325 matches
-
nu se poate admite explicația cauzală de tip naturalist (și, în general, crede el, cauzalitatea de acest tip nu trebuie adusă în discuție în cercetarea limbii), fiindcă în domeniul cultural procesele sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip de motivație", iar motivația se încadrează în conceptul general de "cauză"205. De aceea, acest lingvist ar dori o concepere nuanțată a cauzei, în manieră aristotelică, cu manifestări și conținuturi diferențiate (cauză eficientă, cauză materială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel care alcătuiește texte cu ajutorul cuvintelor. De altfel, arată Coșeriu, cei care caută filozofia într-o limbă își aleg cuvintele care le convin potrivit ideilor lor și nu interpretează orice cuvînt, deși, pentru vorbitor, toate cuvintele au același statut. Totuși, concede acest lingvist, "există într-o limbă anumite cuvinte care pot fi dezvoltate și interpretate în sens filozofic" și de la care se poate pleca în abordarea filozofică, dar aceasta nu înseamnă că ele însele sînt filozofice și nici că dacă se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
El: „D-zeu nu a încetat să mă băntuie și să mă tortureze, suferințele pe care mi le-a provocat sunt măndria zilelor mele, un dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără în proprii-mi ochi”, aspect pe care îl concede și S. Barsacq: „întreaga mișcare care traversează opera (sa), este aceea a unei căutări poticnite a lui D-zeu”. În postura de „supraviețuitor al sinelui”, Cioran prin scrierea teologiei sale negative, afirmă o profesiune de credință: „vrea să-l distrugă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
noi, nici noi pentru dînsa, ci fiecare pentru sine și ale sale; ea - pentru a împlini mandatul Europei și confrații ei de peste Dunăre; noi - pentru noi. Deci, încă o dată: Nu voim să auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în locul nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene" (Fără a prejudicia hotărîrile Adunărilor..., "Timpul", 28 ianuarie 1878). Publicistul de la " Timpul" este conștient că sîntem la voința Rusiei, de va dori
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de realiști (acceptabilitatea egală, justificarea egală etc.) nu pot fi întemeiate în baza diferenței dintre politică și simpla dominație (de vreme ce există și modalități nonegalitariene de asigurare a ordinii, protecției, încrederii sau bazelor cooperării sociale). După cum am văzut, Jubb și Rossi conced acest lucru, însă, spre deosebire de Erman și Möller, sugerează că aceste condiții pot fi justificate prin apelul la egalitate ca valoare instrumental-politică (așa cum este ea înțeleasă de obicei de realiști) și nu - în mod obligatoriu - prin utilizarea principiului moral al egalității
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de realizare al exigențelor tuturor celorlalte valori dezirabile în cadrul societății. Aceste observații nu le sunt însă de niciun folos realiștilor în lupta cu moralismul. Niciun moralist nu a negat, așa cum par să presupună realiștii, aceste idei. Mai mult, moraliștii pot concede inclusiv că legitimitatea este, într-adevăr, "prima problemă" a filosofiei politice (așa cum, din punctul meu de vedere, a făcut-o Rawls prin scrierea și publicarea lucrărilor pe tema liberalismului politic 24). Disputa reală dintre moraliști și realiști nu este însă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
fund, acest consilier infailibil pe care îl numiți stat. De asemenea cer să-mi fie arătat, să-mi fie definit, și de aceea propun fondarea unui premiu pentru primul care va descoperi acest phoenix. Căci în sfârșit, mi se va concede că această descoperire prețioasă nu a fost încă făcută, căci, până acum, tot ce se prezintă sub numele de stat poporul îl răstoarnă imediat, tocmai pentru că nu îndeplinește condițille puțin cam contradictorii ale programului. Trebuie să o spun? Mi-e
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
presupune că va trebui cheltuită suma de șase franci ca să se repare paguba, dacă se consideră că accidentul face ca șase franci să ajungă la industria producătoare de geamuri, și că stimulează, în măsura celor șase franci, susnumita industrie, o conced, nu contest în niciun fel, se raționează corect. Geamgiul va veni, va face treabă, va pune mâna pe cei șase franci, își va freca mâinile și va binecuvânta din tot sufletul copilul neastâmpărat. Este ceea ce se vede. Dar dacă, pe
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceștia, chestiunea interesului nu ar putea fi un obstacol; fie, pe baza credinței în Înțelepciunea Divină, ei cred că interesul este în armonie cu justiția, fie îl vor sacrifica din toată inima, căci sunt însetați de Devotament. Dacă, deci, îmi conced o dată că Liberul- Schimb este dreptul abstract, ei se vor înrola cu hotărâre sub drapelul său. În consecință, le-am adresat apelul meu. Știți dumneavoastră ce mi-au răspuns? Iată: Liberul-Schimb al dumneavoastră este o frumoasă utopie. El este întemeiat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
convertiți pe necredincioși, să-i ridicați pe cei care au căzut renegându-și credința, să fiți sprijinul celor slabi, mângâiere pentru cei temători și curaj pentru cei puternici. Pentru ca să vă puteți exercita ministerul vostru cu o mai mare siguranță, vă concedem, dar numai în acea regiune, să puteți predica, să-i botezați pe sarazini ca ei să vină la religia noastră, să-i reconciliați pe apostați, să administrați pocăințe și să-i iertați pe cei care, fiind excomunicați, nu pot să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sa de sugestie, și nu "ideile", nu "conținutul" propriu-zis (opinie reluată, peste ani, de Negoițescu și alții). Trebuie subliniată acum o primă inconsecvență, care va genera câteva erori grave în judecarea operei lui Eminescu. Iată despre ce este vorba: deși concede poeziei capacitatea de a se sustrage de la inevitabilul proces de "mutație a valorilor", Lovinescu sancționează fără pic de rezervă proza eminesciană, considerată mult mai puțin valoroasă din cauză că ar fi prea "lirică" (iar amestecul genurilor constituie, pentru criticul modernist, o eroare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vieții, observații misogine de genul: "Știința ne arată că creierul femeii are o lipsă de mai bine de 200 de gr. față de creierul bărbatului, precum și un număr mai mic de circumvoluțiuni"148 . Romancierul, în schimb, relativizează un pic lucrurile, și concede femeii o anumită capacitate creatoare una limitată, e drept, la orizontul îngust al propriei sensibilități, fără putință de obiectivare. Până la un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care muncesc: oamenii cîmpurilor și ai satelor Senioria rurală. Raporturile dintre feudali și masa țărănească se definesc în cadrul senioriei rurale care este dublă. Există mai întîi senioria funciară. Marele proprietar, seniorul, exploatează direct o parte din domeniul său *rezerva și concede restul țăranilor sub formă de loturi sau concesiuni prin mijlocirea unei arende funciare *censul și a unor zile de muncă pe rezervă *corvezile. Există apoi și această formă a senioriei nu a încetat să se extindă în timpul perioadei de care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care au f]cut-o libertarienii: contractele nu sunt autovalidante din punct de vedere moral. În conformitate cu aceasta, o asemenea abordare susține c] sexul este imoral dac] și numai dac] implic] viclenie, inc]lcare a promisiunilor, fort] ilicit] sau exploatare. Aceast] abordare concede c] natură actelor sexuale este contractual] și implic] noțiunea de reciprocitate. Atunci când doi oameni consimt în mod voluntar s] aib] o legatur] sexual], ei creeaz] obligații reciproce pe baza nevoii și aștept]rilor respective. Noi interacțion]m sexual cu altii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului atacă și învăluie. Magnific! Și-atunci, ca să ne explicăm totuși inexplicabila fascinație contaminantă a vedetei, să concedem că: și zîmbetul vag nătîng, și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a înfierbîntat imaginația acum patruzeci de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar să imite acte oricum mai înțelepte ale Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei, Germaniei în a părăsi comunismul și a reinstaura ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obediență, dimpotrivă, mișcări fericite de însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
divizări temporale a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici acceptau, În 1926, că emigrarea românilor către America ar fi Început „cam Între anii 1888-1890”, pentru ca 11 ani mai tîrziu, Andrei Popovici, revenind asupra istoriei românilor americani, să conceadă că „emigrarea lor a Început În ultimii ani ai secolului trecut”. Gerald J. Bobango, referindu-se la aceeași chestiune, adică emigrarea românilor, stabilea că „after 1895 Romanian peasants began to swell the ranks”, precizînd apoi că „Romanians describe the period
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pare să facă aluzie nu numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat ca leu al lui David?), pentru a-l oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
361-363 d.Hr.) ca „restauratorul libertății religiei romane (Romanae religiones)”1. d) Cultele care rămân În afara acestui cadru sunt legate de religia și de statul roman prin diverse artificii juridice și politice. Autoritatea centrală romană care prezidează sectorul cultual le concede În mod expres cetăților neromane să continue să Își practice cultele În vechea formă În care fuseseră celebrate Înainte de dobândirea cetățeniei romane (Festus, s.v. „municipalia sacra”). Cezarul În funcție este considerat drept faraon În Egipt, teritoriu care aparține sferei puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țărilor balcanice. Acest program presupune și revificarea artei ecleziastice, "vechiul hieratism decorativ" al Bisericii Orientale Răsăritene, pentru a inspira "extaze și vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție religioasă, un pietism monastic ortodoxist, ci mai degrabă un misticism estetizat în laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile de a venera pe Saturn, pe Cybela, pe Ceres Matricea Universală: sacrificii sângeroase, rituri sensuale, rituri bestiale"505. În cele din urmă, trebuie să conceadă că nimic din toate acestea nu se află în tabloul cuminte al pictorului. În schimb, în ceea ce privește o altă pictură a acestuia, Prometheu, criticul face o analiză plină de acribie, punând în relație pictura de gen a lui Verona cu alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
puțin intransigent cu privire la originea strict italică a coloniștilor, menționează că, după măturarea dacilor, Traian "fórte mulțĭ lăcuitărĭ aŭ dus în Dachia, din tótă lumea Romanilor, dar maĭ ales din Roma și din Italia" (Șincai, 1886, p. 10) [1811]. Chiar dacă Șincai concede posibilitatea infiltrării unor coloniști cu origini geografice mai puțin nobile, Roma și Italia rămân sursele principale ale recrutării. În schimb, făcând notă discordantă încă o dată față de linia paradigmatică a Școlii din care făcea neîndoielnic parte, Ioan Budai-Deleanu, în tratatul său
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
exterminațiŏ, parte furŏ ucciși, parte allungați și refugiați unii pe la popolii vecini, și alții prin munți și spelunce, iar parte remasserŏ póte între Romani cà prisonieri sau sclavi" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 23). Din această posibilitate, pe care Heliade o concede, cărturarul romantic-revoluționar lansează o ipoteză demnă de reținut în analele evoluției memoriei colective românești: "Mocanii pot să fiă descindenți ai Dacilor" (p. 23). Prin această afirmație trebuie semnalată prima integrare parțială, deși cu totul marginală, și periferică, a dacilor în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lungul secolului naționalist de existență istorică națională. Și în tratamentul creștinismului în general și a Bisericii Ortodoxe în particular sunt reperabile prelungirile interpretative ale istoriografiei critice a interbelicului. Primul căzut sub tirul critic este mitul creștinismului genetic al românilor. Deși concede că "nu încape îndoială că s-au creat comunități creștine pe teritoriul României de azi" încă de pe vremea stăpânirii romane a Daciei, manualul precizează că "nu există însă, până azi, dovezi de o creștinare în masă în acea vreme a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stat. Porniți în cea de-a cincea lor incursiune asupra Bucureștiului, minerii au spulberat forțele de ordine la bătălia de la Costești. A urmat apoi umilitoare Pace de la Cozia (22-23 ianuarie 1999), pe care premierul Radu Vasile a trebuit să o conceadă minerilor, prin care autoritățile centrale au satisfăcut revendicările economice ale ortacilor. Scandalurile intestine au condus la demiterea premierului Radu Vasile, care a refuzat să părăsească poziția, dar a fost revocat din funcție prin decret prezidențial. În locul său a fost instalat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]