399 matches
-
cocoană, ca să ți cadă la așternut diseară. Hai, că ți-i Învelesc cu artă și precizie, În ceolofan, ca să nu te Înțepi la degete, că văd că ești intelectual, nu dai cu sapa, scrii de-alea neînțelese pentru mine. Hai, conașule, că ești fercheș și cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu’ Carolina, producătoarea primantâi la trandafiri cu miros mirositor. Tot cartieru’ ia de la mine, mă știe directorii și patronii, toți e clienții mei dă dinainte de revoluție. Ia de aci, conașule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
conașule, că ești fercheș și cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu’ Carolina, producătoarea primantâi la trandafiri cu miros mirositor. Tot cartieru’ ia de la mine, mă știe directorii și patronii, toți e clienții mei dă dinainte de revoluție. Ia de aci, conașule! Gicu dă din cap de la stânga la dreapta, În semn că că nu vrea să cumpere flori - privirea lui chiar spune mă vezi pe mine mergând pe trei cărări și cu trandafiri sub aripă? -, apoi continuă conversația cu Gore și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu și nu se lăsă cu una cu două. Declanșează un nou asediu. Conașule, fercheș ești, să mor dacă te mințesc, du-te la cocoana cu bochetul, să se bucure și inima ei de prințesă din povești, nu te zgârci la bani, că la mine trandafirii e și buni, și mirositori și ieftini. La
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
masă cu extremiștii. Știi că sunt imparțial. Bă, trebuie să trăim În pace și armonie, În veselie și frăție. Ia puneți-o de-un șaraiman, că n-am mai ascultat o demult pe Puceanca... Capul florăresei se ivește pe deasupra gardului. Conașule, frumosule și deșteptule, ia măcar un fir, că ți-l dau degeaba, ți-l pui la botonieră când te duci la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Face pe prostul, pe sfântul. Comerț cu vorbe bune, ergoterapie, nu știu cum se cheamă scamatoria lui. Nu ia bani, nici cadouri, dar Jeni bleguța spală și gătește, iar Basilică Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă servit, asta le face bine pacienților... Analize, auzi! Analizeși sinteză, creierul pe bigudiuri și stetoscopul pe punga clientului. Analizele lor: materialism dialectic. Curat materialism, murdară dialectică, cum zicea popa Marx.“ Dar nu, uite, nu. Afară soarele străluce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem de adevăr... mă tem de trădare, ca de adevăr și viceversa. — Care adevăr? — Care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
irita, poate, faptul că Tolea părea să-și bată joc de el. — Gata, Tolea, nu te mai maimuțări. Doar n-ai venit până aici, la marginea orașului, să interpretezi comedia națională. Spune ce s-a întâmplat, hai, spune! — Comedia națională, conașule? Păi, chiar asta e, comedia noastră pierdută. Scrisoarea, Națiunea, care vasăzică națiunea-model care pierde. Mereu pierde documentul, șansa, scrisoarea. Scrisoarea pierdută, ce să facem, bieții de noi. Chiar așa. Păi lucrez la un caz, pac. Scot scrisoarea pierdută și pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul zâmbi, sleit. Scoase o batistă din buzunar, dar renunță la batistă, vru să repete că e obosit, dar renunță. Așa că înlocuitorul reluă atacul. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher, așa vrea conașul din Buenos Aires. Asta vrea el, crimă, plastografie, coșmaruri, răzbunare, tot, tot. Distribuție completă, onorariu asigurat. Adevărul, adevărul! dar merg mai departe și zic: mă tem de adevăr și nici nu mai știu dacă îl vreau. — Care adevăr? — Care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu mă înșeli. ― Te rog isprăvește cu glumele de prost gust, se îmbufnă ea și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și nevesti-și, cît...? ― Nimic. Au pus-o în libertate. ― Rău
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite ― și Zamfira știa de poveste. ― I-au dat cinci ani de temniță grea. A scăpat destul de lesne. ― Și nevesti-și, cît...? ― Nimic. Au pus-o în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a sunat. Degeaba. Nu era nimeni. Grija sporea, legată direct de minutarele ceasului care goneau fără odihnă și mai ales fără cruțare. ― Ce s-o fi întîmplat? Cu siguranță că s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
găsea una din femeiuștile cu care își pierduse timpul înainte de război și care de nervi că nu-și făcuse planuri serioase cu ea începuse să-i poarte sîmbetele. În cazul ăsta s-ar putea spune că-l moștenești de minune, conașule, se aude din nou vocea șoferului. Nu e nevoie să fi citit din Freud ca să-ți dai seama de asta, întărește și Părințelul, sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a mai reușit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unei formațiuni care să le cutremure din temelii pe toate celelalte, și chiar dacă am da-o în bară, cît ne-ar putea costa la urma urmei, i-a sfredelit cu privirea. O nimica toată, le amintește șoferul, la banii matale conașule, chiar dacă te-aș purta pe străzi toată noaptea ți s-ar părea un mărunțiș. — Ghinionul lui că n-a fost pe fază s-o șteargă din țară la momentul potrivit, constată Părințelul. — N-ar fi făcut-o nici dacă i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le calculau indemnizațiile. Și-acum îi e frică c-o să-l trădeze, că într-o bună zi o să se trezească la ușă cu niscaiva nepoftiți care o să-i dea toate planurile peste cap. A pățit-o chiar așa de rău, conașule, adică n-avea deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unui balcon care îi dă impresia că o să se prăbușească pe carosabil. Tocmai de asta mă tem și eu cel mai tare, adică să nu pățesc ca el, se destăinuie Roja, simțind cum automobilul de sub el demarează greoi. Mare ghinion, conașule, zice șoferul, în cazul ăsta e mare consumul, așa se întîmplă cînd îți moare partenerul, cînd te trezești peste noapte cu toate alea în cîrcă, descurcă-te dacă mai poți, spune. Nu e chiar mort, spune Părințelul, încă se mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Acum simțeai că el trăiește alături de tine. Îmi transmitea vești despre Angi? Îmi zicea că el este bine. Nerăbdarea cu care îl așteptam nu scăzuse. Și iată că, făcându-mi o surpriză, Angi veni pe neanunțate: Domnișoară Irin, dră Irin! Conașul Angi e aici, a venit! Iei, doamnă Elizabeth, iei! Însă atunci mă întrebam cum arăt, dacă sunt suficient de îngrijită. Pieptănată, parfumată eram tot timpul, însă vroiam ca atunci totul să fie perfect. Angi! Și mă aruncai în brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși să pleci? Nu știi că îi sfâșiași sufletul conașului Angi? Și tot așa, Elizabeth promisese să mă ajute cu Angi. Îi pregăti un mic dejun fastuos și bătui la ușa lui. Intră. Nici nu se trezi bine și surpriza pe care i-o făcui îl învioră rapid. Iubite, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un ton melancolic și melodios, fără a se adresa cuiva În mod special: „A barciuk-to menia ne priznal (Ia uită-te, conașul nu mă cunoaște)“ - și atunci a fost singura dată când am auzit-o vorbind. 6 Serile de vară ale adolescenței mele, când treceam cu bicicleta prin fața casei ei, Îmi vorbesc acum cu glasul Polenkăi. Pe un drum dintre câmpuri, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte și sări cu grabă în tramvaiul ai cărui cai erau opriți în stație. — Gata, conaș! anunță Evdoșka, iar clientul lui își puse un picior pe micul suport de fier care servea de treaptă. Margulis își aminti că sâmbăta doctorul Rosenberg nu venea la Casa de Sănătate, așa că se interesă unde era tânărul necunoscut adus ieri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-a putut să afle ce culoare au ochii ei, era prea întuneric, dar a apucat să audă o adresă. „Strada Fântânei, lângă Sfântul Iosif !“ Acolo s-a dus culoarea lui. A doua zi servitorii s-au mirat că tânărul conaș vrea să știe cum se numesc proprietarii caselor din strada Fântânei, de pe lângă catedrala Sfântul Iosif. S-au mirat și nu prea, în cazul lui era limpede că-i o femeie la mijloc. Iar Toader, mai isteț și cu un chip
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dimineață, când soarele își arăta fața plină de lumină, tocmai ieșisem să-mi salut prietenul - teiul din grădină. După un timp, aud bătăi în poartă. “Cine poate fi” - a venit întrebarea firească. Am coborât și am deschis poarta. ― Sărut mâna, conașule - mă întâmpină - cine alta decât țiganca de la mănăstirea din codru. ― Bine ai venit, Sevastițo. Intră. ― Bine te-am găsit, conașule. Mare bucurie am, să te văd sănătos... ― Și eu mă bucur că ești încă în stare să faci drumul de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
timp, aud bătăi în poartă. “Cine poate fi” - a venit întrebarea firească. Am coborât și am deschis poarta. ― Sărut mâna, conașule - mă întâmpină - cine alta decât țiganca de la mănăstirea din codru. ― Bine ai venit, Sevastițo. Intră. ― Bine te-am găsit, conașule. Mare bucurie am, să te văd sănătos... ― Și eu mă bucur că ești încă în stare să faci drumul de la mănăstire până aici... ― Cum sî nu-l pot faci, conașule? Când îi vorba sî vin la matali, apâi șî latî
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
codru. ― Bine ai venit, Sevastițo. Intră. ― Bine te-am găsit, conașule. Mare bucurie am, să te văd sănătos... ― Și eu mă bucur că ești încă în stare să faci drumul de la mănăstire până aici... ― Cum sî nu-l pot faci, conașule? Când îi vorba sî vin la matali, apâi șî latî de-aș fi, tot mă rădic și mă târâi... ― În timp ce eu oi pune ceva pe masă, spune-mi ce mai e pe la mănăstire și dacă toți sunt sănătoși. ― Întâi, am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
târâi... ― În timp ce eu oi pune ceva pe masă, spune-mi ce mai e pe la mănăstire și dacă toți sunt sănătoși. ― Întâi, am sî-ț’ spun cî Zâna îi bini, iar părintili ti așteaptî sî vii cât di repidi poț’ la el, conașule. În vreme ce eu îi așezam dinainte de-ale gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gurii și niște vin într-o ulcică, ea se muncea să dezlege cele nu știu câte noduri de la o basma din care, până la urmă, și-a arătat fața o hârtie împăturită în fel și chip. ― Uite aici câtiva vorbi di la Zâna, conașule, că tare îți mai duci doru’! ― Cât eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar ai bătut atâta cale... ― Mulțămesc frumos, conașule, pentru bunătate, cî la matali
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]