398 matches
-
luminat de un zâmbet ce purta undă de fericire. Am pășit pragul... Sevastița s-a ridicat și a mărit lumina lămpii atârnate de bagdadie. ― Bună seara și bine v-am găsit - am rostit eu cu glas tremurat. ― Bine ai venit, conașule - a răspuns Sevastița, înclinându-se cu respectul dintotdeauna. ― Bine ai venit - a răspuns și Zâna, lăsând să se simtă că urarea cuprindea și un “dragule”. ― Să ne așezăm la masă, așa cum trebuie. Tu, fiule, treci colo, lângă Zâna, iar tu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să lăsăm fetele să meargă la culcare, iar noi să ne așezăm colo, pe bușteanul unde împreună am mai despicat firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița, luând-o de mână pe Zâna, care mai-mai nu s-ar fi dat dusă... Am rămas totuși în picioare până s-au pierdut în întuneric. M-am așezat lângă călugăr, pe care l-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și a Zânei! Dacă ar fi după mine, aș amâna-o cu veacul... Dar inimile voastre nu pot aștepta nici o amânare... A doua zi, toate s-au petrecut ca mai înainte. Doar că seara m-a așteptat Sevastița: ― Sărut mâna, conașule. Mari bucurii îi în inima me’ șî a Zâni’. Părintili o zâs cî mâni dimineațî îț pleaca... acasî. Eu vă urez din tătî inima me’ sî mergiț’ sănătoș’ șî sî aveț spor în tăti celi... ― Să te audă Cel de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
noi celilalti... Toate au curs ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o zi înainte. Abia seara, după ce am mâncat, am auzit bătăi în ușă. Am tresărit. Cine poate fi? Când am deschis, în prag ședea Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Ti așteaptî părintili. ― Mulțumesc, Sevastițo. Merg îndată... ― Intră, a fost răspunsul la bătaia mea în ușa bătrânului. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, fiule. Așează-te colea în fața mea, ca să te privesc în voie. Cine știe când și... dacă mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că nu mă înșeli. ― Te rog isprăvește cu glumele de prost gust, se îmbufnă ea și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și nevesti-și, cît...? ― Nimic. Au pus-o în libertate. ― Rău
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și nevesti-și, cît...? ― Nimic. Au pus-o în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a sunat. Degeaba. Nu era nimeni. Grija sporea, legată direct de minutarele ceasului care goneau fără odihnă și mai ales fără cruțare. ― Ce s-o fi întîmplat? Cu siguranță că s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de sat sau de târg...Femeia se oprește, își îndreaptă spinarea obosită și mă țintește cu niște ochi pătrunzători. Simt un fior străbătându mi ființa și nu-mi dau seama de ce. Îi aud glasul gâfâit: Să trăiești și sărut mâna, conașule! De când mă tot silesc eu să te ajung, dar nu-i chip. Matale calci soldățește, iar pentru mine amărâta îi o treabă anapoda de anevoioasă, pentru că bătrânețea mi s-o suit colea în cârcă și o simt din ce în ce mai grea. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mi s-o băgat aici în coșul pieptului și nu mă lasă să răsuflu în voie. Da’ până la urmă te-am ajuns, boierule. Ce grabă ai să mă ajungi musai? întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins. Am mai încercat și altădată, dar tot n-o fost chip. Vorbele bătrânei mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la mine? De unde până unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
până unde are ea să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu că m-o ajutat și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vorbelor: Privește bine la mine și să ții minte ce ți-oi spune acum...Până una-alta, îți cer îngăduința să mă lași să șed colea sub copacul acela mândru. Să-mi trag sufletul și pe urmă om mai vorbi, conașule. Abia termină ce are de spus și, cu un oftat de durere, se așază sub stejarul la umbra căruia s-or fi hodinit și oștenii bunilor domni ce au stăpânit aceste meleaguri. Ține mâinile în poală, iar ochii îi rotește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de durere, se așază sub stejarul la umbra căruia s-or fi hodinit și oștenii bunilor domni ce au stăpânit aceste meleaguri. Ține mâinile în poală, iar ochii îi rotește căutând parcă ceva în jur. Apoi continuă: Dacă ești bun, conașule, rogu-te să vii și matale lângă mine... După ce o-i prinde ceva puteri, ți-oi spune tot ce am purtat cu mine atâta veme...Toate le-am păstrat în suflet ca pe niște pietre prețioase și am așteptat cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ia ochii de la mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat...Unul din cei ce poartă nelipsit asupra lui pana și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
multă vreme, m-a cuprins o stare de moleșeală, ca cea din preajma somnului. „Poate sunt obosit.” - am gândit eu, căutând să-mi țin atenția trează. Atâtea emoții...În timp ce mă zbăteam între vis și realitate, am auzit glas de femeie, cunoscut: „Conașule, stai liniștit și mă ascultă. Întâi vreau să-mi spui dacă îți place când te găsești în preajma lui vodă.” „De unde vorbești?” am întrebat aerul din jurul meu. „Sunt aici lângă matale, boierule. Nu căta să mă vezi, că nu se poate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cel care simte și acum fiorul din clipa în care l-a privit vodă? Am simțit săgeata ochilor lui tocmai în străfundul inimii. Nici nu știu cum am scris și apoi am citit cele spuse de măria sa.” „Dacă a cătat la matale, conașule, cu ochii limpezi și fața luminoasă, să n-ai nici o teamă. Așa-i vodă Ștefan. Îi are la inimă pe cei care stăpânesc slova...Să fii cu băgare de seamă, însă. Să te uiți la el drept. Nu-i plac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
feresc privirea în fața lui. Îi bănuiește de șiretenie sau că au ceva de ascuns.” Încet-încet, glasul a început să se audă mai mult ca o șoaptă venită din înalturi: „Am să mai trec pe aici...Am să te mai caut, conașule...” O primăvară frumoasă a intrat în curtea palatului cu brațele pline de flori. În frunzișul crud al copacilor de sub geamuri, păsările nu-și dădeau rând întrecându-se parcă în măiestrie. Un soare primenit după ploaia de peste noapte a prins să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe ușă. Am rămas singur. După ce mi-am aruncat de pe umeri strania părere că și eu am trecut prin aceeași primejdie ca și vameșul Udrea, m-am apucat să rânduiesc manuscrisele pe rafturi. Și... Doamne! Multe mai erau!... „Spune drept, conașule. Mai ai tăria să fii de față încă la un divan ținut de măritul Ștefan?” m-am trezit întrebat de vocea țigăncii, izvorâtă de sub înaltul sălii tronului. „Nu știu sigur, dar parcă aș mai încerca.” - am răspuns eu cu oarecare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că știi câtă grijă poartă măria sa Mitropoliei Sucevei...” Zadarnic am mai așteptat alte vorbe ale țigăncii. În jurul meu plutea o tăcere grea... În ziua sorocită divanului ținut de măritul domn, m-am trezit mai devreme ca niciodată... „Te-ai trezit, conașule? Hai să intrăm în sala tronului înaintea lui vodă. Așază-te la măsuță și pregătește-te de scris.” Ca hipnotizat, m-am lăsat în voia soartei și sunt din nou în așteptarea înfrigurată a sosirii domnului... Preamăritul Ștefan vodă! a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mă purta cu el...Mă aflam pe o pajiște smălțuită cu flori din care culegeam pe alese. În timp ce mă bucuram de soare, flori și cântec de pasăre, a apărut în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel de Sus mi te-a dat în seamă cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel de Sus mi te-a dat în seamă cu poruncă strașnică să te fac să mă urmezi.” „Și unde ar trebui să mergem acum?” am întrebat-o pe țigancă, considerând-o, fără să-mi dau seama, îndreptățită în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
picioarele obosite și cătând din când în când către mine. O urmez tăcut. Când se oprește, oftează adânc și se uită în jur. „Am ajuns. Privește!”...Am tresărit. Mă aflam în fața unui adevărat palat... „Aici îi Curtea Domnească. O recunoști, conașule? Ai fost diac domnesc doar. Să intrăm, că multe ai de văzut și de aflat, boierule. N-ai să ai hodină. S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tresărit. Mă aflam în fața unui adevărat palat... „Aici îi Curtea Domnească. O recunoști, conașule? Ai fost diac domnesc doar. Să intrăm, că multe ai de văzut și de aflat, boierule. N-ai să ai hodină. S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am învoit eu, fără să bag de seamă că țiganca a dispărut deja și doar vorbele ei mai pluteau în aer... Am pornit cu pas timid. Mergeam împins
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai.” Aceste vorbe ale țigăncii m-au pus pe gânduri și m-au făcut să devin mai atent parcă... Întind mâna, apuc primul hrisov și simt căldură omenească izvorând din el...Este al lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
între atâtea pergamente. „ Și eu mă bucur că am parte de un asemenea ucenic.” Dialogul cu bătrânul călugăr ar fi continuat poate, dacă nu ar fi intervenit o altă voce, de asemenea cunoscută mie. Era vocea țigăncii... „ Îți spuneam eu, conașule, că, dacă vei avea răbdare multă, dobândă ai să ai pe măsură.” „Ia te uită! Țiganca n-a dispărut așa, pur și simplu, ci se ține în umbra mea. Cine poate fi această femeie?” m-am întrebat eu mirat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așa, pur și simplu, ci se ține în umbra mea. Cine poate fi această femeie?” m-am întrebat eu mirat și mai tare. Parcă mi-ar fi auzit gândul, glasul țigăncii a răsunat din nou: „Nu te voi părăsi niciodată, conașule. De fapt, nu am voie să te părăsesc.” De ce nu ai voie să mă părăsești? m-am trezit întrebând cu grabă. „Pe toate le vei afla la timpul lor, conașule. Acum vezi-ți de treabă în liniște.” Acest sfat a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]