191,608 matches
-
pe atunci (1932), Hortensia Papadat-Bengescu avusese o vorbă inspirată: „Sburătorul este o atmosferă”. Când e să treacă la analiza unor opere, autoarea Traiectoriilor se oprește asupra scriitorilor din exil. Dumnezeu s-a născut în exil e definit ca un text-simbol, conținând transparente aluzii politice. Sentimentul dominant ar fi deznădejdea. Ca tehnică, autorul apelează la monologul interior. O altă carte care-i reține atenția, caracterizată elocvent, este volumul de poezii al lui George Ciorănescu Metaerotism imaginar. Dorul de țară, constată Cornelia Ștefănescu
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
ceea ce se explică prin interesul particular al autoarei pentru istoria recentă și pentru analiza politică precum și prin elementele de continuitate dintre Bucureștii de dinainte de 1989 și de după. Cartea se adresează publicului francez, puțin familiarizat cu trecutul românesc, și de aceea conține o scurtă prezentare a istoriei românești a secolului al XX-lea, cu faptele cunoscute. Ceea ce impresionează în acest “aperçu” este absența clișeelor obișnuite, a imaginilor stereotipe asupra Bucureștilor și a României în general. Este aproape uimitoare, aș spune, această adevărată
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările haotice ale vieții ce se fărîmițează apar subordonate unei rigori inefabile. Aidoma unui anatomo-patolog, autorul urmărește descompunerea propriei făpturi psihofizice și de asemenea destrămarea lumii ce-l conține, implicînd transcendența. Textele nu fac excepție, intrînd și ele în malaxorul devalorizării. E un fenomen generalizat la toate nivelele trăirii și cunoașterii, obiect unic căruia bardul i se consacră cu o fervoare „inginerește” direcționată, asigurînd unitatea materiei lirice. Ori de unde
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să facă: a tipărit un admirabil volum de Amintiri și portrete literare. Actualul volum conține, pe lîngă textele publicate în secțiunea amintită din Lumea criticului, altele de aceeași factură scrise ulterior, precum și un amplu interviu-profesiune de credință a criticului literar, acordat lui Ion Popescu-Brădiceni pentru revista „Columna”. După căderea regimului comunist, în literatură, la fel
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
vrîun fel” (Replică, 35, 2003) - , pagini cu poezii în grăi bănățean: „Veta-ș fașe iut socoată”; „Io dăloc făcui socoată” (infotim.ro) etc. Chiar în intervențiile anonime, anumite recurente ne permit să identificăm o variantă regională a limbii. Intervențiile unui participant conțin de cîteva ori cuvîntul socoată, însoțite de mai multe trăsături bănățene („fruncea”, „io mi-s”, „țațe felurile”, „aș putea givăni...” - Ciberplai 8.04.2003). În contextele moderne, socoată contrastează (adesea intenționat) cu limbajul jocurilor pe calculator, cu cel jurnalistic său
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
descrie și a situa o lucrare anumită, toate literele aceste lucrări. Cu alte cuvinte, catalogul din Babel, pentru a designa fiecare volum trebuie să reproducă în întregime fiecare volum. Catalogul e deci o a doua bibliotecă identică cu prima și conținută în ea. Ceea ce e imposibil prin ipoteză, dacă toate lucrările sunt distincte. Concluzia este că o lume, finită și totală nu-și poate conține propria sa imagine.” 3) Demonstrația lui Lefèbre e valabilă până la un punct și numai dacă acceptăm
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
reproducă în întregime fiecare volum. Catalogul e deci o a doua bibliotecă identică cu prima și conținută în ea. Ceea ce e imposibil prin ipoteză, dacă toate lucrările sunt distincte. Concluzia este că o lume, finită și totală nu-și poate conține propria sa imagine.” 3) Demonstrația lui Lefèbre e valabilă până la un punct și numai dacă acceptăm criteriul alfabetic pentru constituirea catalogului, criteriu care ar face practic nerecognoscibilă Cartea Unică în masa enormă a variantelor. Un posibil criteriu ar putea fi
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
e memorie, catalogul e virtualizare. Așadar, catalogul nu este imaginea unei lumi finite și totale, ci parte integrantă din aceasta prin simplul fapt că deși reproduce toate cărțile nu seamănă cu nici una, cu atât mai puțin cu Biblioteca însăși care conține toate cărțile. Inclusiv catalogul. Lefèbre ignoră, în sfârșit, cel mai important postulat: „este de-ajuns ca o carte să fie posibilă pentru ca ea să existe”. Tocmai pentru că acest catalog nu poate fi propria imagine a Bibliotecii, Borges formulează credința în
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
interlope, transformarea a zone întregi ale marilor orașe în spații de înflorire luxuriantă a infracțiunii sunt un excelent humus din care forțele politice își pot recruta, după plac, schingiuitori, bătăuși sadici ori asasini cu sânge rece. Recentul caz Ino Ardelean conține toate elementele unei clasice reglări de conturi: un ziarist incomod, cunoscut pentru perseverența aducerii la lumină a unor afaceri necurate, este călcat în picioare de-o echipă a morții, despre care se presupune c-a fost tocmită de indivizi cu
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
în ceva ce ne transcende, condiționîndu-ne echilibrul interior, de a ne devota fără precupețire unui ideal, unei idei-forță, unei viziuni sau unei persoane. În definitiv, orice pasiune devoratoare, absorbantă, obsesivă, repliată asupra ei însăși și (uneori fără acoperire în realitate) conține aspirația spre absolut: aceea a lui Icar, a vechilor martiri creștini, a misticilor de toate confesiunile, a Apostolilor Binelui și Fericirii universale, a nobilului Don Quijote, a alchimistului lui Balzac din „Căutarea absolutului” (a științei supreme), a profesorului Unrat din romanul
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
scrisul nu are nici o importanță. Important e că scrisul lui Nicolae Manolescu se citește cu o plăcere enormă” (p. 44). Este inutil de spus că între timp Cititul și scrisul a devenit o carte publicată și chiar sumarul prezentului volum conține o cronică la ea. Cred că ar fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea Mihăieș este temeinică și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
maghiarii și românii), în care sunt reunite cele mai importante eseuri în temă ale lui Pomogáts Béla, - Gabriel Andreescu încheie afirmând că o asemenea apariție „amintește că opțiunea noastră europeană are de parcurs testul de neocolit al reconcilierii româno-maghiare.” Aserțiunea conține două adevăruri de necontrazis. Primul ar fi acela că accesul într-o Europă Unită e de neconceput fără reconcilierea reală între cele două popoare la un loc trăitoare de peste un mileniu. Iar al doilea stă în faptul că, într-adevăr
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
În acest context, o astfel de carte constituie un pas salutar întru limpezirea lucrurilor și totodată o dovadă peremptorie că subiecte oricât de sensibile pot fi abordate civilizat, rațional, sine ira et studio chiar și când, cum se întâmplă acum, conțin și opinii discutabile ori contrariante pentru preopinent. Dl Pomogáts Béla (n. 1934), filolog prin formație, cu o conștiință civică deosebit de activă, ales de două ori președinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, este un profund cunoscător al problematicii româno-maghiare, pe care
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
mult mai complex în cartea lui Andrei Pleșu, unde cititorul are posibilitatea să descopere și dezbaterile legate de fiecare afirmație.) Puntea stilistică Andrei Pleșu este un scriitor cu o acută conștiință a comunicării. Discursul său vine întotdeauna în întîmpinarea celuilalt, conține un dialog implicit. De data aceasta interlocutorul este prezent în text mai mult ca oricînd, căci prima parte a cărții reia cursurile de angelologie ținute de autor la Facultatea de Filozofie. Avantajul de a te adresa unui auditoriu concret este
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
că în această lucrare în care găsești vrute și nevrute nu găsești vreun rînd despre balada lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint. O regulă a jocului neenunțată ca atare de Mircea Anghelescu pare a fi aceea că Dicționarul nu conține opere ale scriitorilor în viață. De altfel, la acest tip de lucrări stabilirea și respectarea strictă a regulilor jocului este obligatorie, altfel existînd riscul unor neînțelegeri și frustrări majore. Pînă la urmă, un astfel de Dicționar ajunge să fie util
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
e, ce e?" se întreabă George Geacăr, parafrazându-l pe Marin Preda, în finalul uneia dintre cărțile cu probleme ale anului 2004. Gurile rele ar găsi repede primul motiv de defăimare: volumul apare pe lista neagră publicată de "Observatorul cultural" conținând titlurile subvenționate de Ministerul Culturii. Nu știu dacă prezența, pe aceeași listă, la "Cartea românească", a unor titluri precum Poeme (Ion Mircea) sau Triumful dantelei (Iolanda Malamen) îi fac onoare sau nu, însă eseul lui George Geacăr a meritat, cu
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
oricărei manifestări de grup. Și din această perspectivă expoziția de la Cetatea Câlnic poate fi privită ca una absolut normală, înlăuntrul căreia încrederea și scepticismul se întîlnesc. Ea nu oferă, nici în prezentul continuu al unei rememorări, surprize paralizante, după cum nu conține nici eșecuri definitive. însă importanța acestei expoziții și, poate, chiar unicitatea ei se detașează într-un plan secund, care tinde să devină adevăratul prim-plan. Pentru că, într-un anume sens, expoziția se autosacrifică. Ea și asumă povara unei forțe portante
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
romancieri de care până acum nu a auzit nimeni, dar despre care se va vorbi cu siguranță. Bogdan Mirică și Mihnea Rudoiu sunt doar două dintre pariurile pe care Humanitas le angajează pentru prima parte a lui 2005, iar lista conține și alte nume. Concluzia e simplă. Editura Humanitas nu are nici aroganța, nici autismul pe care i le impută domnul Nicolae Breban. Scrisorile de acreditare ale celor care vor să publice la această editură trebuie să cuprindă un singur cuvânt
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
scrierea veche, de dinainte de modernizarea și occidentalizarea romanică. A devenit cu timpul un semn al influențelor străine neasimilate. În Dicționarul limbii române moderne (DLRM 1958) sînt cuprinse doar 21 de cuvinte care încep cu litera k; dintre acestea, aproape jumătate conțin elementul kilo-; în Dicționarul explicativ (DEX 1996) numărul cuvintelor cu inițiala k a crescut la 80. E interesant că influența rusă oficială din anii '50 nu a forțat în acest punct ortografia, preferînd să prezinte împrumuturile recente din rusă ca
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
noastre includ formele colhoz "cooperativă agricolă" și culac "chiabur", în timp ce în franceză grafia acestor rusisme este kolkhoze și koulak (Petit Robert 1990), iar în italiană kolchoz și kulak (Zingarelli 1995). Decizia politicii lingvistice a făcut deci ca termenii rusești care conțineau litera k să nu fie marcați grafic în transcrierea lor cu alfabet latin. Doar tîrziu și în bună parte prin intermediul limbilor occidentale k ajunge să conoteze alteritatea (de obicei refuzată sau ironizată) în ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
Proust - si intuiția lui Beckett, aici, este cu adevarat colosală! - este "excavarea" (cuvîntul sau) intimității pentru a ajunge la această pierdere. Un mod de a spune că, dacă "Paradisul" este cuprins într-o "ceașcă de ceai", acea ceașcă de ceai conține, deopotrivă, aleful Timpului (impersonal) și infinitul Memoriei (personal)... Am făcut toate aceste salturi peste paragrafe și pagini pentru a arăta că, dincolo de un limbaj care oscilează între un anume ermetism erudit și o euforica iluminare metaforica*, Beckett își urmărește cu
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
regăsesc în părerile despre carte venite din occident! Probabil că acolo lucrurile sînt văzute altfel. E drept, o revistă din New-York a refuzat o cronică favorabilă romanului. Dar directorul acelei reviste era un român... Este. În schimb, un site francez conține, ca un motto, un citat din Sigma. Fragmente - ample - din Sigma, aproximativ șaizeci de pagini, circulă în lume în limbile franceză și engleză. Va circula toată cartea. Cineva scria, în țară, într-o cronică de întîmpinare, că Sigma nu trebuie
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis de raportare, într-un cuvînt a fost impresionistă, și nu dogmatică - ea nu rîvnea de a se pune în fruntea curentelor literare sau de a-și asuma roluri mesianice". Oare nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii dilatorii dictate de-o idealizare a actului critic, neconcordante, la urma urmei, cu condiționările realului? "Dinspre partea sa, a sufletului său
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
de scrisoare de dragoste, dar și de punere la punct. Mai mult decât o hagiografie, este vorba de un eseu despre marele dramaturg, despre care se spune că nu aprecia o operă decât în funcție de Ťgradul de demonismť pe care îl conținea. Să fie vorba de o provocare? În momentul de față, când noile montări cu Regele moare și Rinocerii reprezintă adevărate triumfuri ale sezonului teatral, este salutară apariția acestui mic volum, scris într-un stil percutant, fără patimă, dar cât de
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]