49,962 matches
-
miză “politică” și personală, el se ferește de enunțul moralizator, nu doar ineficient, dar sigur ruinător pentru o analiză - căutând în schimb explicația ; e interesat nu de stabilirea inocenței ori a vinovăției, cât de actori; și utilizează nu epitete, cât concepte; încheie nu printr-un verdict, ci printr-o ultimă nuanță fără o finalitate categorică. Credința lui Andi Mihalache (inspirată dintr-un articol al lui Pavel Câmpeanu), la care nu putem decât să subscriem, este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
căci printr-însa, precizează eseistul nostru, „omul ridicol este umilit și se retrage în sine, sau își iese din fire și devine grotesc ori nebun, sau își dobîndește echilibrul și seninătatea”. Mai întîi ni se oferă parada istorică a evoluției conceptului. Antichitatea clasică grecească prefera, din rîndul virtuților, curajul, cumpătarea, dreptatea, în duhul cărora se făcea educația tinerelor vlăstare. Opera lui Homer funcționa ca un fel de Biblie, „hrană morală” a copilului naiv ori „ambrozie” a sufletului adult. Individul era modelat
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
puțin tot atît de interesante ni se înfățișează considerațiile eseistului consacrate ridicolului în calitatea sa categorială, perenă. Sistematizîndu-le, putem ajunge la o schemă în cadrul căreia ridicolul apare abordat sub cîteva unghiuri esențiale, cu caracter complementar. Din punct de vedere social, conceptul e surprins în balansarea sa între integrarea și solitudinea individului. Firește, ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
are o identitate clară, precisă și el poate da naștere la o definiție „ce este imaginea?” și așteptăm ca răspuns o definiție care să ne trimită la o realitate ușor de distins de altele, cum ar fi, de exemplu, un concept, o realitate concretă desemnată de cuvînt. Or, de la începutul gîndirii occidentale ne dăm seama că „imaginea” trimite la un tip de reprezentare vizuală sau verbală care este mixtă, care, pe de o parte, este autonomă, iar, pe de altă parte
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
și alternative pe care încerc să le abordez prin prisma unor dimensiuni mitice și simbolice. Am în proiect o altă lucrare ce se va referi la clarificarea imaginilor care sînt sursele, schemele și matricele filozofiei, o lucrare deci despre matricialul conceptelor.
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
căutării. Nu e de mirare că unii matematicieni au fost și scriitori sau invers. Ceea ce este sigur, până acum, este că procesul de creație nu poate fi modelat pe calculator, nici automatizat, în el jucând un rol important Ideea nu conceptul, a cărui formare și utilizare poate fi modelată și automatizată deoarece cantitativul măsurabil (chiar dacă în mod statistic) joacă un rol decisiv. Recunoașterea automată a formelor (vizuale sau auditive) se izbește ca de un zid de această problemă: forma este esență
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
reactivarea unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă parte, printr-o adevărată invazie neologistică. În prima categorie intră cu precădere elemente din recuzita eclezială, de la moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi: instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spiritualiste, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de ’90, dar, mai ales, în ultimii ani, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
ani cu un program de o mare bogăție și varietate, a inițiat colecția "Ethnos", în cadrul căreia, dacă nu mă înșel, una dintre primele apariții este antologia călinesciană deja numită în subsolul acestei pagini. Ideea mi se pare extrem de benefică, întrucât conceptele că să nu spun cuvintele de națiune, specific, patriotism au fost oarecum neglijate în ultima vreme și datorită faptului că prin exagerare și denaturare, ele fuseseră demonetizate în vremea lui Ceaușescu. Cum observă și Constantin Schifirneț în studiul introductiv, G.
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
realitățile naționale și sociale, de obicei, prin intermediul culturii, mai exact, al literaturii. Ideea de națiune se leagă strâns la G. Călinescu de aceea de autohtonie, de vechime, de tradiție, de specific. Într-un târziu ( 1946), va da o definiție simplă conceptului de națiune: "O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare" ( N. Iorga). Încă din 1939, criticul vorbește despre vechimea noastră: Noi suntem geți latinizați, adică un popor
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
el încheie Prefața citată cu admirabila frază: "Și după toate, după o prea lungă desconsiderare de noi înșine, e timpul de a striga cu mândrie, împreună cu Miron Costin: «Nasc și în Moldova oameni»" Reluând mai târziu, după 23 aug. 1944, conceptul de specific, G. Călinescu va veni cu noi precizări utile, distingând între acesta și rasism, pe care-l combate: "Așadar, deosebirea rasială și națională și specificitatea sunt concepte ce nu trebuiesc confundate cu rasismul. Alte elemente sunt periculoase și pseudoștiințifice
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Nasc și în Moldova oameni»" Reluând mai târziu, după 23 aug. 1944, conceptul de specific, G. Călinescu va veni cu noi precizări utile, distingând între acesta și rasism, pe care-l combate: "Așadar, deosebirea rasială și națională și specificitatea sunt concepte ce nu trebuiesc confundate cu rasismul. Alte elemente sunt periculoase și pseudoștiințifice în legătură cu rasismul: ideea că există rase pure, fixe, și rase superioare, pe de o parte, și inferioare, pe de alta" ( Rasă, rasism și literatură, 8 dec. 1944). O
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
aș fi scris eu, ce omorai?" ( Ex libris). Să mai adăugăm că Ileana Roman are obsesia Dunării ( mit geografic), pe care o conduce la textualizare, la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin cartea pe mal
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
predominant pozitive. Întrebuințarea retorică a termenului are de fapt la bază optimismul publicitar al unui discurs "de tip american", bazat pe ideile de concurență, întrecere, luptă, continuă punere la încercare. Cred că a existat o perioadă de oscilație, în care conceptul era transpus în română și prin termenul sfidare; e de altfel interesant că și în alte limbi romanice pare a fi fost o oscilație asemănătoare, în care cel care a câștigat teren a fost tocmai cuvîntul corespunzător românescului sfidare ( în
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
al Învățării”. Prof. dr. Mircea ITU de la Universitatea din București, decan al Școlii de Jurnalism, Comunicare și Relații Publice a Universității Spiru Haret, cu studii În India și un doctorat luat la Universitatea Sorbona, a vorbit despre: Mircea Eliade - despre conceptul istoriei religiilor. Universitarul român, la ora actuală unul dintre cei mai mari specialiști europeni În studii hindice, valorifică, În afară de opera lui Mircea Eliade, și cele mai recente studii consacrate filozofului român, atât pe continentul european, cât și În SUA. Comunicarea
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
dr. Theodor Damian și-a intitulat comunicarea: „Semne culturale și spirituale ale Timpului: cu sau fără modernism”. Comunicarea este extrem de incitantă prin unghiurile de analiză pe care le propune, ca și prin interpretările pe care le dă unor noțiuni și concepte. Și prin acest text, părintele Theodor Damian se dovedește a fi unul dintre cei mai de seamă teologi și cărturari ortodocși români de pretutindeni din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, posesor al unei solide culturi, capabil să perceapă și să explice cele
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
a acestora. Tânăra universitară Alina FELD, profesor de filozofie al Universității Hofstra ne propune câteva argumentate „Reflecții asupra renașterii spirituale În România post-comunistă”. Am citit cu deosebit interes prelegerea distinsei cercetătoare reținând În mod deosebit Încercarea ei de a introduce concepte și noțiuni specifice culturii și spiritualității românești, Într-un context filosofic și teologic mai amplu, scoțând În evidență și contribuția unor Înaintași, ca Eliade, Cioran sau D. Stăniloaie. Ultima comunicare din recentul volum consacrat celei de-a XVI-a ediție
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
în alt mediu și / la alte temperaturi" ( pe banca unei stări) Dincolo de asta însă, capitolul la care excelează Loriean Carșochie este ridicolul. Intenția este aceea de a ermetiza discursul, autorul pare chiar că vrea să încifreze barbian versul său cu concepte à la Nichita, însă rezultatele sunt, în cel mai bun caz, hilare. Cum sarea și piperul unei raderi sunt citatele, să nu ne întindem prea mult cu comentariile: "lasă bre, luno / piramida aia a ta aici, pe / eterno secunda mea
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A doua considerație se referă la precizarea insuficientă a unor concepte și la ignorarea evoluției lor istorice. Între acestea, concepte precum conservatorism ori liberalism. În al treilea rînd, dl Șiulea accentuează pe caracterul extrem de pragmatic al ideilor lui Maiorescu. Nu de pure speculații ar fi vorba în discursurile sale parlamentare (luate
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A doua considerație se referă la precizarea insuficientă a unor concepte și la ignorarea evoluției lor istorice. Între acestea, concepte precum conservatorism ori liberalism. În al treilea rînd, dl Șiulea accentuează pe caracterul extrem de pragmatic al ideilor lui Maiorescu. Nu de pure speculații ar fi vorba în discursurile sale parlamentare (luate mai în serios decît înainte) sau în Critice, dar
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
alt an/ cineva îl striga pe numele mic stai/ liniștit lasă pasărea din mînă" (elegie). La treapta meditativă ( pe care urcă totuși autorul care parcă nu se-ndură a se maturiza lăuntric, ceea ce reprezintă un avantaj), aceeași devălmășie fertilă între concepte, percepții, visuri, frînturi reflexive și răsfrîngeri emoționale deviate. Tăcerea, umbra, cerneala, moartea se întîlnesc, se încîntă reciproc, într-un dans a ceea ce ar fi putut fi. Sfîrșesc prin a se întrepătrunde într-o incantație a posibilului pur, a fremătătoarei neîmpliniri
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
mult ori mai puțin schimbat de însăși scurgerea unei temporalități sensibile, istoric modelate. Din cînd în cînd intervin gesturi ,,revizioniste", exprese, care își propun a-i înscrie pe autorii mai vechi în parametrii unei înțelegeri înnoite, a-i raporta la conceptele unei mentalități evoluate, precum cel al lui Vladimir Streinu, concretizat în cartea Clasicii noștri din 1943. Numeroase exegeze consacrate inclusiv creațiilor majore ale literelor noastre, apărute o dată cu slăbirea chingilor ideologice, produsă în jurul anului 1965, nu sînt nici ele altceva decît
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
pe filiera didactică. Numitorul comun al cercetărilor e dat de relațiile dacă nu totdeauna inedite măcar puțin uzitate pe care le stabilește criticul în materia operelor. Relații ce propun o altă anatomie a lor prin divulgarea unei ,,vascularizări" care degajează concepte, teorii, opinii solicitate de pe un întins areal epocal. Asistăm astfel la o părelnică regenerare a creațiilor (de fapt o aprofundare a substanței lor înzestrate cu o infinitate de latențe), dată de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada Meșterul
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]