868 matches
-
așa-zis instruită, avertizată, și cea poetică, așa-zis subiectivă, impresionistă, combină date despre dimensiunea cognitivă a artei și experiența estetică. Evaluarea poate fi pusă în relație atât cu descrierea proprietăților artistice și experienței estetice, cât și cu interpretarea, respectiv comprehensiunea și explicarea acestora. Tocmai în acest context teoretic se poate vorbi despre descrieri evaluative și interpretări cu caracter evaluativ. Potrivit lui Alan Goldman, evaluarea lucrărilor de artă ar implica descrierea și discutarea lor din perspectiva înțelegerii și recunoașterii valorii lor artistice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în contextul creștinismului: cuvântul lui Dumnezeu (42), voia lui Dumnezeu (16), puterea lui Dumnezeu (12), dreptatea lui Dumnezeu (5). Toate acestea se încadrează în încercarea de a descrie în termeni concreți o realitate care depășește capacitatea umană de percepție și comprehensiune. Dincolo de acestea, relația cu divinitatea se plasează în domeniul credinței. Afirmarea acesteia este una dintre bazele coeziunii unei comunități religioase. În cazul mesajelor analizate, credința în Dumnezeu este afirmată în mod direct în 15 ocazii. Una dintre cele mai frecvent
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
unei părți a criticii timpului. M. este interesat de varietatea tipologică a personajelor lui Mihail Sadoveanu - „o adevărată comedie umană” (un capitol se ocupă de „numele proprii”) -, de larga înțelegere a sufletului omenesc, de echilibrul operei, caracterizată prin „obiectivitate și comprehensiune etnică”, de finețea metaforei și de caracterul ceremonial și ritualic al stilului. Materialul documentar al lucrării este reordonat în Umanitatea sadoveniană de la A la Z, în fapt un dicționar de personaje. M. s-a manifestat activ în dezbaterile literare ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
și sunt tributare subiectivității acestora a dus la interesul manifestat față de deconstruirea subiectelor istorice. Este ceea ce face, de exemplu, Lucian Boia, În lucrarea sa Istorie și mit În conștiința românească, provocând reacții polemice cărora le lipsește, din păcate, o minimă comprehensiune față de subiect. „Deconstruirea” sau „demitizarea” sunt, În fond, niște termeni care desemnează operațiuni intelectuale extrem de simple și necesare, practicate peste tot În lume, uneori de foarte multă vreme. Polemicile fără rost Întreținute În jurul acestor termeni nu ascund decât lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ajunge ușor la un cerc vicios: pentru a cunoaște tiparul de sensibilitate al unei alte societăți trebuie să te situezi În acea perspectivă, să ți-o Însușești; dar pentru a ți-o Însuși trebuie ca În prealabil să o cunoști. Comprehensiunea, ca modalitate generală de cunoaștere În științele umane, oferă Însă temeiurile necesare pentru depășirea unei asemenea probleme. Desigur, o atare concepție cu privire la raportul dintre cercetător și obiectul studiat, În care, după cum am văzut, imaginile joacă un rol foarte important, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conține și numeroase aspecte „pozitive” sau „neutre”, ele nu vor fi apreciate ca atare de către români; dimpotrivă, vor stimula reacții polemice și un război reciproc al „imaginilor adversarului”. Cauza acestei neînțelegeri de fond o constituie lipsa de comunicare și de comprehensiune reală, deoarece fiecare Îl apreciază pe celălalt În primul rând prin filtrul unei imagini distorsionante, și nu prin intermediul unei Înțelegeri mai directe. Iar această lipsă de comunicare reală - de altfel, un fenomen obișnuit În comunicarea socială - are drept cauză importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de l’histoire, volumul I, Paris, 1974, pp. 147-168; concluzii similare ale istoricilor literari atenți la istoricitatea normelor estetice sugestiv expuse În studiul lui Alexandru Duțu, „Reconsiderarea literaturii vechi”, În Istoriografia literară românească, Editura Nemira, București, 1984, pp. 184-185. Despre comprehensiune, În accepțiunea pe care i-o acordă „hermeneutica filosofică” a lui Hans Georg Gadamer, vezi Andrei Marga, Introducere În filosofia contemporană, Editura Științifică și Encilopedică, București, 1988, pp. 216-223; tot aici, la pp. 257-262 - o expunere a teoriei explicației intenționale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Hans Georg Gadamer, vezi Andrei Marga, Introducere În filosofia contemporană, Editura Științifică și Encilopedică, București, 1988, pp. 216-223; tot aici, la pp. 257-262 - o expunere a teoriei explicației intenționale În istorie a lui von Wright. Tot despre hermeneutică și comprehensiune, În Alexandru Boboc, Adevăr și conștiință istorică, Editura Politică, București, 1988, passim. Pentru tipurile de explicație În istorie vezi și Jerzy Topolski, op. cit., pp. 369-399, unde accentul se pune Însă mai ales În sens invers, pe teoria deductiv-nomologică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Autocunoașterea și inter-cunoașterea”, În Comportament și civilizație, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, p. 167. Semnificativă pentru plasarea acestor interacțiuni Într-o perspectivă filosofică mai amplă mi se pare imaginea „cercului hermeneutic” al lui Heidegger: „cunoașterea lumii de către om și comprehensiunea de sine a omului se presupun reciproc, Încât cunoașterea include o anumită comprehensiune de sine, iar aceasta din urmă o anumită perspectivă asupra lumii” (apud Andrei Marga, op. cit., p. 217). Vezi supra, considerațiile lui Daniel-Henri Pageaux. Este deosebit de instructivă circumspecția
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
p. 167. Semnificativă pentru plasarea acestor interacțiuni Într-o perspectivă filosofică mai amplă mi se pare imaginea „cercului hermeneutic” al lui Heidegger: „cunoașterea lumii de către om și comprehensiunea de sine a omului se presupun reciproc, Încât cunoașterea include o anumită comprehensiune de sine, iar aceasta din urmă o anumită perspectivă asupra lumii” (apud Andrei Marga, op. cit., p. 217). Vezi supra, considerațiile lui Daniel-Henri Pageaux. Este deosebit de instructivă circumspecția extremă pe care o manifestă disciplinele umaniste În Occident, mai ales În Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la sinteze neelaborate care nu definesc conceptul de referat științific. Urmează enunțarea schematizata a modalităților de confirmare/infirmare a ipotezelor. Enunțarea schematizata face trimitere numai la precizarea de la început a metodelor și metodologiilor utilizate pentru a analiza ipoteza elaborată (explicație, comprehensiune, comparație, metode calitative sau cantitative, argumentare sau demonstrație). Dezvoltarea efectivă a metodelor și metodologiilor are loc în conținutul referatului. Se răspunde la întrebarea “Cum vreau să confirm/infirm ipoteza de lucru?”. 2) Conținutul referatului Conținutul referatului reprezintă partea cea mai
AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
nivel macrocosmic, fenomenul reprezintă organizarea, o anume „solarizare a cosmosului”. La nivel microcosmic, are loc „trecerea de la naIVitatea pură a copilăriei la maturitatea spirituală și la o stare aptă pentru integrarea conștientă a anthroposului în universul creat, dar și pentru comprehensiunea transcendentului”. Alchimistul obține acum inițierea și o cunoaștere a secretelor lumii. Trecerea de la Albedo la Xanthosis este mijlocită de existența a două stadii intermediare care fac cu putință inițierea: a) viriditas - o substanță verde, simbol al „căutării adevărului pe drumul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pagină, în general, alegerea caracterelor tipografice, punctuația. Organizatorii textuali și conectorii vin, de asemenea, să definească planul textului 6. B.2. Organizarea secvențială a textualității este planul care cred că reprezintă baza cea mai interesantă a tipologiei. Atât în cazul comprehensiunii, cât și în cel al producției, se pare că schemele secvențiale prototipice sunt elaborate în mod progresiv de către subiecți, pe parcursul dezvoltării lor cognitive. O povestire este diferită de o descriere și, fiecare la rîndul ei, este diferită de alte descrieri
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anului 1969. [...] Prop. 1: [SERIE, ÎNFRUNTĂRI] Prop. 2: [VIOLENTE, ÎNFRUNTĂRI] Prop. 3: [SÎNGEROASE, ÎNFRUNTĂRI] Prop. 4: [ÎNTRE, ÎNFRUNTĂRI, POLIȚIE, BLACK PANTHERS] Prop. 5: [TIMP: DIN, ÎNFRUNTĂRI, VARĂ] Prop. 6: [PRIMELE, VARĂ] Prop. 7: [TIMP: ÎN, VARĂ, 1969] Analiza operațiilor de comprehensiune din această primă frază este următoarea: "P4 este selectată ca fiind o propoziție supraordonată deoarece este singura propoziție de introducere, în ansamblu, care este direct legată de titlu: aceasta are în comun cu titlul conceptul de POLIȚIE. [...] P1, P2, P3
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
abil în provocarea feedbackului verbal și nonverbal din partea pacientului și în exprimarea răspunsului la acesta (de exemplu, a stimulat exprimarea reacțiilor pacientului față de ședință, a verificat sistematic înțelegerea aspectelor abordate, a contribuit la sumarizarea punctelor esențiale la finalul ședinței). 3. COMPREHENSIUNEA În repetate rânduri, terapeutul nu a reușit să înțeleagă mesajul explicit transmis de către pacient, astfel că de multe ori a omis esența celor comunicate. Abilități empatice deficitare. În general, terapeutul a reușit să reformuleze și să parafrazeze mesajul explicit transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
lui Trachtenberg are la bază opiniile criticului Walter Benjamin, care observă că intenția ziarelor moderne este să "izoleze ceea ce se întâmplă de realitatea în care ar putea afecta experiența directă a cititorului. Principiile informației jurnalistice (noutatea știrii, concizia, gradul de comprehensiune și, mai ales, lipsa de conexiuni între știrile individuale luate una câte una) contribuie foarte mult la acest lucru, la fel ca și stilul și aranjamentul paginii. Karl Kraus 58 nu a obosit niciodată să demonstreze că de mult paraliza
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și în încercarea de înțelegere a unui text sau a unei persoane, rolul structurilor anticipative ale cunoașterii este semnificativ. Proiecția conștiinței în lume (înțeleasă nu ca un conglomerat de obiecte, ci ca o rețea de semnificații) se sprijină pe o comprehensiune anticipativă, intuitivă sau, într-un sens laic, vizionară. Dispare deci iluzia epistemologiei iluministe: cunoașterea obiectivă și exhaustivă a unui obiect sau a unei persoane rămâne un deziderat imposibil de realizat nu doar de un singur subiect cunoscător, ci de o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exhaustivă a unui obiect sau a unei persoane rămâne un deziderat imposibil de realizat nu doar de un singur subiect cunoscător, ci de o întreagă comunitate pe parcursul unei întregi istorii. Prejudecățile relevate de analiza fenomenologică a structurilor de anticipație ale comprehensiunii demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui sens. Cercul hermeneutic nu mai este considerat un viciu regresiv. Înrădăcinarea omului în istorie ține de determinarea noastră funciară. Apartenența noastră la tradiție și toate medierile lingvistice și axiologice pe care această apartenență le presupune ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este pentru om constitutivă și indepasabilă. Pentru că vorbim întotdeauna limba unei tradiții anume și pentru că semnificația acestei apartenențe este rescrisă mereu, nu vom reuși niciodată să ne înțelegem pe noi înșine mai bine. Putem aspira doar la o altă înțelegere. Comprehensiunea nu are un punct terminus ad quem bine definit. Pentru Gadamer, orice încercare de comprehensiune actualizează dialectica întrebării și a răspunsului. Reflexivitatea acestei dialectici face din interpret un subiect interogator, dar și un obiect al interpelării. Limba pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
semnificația acestei apartenențe este rescrisă mereu, nu vom reuși niciodată să ne înțelegem pe noi înșine mai bine. Putem aspira doar la o altă înțelegere. Comprehensiunea nu are un punct terminus ad quem bine definit. Pentru Gadamer, orice încercare de comprehensiune actualizează dialectica întrebării și a răspunsului. Reflexivitatea acestei dialectici face din interpret un subiect interogator, dar și un obiect al interpelării. Limba pe care o vorbim ne predă deja un anumit mandat al tradiției. Acest proces al delegării conștiinței istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al cunoașterii existențiale a omului modern. După J.G. Herder (1744-1803), W. Dilthey (1833-1911) și M. Heidegger (1889-1976), hermeneutica fenomenologică din școala lui H.-G. Gadamer (1900-2002) a confirmat efectivitatea conștiinței istorice prin analiza limbajului ca mediu al oricărei reflecții și comprehensiuni. Atât încărcătura subiectivă, cât și depozitul de echivoc al rostirii - de la mimică și intonație până la expresiile verbale intraductibile - trasează limitele efortului nostru de comunicare și de construcție tematică a unei lumi. Nu doar idiomul național, ci mai ales limbajul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
singura analogie acceptabilă pentru înțelesul teologic, dinamic și deschis al revelației este experiența sublimuluiîn artă. Acestei experiențe nu-i va fi recunoscut statutul de cunoaștere. Subsumând conceptul biblic de „revelație” categoriei generale de „mit”, Hegel a dorit să ofere o comprehensiune sistematică, iar nu poetică, a realității (was wirklich ist, ist nur vernünftig). Istoria naturii, a artei, a religiei și a filozofiei sunt pentru Hegel modalități ale revelației Spiritului absolut, dar teleologia acestei revelații este normată de un concept predefinit, de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
discută cazul donației totale în termeni de revelație sau paradox, ca verb, iar nu ca substantiv, atrăgând atenția asupra riscurilor manipulării conceptuale a evenimentului originar. Revelația nu este un fenomen orizontal, ci o apariție verticală care dezarticulează structurile obiectivante ale comprehensiunii umane. Prin aceasta, revelația nu rămâne mai puțin adevărată și universală. În sfârșit, ceea ce se menține este relația de continuitate între fenomenele saturate sau paradoxale și toate celelalte apariții ale Vieții. Aplicând acest principiu în exegeza biblică vom putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nume propriu. Va fi nevoie de inserția fenomenologiei în câmpul hermeneuticii pentru ca Hans Georg Gadamer să alunge definitiv mitul progresului hermeneutic și să descrie procesul prin care „înțelegem mereu altfel, niciodată mai bine”. Pentru discipolul lui Heidegger, structurile anticipatoare ale comprehensiunii capătă, ca borne ale finitudinii, un sens pozitiv. Din acest punct de vedere, orice interpretare a oricărui text rămâne, de jure și de facto, nedesăvârșită. Chiar și pentru profeți, viitorul rămâne, deci, asigurat cu noutăți. Gadamer a eliberat conotația negativă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]