2,825 matches
-
ceai.-Scumpa mea, ce se întâmplă? Sunt momente când nu te recunosc. Nu mai ești veselă și pusă pe glume! Ai un aer preocupat și multe momente de tăcere meditativă.Tatăl său o privea curios.- S-a întâmplat ceva, la conac? Te-a supărat ceva sau cineva? se șterse delicat cu șervetul, în colțul gurii, lady Catherine.... IV. FRAGMENTE, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Două cuvinte spuse la momentul potrivit sunt importante, prea multe
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
iubirea sau dragostea? Adică, ea, iubirea când o vede pe femeia puternică își ia avant și o atenționează de la distanță ..." Păzea că ... XV. MY LORD (VII), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Viața la conac nu era deloc plictisitoare. Se ivea mereu ceva care să capteze atenția. Balul trecuse, aveau alte activități cu care își umpleau timpul. În afara lecțiilor, plimbărilor și întâmplărilor cotidiene, Alma găsea noi motive să se apropie de cei mici. Nu avea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
ajungă la inima și banii lui M.Joseph. Grea misiune. Beth, încă, nu era cooperantă. Alma avea răbdare, dar luna trecea repede și mâhnirea îi cuprindea sufletul la gândul că despărțirea de ei era aproape. Citește mai mult Viața la conac nu era deloc plictisitoare. Se ivea mereu ceva care să capteze atenția.Balul trecuse, aveau alte activități cu care își umpleau timpul. În afara lecțiilor, plimbărilor și întâmplărilor cotidiene, Alma găsea noi motive să se apropie de cei mici. Nu avea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
fie maleabilă la părerile Almei.... XXI. MY LORD (3), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Ar fi renunțat imediat la serviciile guvernantei dacă Leon nu insista atât de mult, ca ea să rămână la conac. Cel mic era retras și lordu-i simțea suferința produsă de pierderea mamei sale. Nu știa prea bine cum să procedeze cu copiii. Eduard era cel mai responsabil și se autoeducase ca un militar de carieră. Beth era răsfățată și dorea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
disconfort. Mai bine zis, îi deranja tihna și rutina clădite cu trudă timp de doi ani. El nu ... Citește mai mult Ar fi renunțat imediat la serviciile guvernantei dacă Leon nu insista atât de mult, ca ea să rămână la conac.Cel mic era retras și lordu-i simțea suferința produsă de pierderea mamei sale.Nu știa prea bine cum să procedeze cu copiii. Eduard era cel mai responsabil și se autoeducase ca un militar de carieră. Beth era răsfățată și dorea
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Pădurea e că muntele, vezi?”, regia Christiane Schmidt și Didier Guillain. Filmul, ce a avut premiera internațională în cadrul festivalului Berlianle 2014, descrie lumea unui sat de rromi din Sfântu Gheorghe a caror viața se desfasoara departe de standardele secolului 21. Conacul Musurus Pasă, sediul ICR Istanbul, va găzdui anul acesta întâlnirile juriului festivalului. Pentru prima dată în cei 7 ani de existență festivalul Documentarist are în componență și un juriu FIPRESCI. Sediul ICR Istanbul, partener al festivalului încă de la prima ediție
ICR Istanbul partener al festivalului Documentarist [Corola-blog/BlogPost/93117_a_94409]
-
Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de molii, visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult,nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite de molii,visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic.A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și dreapta mânie a mai-marilor săi pe linie profesională. Vreau să spun ecleziastică... Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de către abatele Saunière a tezaurului intrat În folclorul local, prin anii `50, mai precis, ultimii din lunga viață a Mariei Dénarnaud. Nimeni n-are habar ce-l Împinsese către acel sat Îndeajuns de prăpădit, În care doar biserica, grădina și conacul - toate, ctitorii ale epocii de aur a băftosului abate - ieșeau În evidență, prin dimensiunile lor impozante. Acest hotelier, care vorbea cu un ușor accent etranger, cultivă insistent și cu o perseverență care stârnește zâmbete ironice În rândul concetățenilor săi amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai Întinse proprietăți funciare din România - câteva mii de hectare de teren arabil, cărora li se adăugau numeroase suprafețe de pășune, vii, plantații cu pomi fructiferi, păduri, iazuri cu pește, plus mori și mici fabrici de prelucrare a produselor agricole. Conacul Corbenilor era, de fapt, un adevărat castel, cu zeci de Încăperi și de două-trei ori mai mulți slujitori, care făceau onorurile casei cu pricepere și rafinament. La vânătorile cu șoimi, câini și hăitași organizate de bătrânul Corbu luau parte, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
turci, crescută în spiritul solidei educații feudale de-atunci, știind oleacă de latină, oleacă de greacă, puțină franceză, având o dădacă poloneză de frontieră care rupea turca, cântând binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de a o schimba? — Precuvioșia-ta - răspunse Vasea, învârtind între degete paharul - vorbele dumitale trezesc în mine gânduri pe care le rumeg de mult. Poate n-o să mă crezi, dar de multe ori, după ce jefuim un sat, după ce dăm foc unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-o apucăm? Sufletul nostru e ros de îndoială, caii noștri sunt roși de zăbală, așezările ne sunt departe, stepa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
milă de mine și-mi trage el vreo două, să nu plec cu mâna goală. — Vodă s-a oprit? Da - răspunse Tănase - s-a oprit și-a dat de patru galbâni. Om de treabă, nimic de zis. Episodul 175 SPRE CONAC — Da’ azi a trecut cineva? întrebă spătarul Vulture. — A trecut un negustor polac, de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc de-o parte și de alta a drumului, pe plopii înalți și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse cu fierul povețe, îndemnuri, judecăți pentru lucrătorii câmpului: „Spatele plecat biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e ca mâna voastră fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără dește”, „Cine muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
muncește de dimineață se odihnește seara”, „Ocrotiți pădurea, nu vă ascundeți în ea” și altele și altele, vădind o bună cunoaștere a psihologiei rurale. în curând, în depărtare, se zări, alb și maiestuos, conacul boieresc. Episodul 176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
176 CONACUL Era un conac care - oricât am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului Gheorghe Stoenescu, nepot al lui Radu, dă greș; conacul va rămâne de-acum înainte cu hornul mic. în zorii secolului luminilor ia foc aripa din stânga, de la un pâlc de tătari, și doar cu mare greutate și cu ajutorul băltărețului, care sufla invers, slugile reușesc să salveze corpul central și aripa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ia foc aripa din stânga, de la un pâlc de tătari, și doar cu mare greutate și cu ajutorul băltărețului, care sufla invers, slugile reușesc să salveze corpul central și aripa din dreapta, dinspre eleșteu, veșnic umedă. în timpul războiului ruso-turc de 9 ani, când conacul trece de mai multe ori dintr-o mână în alta, ambii combatanți, anticipând modalitățile de mai târziu ale războiului rece, scrijelesc pe pereți desene și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec. al XVII-lea au fost de-a dreptul dezastruoase pentru falnicul conac de altădată. Vlăstarele de pe urmă, cu totul apatice, ale Stoeneștilor, și-l pasau unele altora prin testament. Rareori vreunul din numeroșii, mereu noii proprietari dădea pe-acolo; printre slugi, de ani în șir, domnea o mare derută: cui aparțineau ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară pe porțile larg deschise ale curții boierești, din pridvorul în stil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căci ea fugise de două luni din Stambul, cu moldovenii ăștia molcomi, oameni de treabă, nimic de zis, dar cărora, din câte vedea ea, nu le stătea capul decât la politichie. Cu vreo cinci nopți înainte de a ajunge aici la conac, pe când dormeau într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la Râm ne tragem”, peria des hainele lui, lăsând printre ele, la vedere, flori de „nu-mă-uita” și „ce-faci-deseară”, își cănea cu tăciune de frasin părul și sprâncenele, fugea în fiecare zi de la conac până la iaz și înapoi să-și mențină rumeneala din obraji, iar când boierul era plecat la vânătoare, se strecura în salon și apăsa fermecată pe clapele clavirului, cu gând să-nvețe singură, ca să i-o poată cânta la ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]