527 matches
-
ACI) asigură vascularizația porțiunii anterioare a emisferelor cerebrale și este divizată în mai multe segmente de la 4 la 8 segmente [3-5]. Clasificarea Cincinnati împarte artera carotidă internă în 7 segmente (fig. 5.1): cervical, pietros, lacerum cavernos, clinoidian, supraclinoidian și comunicant [3,6]. ARTERA VERTEBRALĂ (AV) Vascularizează porțiunea posterioară a emisferelor cerebrale și toate structurile de la nivelul fosei posterioare. Artera vertebrală ia naștere din artera subclaviculară este asimetrică și se împarte în patru segmente: prevertebral, cervical, atlantoidian și intracranian. POLIGONUL WILLIS
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
interne și este împărțită în trei segmente [4,8] (fig. 5.3): segmentul A1 (orizontal), segmentul A2 (vertical cu ramurile: artera recurentă Heubner [5,8], artera orbito-frontală medială, artera frontopolara, artera calosomarginală, artera para-centrală) (fig. 5.4), artera pericaloasă. - Artera comunicantă anterioară (ACoA) are o lungime de aproximativ 4 mm, poate fi unică sau multiplă având forme diferite. - Artera cerebrală mijlocie (ACM) este cea mai mare arteră cerebrală și este alcătuită din patru segmente [6,9,10]: segmentul M1 (sfenoidal), segmentul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
multiplă având forme diferite. - Artera cerebrală mijlocie (ACM) este cea mai mare arteră cerebrală și este alcătuită din patru segmente [6,9,10]: segmentul M1 (sfenoidal), segmentul M2 (insular), segmentul M3 (opercular) și segmentul M4 (cortical) (fig. 5.5). - Artera comunicantă posterioară (ACoP) face conexiunea între bifurcația carotidei și artera cerebrală posterioară [10]. - Artera choroidiana anterioară (AchoA) are originea la nivelul arterei comunicante posterioare sau la nivelul arterei cerebrale mijlocii și este compusă din două segmente [11]: segmentul cisternal și segmentul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
10]: segmentul M1 (sfenoidal), segmentul M2 (insular), segmentul M3 (opercular) și segmentul M4 (cortical) (fig. 5.5). - Artera comunicantă posterioară (ACoP) face conexiunea între bifurcația carotidei și artera cerebrală posterioară [10]. - Artera choroidiana anterioară (AchoA) are originea la nivelul arterei comunicante posterioare sau la nivelul arterei cerebrale mijlocii și este compusă din două segmente [11]: segmentul cisternal și segmentul plexal. - Artera cerebrală posterioară (ACP) reprezintă ramul terminal al arterei bazilare [10] și se împarte în trei segmente: segmentul P1 (peduncular), segmentul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
angioplastia transluminală este rezonabilă la pacienți cu vasospasm cerebral simptomatic, mai ales la cei care nu răspund rapid la terapia hipertensivă. Hidrocefalia acută în HSA este de obicei obstructivă (datorită blocajului scurgerii LCR). În stadii tardive hidrocefalia este de obicei comunicantă (datorită efectului toxic al produșilor de degradare sanguină asupra granulațiilor arahnoidiene care își pierd funcția de rezorbție a LCR). 1. Hidrocefalia acută după HSA complică aproximativ 20% din cazuri. Se recomandă drenajul ventricular extern deși se poate asocia cu un
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
5 ani de urmărire pentru anevrismele de sub 7 mm, 7-12 mm, 13-24 mm și peste 24 mm a fost respectiv de 2,5%; 14,5%; 18,4% și 50% pentru anevrismele situate în circulația posterioară (vertebrobazilară) și cele de arteră comunicantă posterioară și respectiv de 0%; 2,6%; 14,5% și 40% pentru restul anevrismelor din circulația anterioară (carotidiană). Există și numeroase critici la adresa acestui studiu. MORFOPATOLOGIE Anevrismele intracraniene pot fi saculare (fig. 5.20) sau fusiforme. Anevrismele saculare se prezintă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
un rol important în patogeneza ASIC. Locațiile obișnuite pentru formarea anevrismelor sunt în strânsă legătură cu zonele de agresiune circulatorie: coturile vasculare strânse (paraclinoidiene), zonele de bifurcație (cerebrala medie, trunchiul bazilar), de ramificare (carina distală de birfucare de pe originea arterei comunicante posterioare) sau de joncțiune (artera comunicantă anterioară). Aceste locații sunt supuse unui stress mural ridicat și unor variații circulatorii complexe. De obicei, anevrismele sunt orientate pe direcția de curgere proximală a fluxului sanguin. Analiza computerizată a dinamicii fluidelor (CDF) combinată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Locațiile obișnuite pentru formarea anevrismelor sunt în strânsă legătură cu zonele de agresiune circulatorie: coturile vasculare strânse (paraclinoidiene), zonele de bifurcație (cerebrala medie, trunchiul bazilar), de ramificare (carina distală de birfucare de pe originea arterei comunicante posterioare) sau de joncțiune (artera comunicantă anterioară). Aceste locații sunt supuse unui stress mural ridicat și unor variații circulatorii complexe. De obicei, anevrismele sunt orientate pe direcția de curgere proximală a fluxului sanguin. Analiza computerizată a dinamicii fluidelor (CDF) combinată cu imagini angiografice 3D (angiografie RM
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
al plasminogenului tisular (rtPA) - în cadrul procedurii de drenaj ventricular, irigație ventriculară și terapie fibrinolitică (DRIFT) a dat rezultate neconcludente. COMPLICAȚIA Complicația principală a IVH este hidrocefalia. Hidrocefalia obstructivă poate apare acut după IVH, când sângele obstruează drenajul de LCR; hidrocefalia comunicantă apare progresiv prin blocajul corpusculilor Pacchioni. Riscul hidrocefaliei este corelat cu severitatea IVH, fiind mai mare în hemoragia din ventriculul III sau IV sau în asocierea cu HSA. Hidrocefalia manifestă clinic apare în aproximativ 15% dintre pacienții cu anevrism rupt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea însăși frământată, plină de semne de întrebare, a limbajului liric, își împrumută reciproc luminile, într-un tensionat spațiu de rezonanță. Personalitatea poetului se conturează astfel într-o solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan, asimilează, în propriul proces de coagulare, ideile-forță ce o susțin, îi urmează diagrama sinuoasă, imprimându-i accente individuale tot mai ușor de recunoscut, pe măsură ce înaintăm în timp. Chiar și energetismul „șefului integralist”, privit cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre înalt și adânc, real și imaginar etc., într-o coincidentia oppositorum concentrată în conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară în Radiografie: „Scriu ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pâini în brutăria dimineții”, „sângele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc. Între ritmul exterior și freamătul subiectiv e o legătură de vase comunicante, încât subiectul apare deplin integrat evenimentelor ce îl asaltează de pretutindeni, antrenându-l în mișcarea lor convulsivă, provocând neliniști, senzația pierderii de sine, un acut sentiment al alienării: îți dai întâlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atât de despletit al discursului - am identificat-o tocmai în acest dialog sui generis între poem și univers, în permanentă punere în ecuație a „realului” cu „imaginarul”, a obiectului (sau stării de spirit) cu cuvântul, într-o situație de vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă, se provoacă reciproc la o mișcare de translație și echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpând ia
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încât ne aflăm iarăși în interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii - prin intermediul prezenței bune conducătoare de entuziasm liric a iubitei - dintre om și univers, conform aceluiași principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea își dezvăluie unitatea de adâncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului. Ca în definiția medievală a divinității ca și cerc al cărui centru e pretutindeni iar circumferința nicăieri, poetul vede în eros puterea vitală omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un continent îl taie. (Ciubotele de șapte poști) Iar în altă parte, nu în alt sens, se vorbește despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, ori de „poemele ca niște vase comunicante” (O fantomă de mâine). Că autorul lui Petre Schlemihl e mai mult decât un „botanist” și un colecționar de imagini se vede limpede din majoritatea versurilor adunate sub acest titlu, în care se încearcă, cu rezultate inegale, o depășire a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a universului. Cea dintâi este echivalentul, într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, în timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă între eu și lume, într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă a unui itinerar citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii în reverie străbate obsedant întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-însul, formăm împreună un centaur cu totul altfel decât cel din legendă, real, carnea mea îmbucându-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv ș...ț Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sângele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan în cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
turmele de mâine? ș...ț Sălbatecile herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, în care formula „vaselor comunicante” se concretizează în reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai încolo, spre întâiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică îngropate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutând comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea însăși în relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca își structurase viziunea ca „reportaj” sui generis, realizat de un subiect nu numai curios de tot ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
transgresării prin verbul poetic, a ceea ce, neîngăduit fiind („le terrible interdit” suprarealist etc.) se opune ca obstacol social, natural ori subiectiv. Amintita obsesie a deschiderii vizează, în ultimă instanță, realizarea între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante”, a unei depline transparențe și permeabilități. În fața multiplelor înfățișări ale închiderii, limitării și opacității obiectelor, eul liric are, cum am văzut, reacții ce merg de la uimire până la revoltă și disperare. Întrebarea pusă mereu e cum se poate găsi mijlocul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a-nchis o misiune Sau prin ecou, în noapte, nu va răspunde nimini? Putem înțelege, astfel, de ce se vorbește, la un moment dat, (în Petre Schlemihl) despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, sau despre „poemele ca niște vase comunicante”. (Formula, de sursă bretoniană, va reveni în versurile mai târzii din perioada franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / Când timpul acesta întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gândurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Formula, de sursă bretoniană, va reveni în versurile mai târzii din perioada franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / Când timpul acesta întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gândurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante” - în La poésie commune, 1936). Căci egalizarea în sistem de „vase comunicante” a eului cu universul, a interiorului cu exteriorul, înseamnă de fapt împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere în fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrângeri a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / Când timpul acesta întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gândurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante” - în La poésie commune, 1936). Căci egalizarea în sistem de „vase comunicante” a eului cu universul, a interiorului cu exteriorul, înseamnă de fapt împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere în fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrângeri a eului și a tuturor lucrurilor, - proclamarea, altfel spus, a sărbătorii, instaurarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deschidere, liberă comunicare cu Totul: poemul e „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”, iar “în fulgerul unei imagini” apar, cum am văzut, „toate fântânile universului reînnoite”, încât relația eu/univers poate fi sugerată pregnant prin metafora „vaselor comunicante”. Primul lucru care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Astfel, ei sînt "ficționalizați", părăsesc, pentru o clipă, istoria și intră în literatură. Aici se ascunde, în fond, intenția estetică majoră a lui Doctorow, în efortul de a "scurge" istoria cu volum și formă proprie înspre literatură, după principiul vaselor comunicante. Textualizarea istoriei nu înseamnă neaparat desacralizarea ei, ci investirea unei realități (trecute) hipertrofiate de memoria mitologizantă a oamenilor cu semnificație, o semnificație mediată narativ. Nu în ultimă instanță, pe acest palier, se conturează și un profil mentalist (identitar) al Americii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]