366 matches
-
un 6-tuplu M = (Q,Γ,s,b,F,δ), unde Definițiile din literatura de specialitate diferă uneori, pentru a face demonstrațiile mai ușoare sau mai clare, dar aceasta se face întotdeauna de așa natură încât mașina să-și păstreze puterea computațională. De exemplu, schimbarea mulțimii {L,R} în {L,R,S}, unde S permite mașinii să stea pe aceeași celulă a benzii în loc să se deplaseze la stânga sau la dreapta, nu mărește puterea computațională a mașinii. O mașină Turing cu k benzi
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
așa natură încât mașina să-și păstreze puterea computațională. De exemplu, schimbarea mulțimii {L,R} în {L,R,S}, unde S permite mașinii să stea pe aceeași celulă a benzii în loc să se deplaseze la stânga sau la dreapta, nu mărește puterea computațională a mașinii. O mașină Turing cu k benzi poate fi și ea descrisă ca un 6-tuplu M = (Q,Γ,s,b,F,δ), unde De notat că o mașină Turing cu k benzi nu este mai puternică decât o mașină
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
intrare pentru fiecare combinație simbol-stare atunci mașina este o mașină Turing deterministă (MTD). Dacă tabela de acțiuni conține mai multe intrări pentru cel puțin o combinație simbol-stare atunci mașina este o mașină Turing nedeterministă (MTND sau MTN). Cele două sunt computațional echivalente, adică orice MTND se poate transforma într-o MTD (și "invers"). Fiecare mașină Turing calculează o funcție parțială calculabilă din șirurile de intrare peste alfabetul ei. Din acest punct de vedere, se comportă exact ca un calculator cu un
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
în general, nedecidabilă în lucrarea originală a lui Turing. Teorema lui Rice arată că orice întrebare netrivială despre comportamentul sau ieșirea unei mașini Turing este nedecidabilă. Dacă în definiția "mașinii Turing universale" includem orice mașină Turing care simulează un model computațional Turing-complet, și nu doar mașinile Turing care simulează direct alte mașini Turing, o mașină Turing universală poate fi relativ simplă, folosind doar câteva stări și câteva simboluri. De exemplu, e nevoie doar 2 stări, deoarece se cunoaște o mașină Turing
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
stări și câteva simboluri. De exemplu, e nevoie doar 2 stări, deoarece se cunoaște o mașină Turing universală de 2×18 (adică 2 stări, 18 simboluri). De ceva timp, cele mai mici mașini Turing universale cunoscute, care simulau un model computațional numit sistem de etichetare, avea următoarele numere de stări și simboluri : 2×18, 3×10, 4×6, 5×5, 7×4, 10×3, 22×2. (De exemplu, vezi Minsky Cap 14.8.1 p. 277 pentru o descriere detaliată a
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
alte propuneri, printre care și algoritmul RC6, propus de o echipă de criptografi în care se afla și reputatul informatician Ron Rivest. Criteriile pe baza cărora au fost evaluate propunerile pentru au fost "securitatea" (rezistența la atacuri criptanalitice), "costurile" (eficiența computațională, complexitatea spațială, precum și licențierea liberă și gratuită) și "particularitățile algoritmului" (flexibilitatea, simplitatea, și ușurința de realizare a implementărilor atât software cât și hardware). În propunerea avansată NIST, cei doi autori ai algoritmului Rijndael au definit un algoritm de criptare pe
AES () [Corola-website/Science/312569_a_313898]
-
lui Shannon din 1948 și popularizarea lui Weaver, variantă accesibilă non-specialiștilor. Conceptele lui Shannon au fost și ele popularizate în lucrarea lui John Robinson Pierce "Simboluri, semnale, și zgomot". Contribuția fundamentală a teoriei informației în prelucrarea limbajului natural și lingvistica computațională a fost relevată de Shannon în 1951, în articolul "Predicția și entropia limbii engleze tipărite" (în ), în care a demonstrat că dacă tratează spațiile libere drept o a douăzeci și șaptea literă a alfabetului, incertitudinea limbii scrise scade, furnizând o
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
oricât de mari sunt, deoarece nu necesită niciodată un număr de pași mai mare decât de cinci ori numărul de cifre (în bază 10) al celui mai mic întreg. Gabriel Lamé a demonstrat aceasta în 1844, marcând începutul teoriei complexității computaționale. În secolul al XX-lea s-au dezvoltat metode de îmbunătățire ale eficienței algoritmului. Algoritmul lui Euclid calculează cel mai mare divizor comun (CMMDC) a două numere naturale "a" și "b". Cel mai mare divizor comun "g" este cel mai
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
lui Shor, metoda de factorizare a lui Dixon și factorizarea Lenstra cu curbe eliptice. Algoritmul lui Euclid poate fi utilizat eficient pentru găsirea CMMDC în aceste cazuri. Factorizarea cu fracții continue utilizează fracțiile continue, determinate folosind algoritmul lui Euclid. Eficiența computațională a algoritmului lui Euclid a fost mult studiată. Această eficiență poate fi descrisă de numărul de pași ai algoritmului înmulțit cu costul computațional al fiecărui pas. După cum a arătat Gabriel Lamé pentru prima oară în 1844, numărul de pași necesar
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
CMMDC în aceste cazuri. Factorizarea cu fracții continue utilizează fracțiile continue, determinate folosind algoritmul lui Euclid. Eficiența computațională a algoritmului lui Euclid a fost mult studiată. Această eficiență poate fi descrisă de numărul de pași ai algoritmului înmulțit cu costul computațional al fiecărui pas. După cum a arătat Gabriel Lamé pentru prima oară în 1844, numărul de pași necesar pentru terminarea calculului nu este niciodată mai mare decât numărul "h" de cifre (în baza 10) al celui mai mic număr. Întrucât costul
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
al fiecărui pas. După cum a arătat Gabriel Lamé pentru prima oară în 1844, numărul de pași necesar pentru terminarea calculului nu este niciodată mai mare decât numărul "h" de cifre (în baza 10) al celui mai mic număr. Întrucât costul computațional al fiecărui pas este și el de ordinul lui "h", costul total crește ca "h". Numărul de pași necesari pentru calculul CMMDC a două numere naturale, "a" și "b", se poate nota cu "T"("a", "b"). Dacă "g" este CMMDC
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
lor cele mai mici sunt "F" și "F". Cea mai mică valoare a lui "a" este deci cea cu "q" = 1, de unde "a" = "b" + "r" = "F" + "F" = "F". Această demonstrație, publicată de Gabriel Lamé în 1844, reprezintă începuturile teoriei complexității computaționale, fiind și prima aplicație practică a șirului lui Fibonacci. Acest rezultat este suficient pentru a arăta că numărul de pași din algoritmul lui Euclid nu poate fi niciodată mai mare decât de cinci ori numărul cifrelor sale (în bază 10
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
formula aproximativă pentru "T"("a") în această ecuație rezultă o estimare a lui "Y"("n") La fiecare pas "k" al algoritmului lui Euclid, se calculează câtul "q" și restul "r" pentru o pereche dată de întregi "r" și "r" Costul computațional al fiecărui pas este asociat cu găsirea lui "q", întrucât restul "r" poate fi calculat rapid din "r", "r", and "q" Costul computațional al împărțirii numerelor pe "h" biți scalează ca "O"("h"("ℓ"+1)), unde "ℓ" este lungimea câtului
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
se calculează câtul "q" și restul "r" pentru o pereche dată de întregi "r" și "r" Costul computațional al fiecărui pas este asociat cu găsirea lui "q", întrucât restul "r" poate fi calculat rapid din "r", "r", and "q" Costul computațional al împărțirii numerelor pe "h" biți scalează ca "O"("h"("ℓ"+1)), unde "ℓ" este lungimea câtului. Pentru comparație, algoritmul original al lui Euclid bazat pe scăderi poate fi mult mai lent. O singura împărțire de întregi este echivalentă cu
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
cea de împărțire, mai ales în cazul numerelor mari, algoritmul lui Euclid bazat pe scăderi este competitiv cu cel bazat pe împărțiri. Acest aspect este exploatat de versiunea binară a algoritmului lui Euclid. Combinarea numărului estimat de pași cu calculul computațional estimat al fiecărui pas arată că algoritmul lui Euclid are o creștere pătratică ("h") în funcție de numărul de cifre "h" al celor două numere inițiale "a" și "b". Fie "h", "h", ..., "h" numărul de cifre ale resturilor succesive "r", "r", ..., "r
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
quasicristalelor . Pentru superconductori el a prezis în 1982 un punct tricritic în diagrama de fază între tipul-I și tipul-II de supraconductori unde ordinul tranziției se schimbă de la al doilea la primul . Predicțiile au fost confirmate în 2002 de către simularea computațională Monte Carlo . Teoria este bazată pe o nouă teorie de "câmp dezordonat", pe care Kleinert a dezvolat-o în cărțile sale despre "Câmpuri gauge în materia condensată" (vezi mai jos). În această teorie, proprietățile statistice ale vortexului fluctuant sau a liniilor
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
bursă de valori Dow Jones Industrial Average începând de pe data de 8 iunie 2009. Acesta a înlocuit-o pe General Motors, care a fost declarată falita. Len Bosack și Sandy Lerner, un cuplu care au lucrat că personal pentru operațiuni computaționale la Universitatea Stanford, mai apoi la ei a aderat șiRichard Troiano, care au fondat compania Cisco Systems în 1984 . Lerner a trecut la Schlumberger pentru a gestiona serviciile computaționale , apoi revine la Cisco în 1987. Numele "Cisco" a fost derivat
Cisco Systems () [Corola-website/Science/309038_a_310367]
-
Sandy Lerner, un cuplu care au lucrat că personal pentru operațiuni computaționale la Universitatea Stanford, mai apoi la ei a aderat șiRichard Troiano, care au fondat compania Cisco Systems în 1984 . Lerner a trecut la Schlumberger pentru a gestiona serviciile computaționale , apoi revine la Cisco în 1987. Numele "Cisco" a fost derivat de la numele orașului, Sân Francisco, care este motivul pentru care inginerii companiei au insistat cu privire la utilizarea literei mici "cisco" în primele zile. Pentru primul produs Cisco, Bosack a adaptat
Cisco Systems () [Corola-website/Science/309038_a_310367]
-
de dorit a se găsi linear combination formulă 10 where "a" și "b" coefficients ajustabili, with the condition that formulă 11, or (more exactly) that formulă 12, to avoid degenerate points. There are three cases to consider: Coordonatele omogene sunt omniprezențe în grafică computaționala deoarece rezolva problema reprezentării translației translație și proiecției că operații matriceale. Coordonatele omogene permit tuturor transformărilor afine să fie reprezentate prin operații matriceale. O translație în formula 13 poate fi reprezentată că unde vectorii coloana sunt coordonatele omogene ale celor două
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
omogene ale celor două puncte. Toate transformările lineare că rotație și reflexie prin origine pot fi și ele reprezentate prin matrice de forma Mai mult toate transformările proiective pot fi reprezentate prin alte matrice. Această reprezentare simplifica calculul în grafică computaționala deoarece toate transformările necesare pot fi efectuate prin înmulțirea matricelor . Ca rezultat, o serie de transformări afine pot fi combinate simplu prin multiplicarea succesiva a matricelor. Aceasta se realizează în sisteme grafice în timp real că OpenGL and DirectX care
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a unei asimptote oblice poate fi mai dificilă decât cea a unei asimptote verticale sau orizontale, în particular pentru că "m" și "b" nu sunt cunoscute a priori. În mod tipic, se evaluează limita potrivită și se aleg "m" și "b
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
CUZA” (1965-1989), Conferențiar (1990), Profesor universitar (din 1991). A predat la studenți cursuri de programarea computerelor, fizică teoretică (mecanică analitică, electrodinamică și teoria relativității, mecanică cuantică), statistică matematică, optimizarea proceselor industriale, analiză cu elemente finite. Inițiator al cercetărilor de Fizică Computațională din România. A creat un Laborator de Fizică Computațională unde, în perioada 1978-1990, a condus contracte de cercetare în următoarele domenii: fuziune termonucleară controlată, simularea și optimizarea proceselor industriale, tehnică militară, medicină computațională. Cercetător invitat la Universitatea din Bari (1986
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
predat la studenți cursuri de programarea computerelor, fizică teoretică (mecanică analitică, electrodinamică și teoria relativității, mecanică cuantică), statistică matematică, optimizarea proceselor industriale, analiză cu elemente finite. Inițiator al cercetărilor de Fizică Computațională din România. A creat un Laborator de Fizică Computațională unde, în perioada 1978-1990, a condus contracte de cercetare în următoarele domenii: fuziune termonucleară controlată, simularea și optimizarea proceselor industriale, tehnică militară, medicină computațională. Cercetător invitat la Universitatea din Bari (1986), Centrul de Cercetări Nucleare Alger (1988), Universitatea din Innsbruck
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
elemente finite. Inițiator al cercetărilor de Fizică Computațională din România. A creat un Laborator de Fizică Computațională unde, în perioada 1978-1990, a condus contracte de cercetare în următoarele domenii: fuziune termonucleară controlată, simularea și optimizarea proceselor industriale, tehnică militară, medicină computațională. Cercetător invitat la Universitatea din Bari (1986), Centrul de Cercetări Nucleare Alger (1988), Universitatea din Innsbruck (1978,1980,1982,1985,1989), Universitatea Konstanz (1990), Universitatea Freiburg (1985, 1987). Peste 50 de lucrări științifice în țară și străinătate, cursuri universitare, lucrări
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
că Soarele sau orice alt punct este centrul universului. În paralel cu o definiție mistică a lui Dumnezeu, Cusa a scris că „Astfel, constituția lumii ("machina mundi") își va "quasi" avea centrul oriunde și circumferința nicăieri." În astronomia matematică, modelele computaționale ale heliocentrismului implică sisteme de calcul matematic legate de un model heliocentric și în care se pot calcula pozițiile planetelor. Primul sistem de calcul legat explicit de un model heliocentric a fost modelul copernican descris de Nicolaus Copernic, dar au
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]