respira mai repede, vorbea mai repede, asimila mai repede decât alții" - și care, dacă era contrazis, putea avea ieșiri pe măsură, uimind sau consternând după caz. Prietenul său Rudolf Kassner observase de altfel, după
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
felul în care Adrian Năstase a transformat visteria statului în pușculiță personală. Mecanismul semi-corupției de acest tip a fost descris cu de-a-mănuntul: banii erau direcționați acelor publicații (sau, mai bine zis, personaje din presă) care erau dispuși/se la un comportament servil față de mărimile zilei. Merg mai departe și spun: prin instituirea unor comisii așa-zis obiective de către noua putere situația nu va suferi nici o schimbare de fond. De ce? Pentru că, personal, am mari dubii că sumele puse la dispoziția presei au
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
avut nici o tresărire când a fost să scoată mâna din buzunar spre a-i "unge" pe aceiași amploiați. Absența unor mecanisme sociale limpezi, ambiguitatea în care se scaldă întreaga administrație a României nu doar că permit, dar și încurajază acest comportament. Dacă la nivelul gesticulației europene putem lăsa impresia unui mecanism funcțional, în străfundurile vieții de zi cu zi România este în continuare un stat-paria. O entitate ce funcționează în afara minimei responsabilități pentru cei care o compun e sortită eșecului răsunător
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]