1,143 matches
-
în metaforicul esențial unde se contopesc miticul, magicul, muzica și poeticul, aici fiind spațiul misterului văzut ca „liman al morții” și clipă a nupțiilor genuine dintre spirit și trup, înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
pentru cercetătorii, cât și pentru studenții din științele sociale. În același timp, însă, se adresează și unui public mai larg. Mulți oameni simt nevoia să înțeleagă mai bine evenimentele sociale și politice care se desfășoară în jurul lor, încercând să aprofundeze conceptualizarea acestora și să analizeze mai eficient argumentele care le sunt prezentate. Sper ca acest volum să îi ajute pe aceștia să înțeleagă mai bine societatea în care trăiesc, fapt care constituie un aspect fundamental al calității de cetățean democratic. În
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a gândirii riguroase din științele sociale, sperând ca astfel să influențez modul de gândire al cititorului în analizarea unor situații sau probleme sociale întâlnite. Doresc să schimb felul în care sunt conceptualizate relațiile umane, precum și modul de testare a acestor conceptualizări. O bună parte din materialul celor treisprezece cursuri analizează strategiile cercetării din științele sociale. Vom discuta, de exemplu, tehnicile principale de proiectare a modelelor, incluzând atât modelele de alegere rațională, cât și cele cauzale, de selectare a observațiilor și de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
din afirmații teoretice construite și propuse de către investigator. Atât pentru empirist, cât și pentru relativist, faptele în sine nu se organizează singure într-o lume coerentă. În absența unor întrebări specifice nu pot apărea nici răspunsuri empirice. În absența unei conceptualizări intelectuale, tot ceea ce poate exista este un haos observabil. Acest lucru are implicații practice privind modul de desfășurare al cercetării propriu-zise. Știința se desfășoară într-un proces cu două etape în care activitatea de propunere este diferită de activitatea de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de presupunerile referitoare la natura umană determinate de premisa practică. În explicația cvasi-cauzală trebuie să identificăm situațiile cu care se confruntă indivizii într-o situație tipică și să recunoaștem percepțiile, preferințele și motivațiile lor principale. Dincolo de aceasta se află o conceptualizare mai largă și mai teoretică privind motivele și dorințele esențiale ale ființelor umane din societate. Așadar, nu constituie o surpriză faptul că disputele teoretice sunt obișnuite în științele sociale. Contează însă pentru felurile de explicații pe care le găsim plauzibile
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o facem. Când facem știință începem cu partea analitică. Începem cu intuiția și curiozitatea, bazate pe convingerile noastre teoretice referitoare la structura probabilă a interacțiunii sociale umane și a influențelor care acționează asupra acesteia. Apoi, modelăm această impresie intuitivă transpunând conceptualizarea vagă într-o formulare concretă, pentru a putea explica variabilele și relațiile de interes cât se poate de precis. Din acest model derivăm apoi diverse ipoteze - acele implicații empirice care, dacă se susțin, ne pot ajuta să decidem dacă certitudinile
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ne permite să construim afirmații empirice pe care apoi să le propunem lumii spre testare. Observațiile nu au semnificație în sine. Teoriile singure nu au ele însele destulă consistență. Conexiunea între acestea se face prin modelare. Aceasta furnizează legătura dintre conceptualizarea generală și datele concrete, dintre domeniul mental al înțelegerii societății umane și lumea în care trăim. Scopul modelării specificarea precisă care să ne poată clarifica și formula ideile suficient de bine pentru a fi evaluate riguros. I. Faza inițialătc "I.
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
variabilelor" Un enunț cauzal descrie o relație direcțională între două sau mai multe variabile. Astfel, devine necesar să înțelegem construcția variabilelor înainte de a putea descrie relația dintre ele. Pentru a înțelege variabilele trebuie să facem un pas înapoi la nivelul conceptualizării. Atunci când ne confruntăm cu un anumit fenomen, prima chestiune pe care trebuie s-o rezolvăm în legătură cu acesta este apartenența; cărui grup conceptual important și relevant din punct de vedere teoretic îi aparține? Ne mișcăm într-o lume populată de câini
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
modelare cuprinde prea mult arbitrar. În știință este necesar ca modelele să fie întocmite în mod sistematic și să nu se pună bazele prea mult pe simpla colectare de ipoteze concepute la întâmplare. Astfel, ar trebui să pornim de la o conceptualizare largă pe care apoi să o specificăm și analizăm ca să facem mai clară logica înțelegerii noastre. De la această bază, am construi apoi un sistem de ecuații structurale pe care le-am rezolva, expunând apoi concluziile ce decurg din ele și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
înțelegerea de profunzime sugerată de model ar putea fi validă din punct de vedere intelectual și utilă în practică. Procesul de modelare poate fi adesea unul complicat, care să necesite o matematică foarte sofisticată. Dar rezultatele empirice, sub aspectul unei conceptualizări mai puternice și al unor ipoteze mai plauzibile, pot fi și ele de mare valoare. Voi da un alt exemplu luat din eforturile de proprii cercetare. La un moment dat, mi-a trezit interesul o întrebare pe care Engels a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
exact când și de ce cooperează indivizii în vederea îndeplinirii unor țeluri comune, constituie o patologie majoră. Eu sunt tentat să nu fiu de acord. În primul rând, alegerile sociale au contribuit în mod semnificativ la caracterizarea problemei de analizat. Prin simpla conceptualizare a unei situații de acțiune colectivă sub forma jocurilor „Lașul” sau „Dilema prizonierului”, înțelegem deja mai bine logica implicită din strategiile jucătorilor, sau rezultatele probabile ale jocului lor rațional. Din examinarea structurii factorilor motivaționali în cazul unei soluții externe de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
iar unele În Taiwan. Rezultatele sunt oferite sub formă de grafice pe parcursul lucrării, iar distribuția celor mai multe dintre cifre sunt cuprinse Într-un appendix, alături de descrieri exacte ale investigațiilor sociologice. Astfel, la finalul cărții găsim o amplă prezentare a modului de conceptualizare și operaționalizare a anumitor variabile (de exemplu, se listează categoriile profesionale cu care s-a lucrat pe parcursul cercetărilor), precum și date referitoare la metodologia eșantionărilor. În ceea ce privește sistemul de Învățământ, schimbarea acestuia de către puterea comunistă avea mize politice importante. În primul rând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
eventual, de la conturarea unui tip ideal (În sens weberian), urmând ca pentru aprofundarea specificității să se recurgă la metodele calitative. Unele poziții au fost tranșante spre finalul dezbaterii acestei teme: mai importantă decât alegerea unei metodologii (cantitativă sau calitativă) este conceptualizarea, care, ea Însăși și În primul rând, trebuie să fie unitară. Atunci când este vorba despre studii internaționale, au relevat unii participanți la dezbateri, se naște o altă dilemă: cercetările trebuie făcute cu oameni din afara țării studiate sau cu oameni din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
2004 (367 p.) Reperarea unei identități, prezente sau imediate, constituie semnul unei normalități individuale sau sociale. Ea ține de o nevoie reflexivă, constitutivă omului, ce se concretizează la mai multe niveluri de asumare teoretică (prin simț comun, simplă opinie, reflecții, conceptualizări, teoretizări, metateoretizări etc.). Este bine să știm cine am fost, ce suntem la un moment dat ca să știm ce putem deveni. Normalitatea reflexivă poate scruta și anormalitatea existențială (mai ales aceasta!) pentru a scăpa de ea, a o ocoli, a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
volum? Întrezărim cel puțin două registre de evidențiere a acesteia: a) o valoare imediată, apropiată, prin faptul că se consemnează o serie de Întâmplări chiar de către cei au trăit experiența comunistă (sau anticomunistă), cuprinzând mai multe niveluri de evocare și conceptualizare (de la povestirea unor fapte trăite sau văzute, asumarea subiectivă a trecutului și până la comprehensiunea detașată, calculată, explicația teoretico-cauzală etc.); această raportare, care stă sub semnul urgenței, are un caracter recuperator și reparatoriu; cu alte cuvinte, ne determină să nu uităm
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sete frenetică de viață” într-o direcție contrară aceleia a generației din care face parte M. De fapt, după acest moment de vitalitate debordantă, în care poezia se confundă cu emoția și trăirea, poeta va evolua pe orbita abstractizării și conceptualizării. În Ființele abstracte (1967) și în Interiorul legii (1968) se simte dorința de interiorizare, care corespunde unei voințe de a transcende materia, aparența, nu dintr-o „greață” de materie - întrucât poeta rămâne fundamental o senzuală -, ci pentru a o atinge în
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
așteptarea angoasată a unui alt miracol, al iubirii, de tensiunea dintre realitate și irealitate, dintre moarte și viață, dintre tiparul etern, paradisiac și forma aflată în infernul materiei și al timpului. Tendința către abstractizare se confundă, de aceea, cu o conceptualizare a lirismului și cu ermetizarea semnificației. Poemele se transformă din fluxuri ale emoției în mozaicuri de imagini disparate, care nu se organizează în panouri lirice coerente, dar care, în dezordinea lor uneori cvasionirică, pot surprinde sinestezic intuiții primordiale, o viziune
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
reamintește în același timp de o veche exigență a culturii europene: omul valorează tot atât cât cântărește propriul logos (și tăcerea corespondentă). O reflecție asupra excentricității ca practică discursivă ar rămâne incompletă dacă nu ar interoga relația dintre modurile de conceptualizare ale centrului în tradiția filozofică și literară. S-ar impune deci o analiză a conduitei discursului, care exprimă întotdeauna divergențe existențiale. Modul de a scrie filozofie declină nemijlocit postulatul tacit al unei anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al prezenței lui Dumnezeu în lume „după plac, în afara oricărui cadru instituțional imaginabil”. Mai întâi, insatisfacția exprimată de autor față de un anumit limbaj propriu dogmaticii teologice trebuie salutată. Foarte frecvent, teologii moderni n-au știut să marcheze diferența radicală între conceptualizarea aristotelică a cauzalității și perspectiva creștină asupra logicii trinitare a întemeierii. Sf. Vasile cel Mare (329-379) vorbește despre monarhia divină a Tatălui, definit ca principiu sau „început - archy (Ioan 1, 1) - al Dumnezeirii”. Dacă metafizica greacă ar prescrie criteriile de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care au relansat tema gândirii faptului religios în orizontul unei reflecții fundamentale 1. A tematiza posibilitatea revelației divine în sfera manifestării - o revelație captată în fluxul noetico-noematic al conștiinței - nu este posibil fără numeroase precauții metodologice. Pot oare resursele de conceptualizare ale fenomenologiei restrânge libertatea de expresie a revelației înțeleasă în sens maximal? Poate fi gândită revelația din perspectiva unei raționalități filozofice deschise? Nici un demers speculativ nu poate epuiza conținutul unei revelații - și, cu atât mai puțin, conținutul revelației divine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neagă accesul la înțelegere și discursivitate. Totodată, alături de Kierkegaard, Schleiermacher a fost printre gânditorii care și-au reorientat atenția asupra conținutului revelației, asupra impactului afectiv determinant pe care aceasta o are asupra persoanei umane. Prin urmare, problema reprezentării, adică a conceptualizării abstracte, este secundară atunci când viața ireductibilă a persoanei marcate de evenimentul revelației este luată în seamă. Nu procesarea intelectuală a informației este cel mai relevant aspect al înțelegerii, ci totalizarea experienței într-un plan subiectiv care include laolaltă voință, afectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
română bogată și expresivă, pe deplin stăpânită, de la sintaxă la proprietatea termenilor și la folosirea corectă a expresiilor idiomatice, standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție. În anumite cazuri, această limbă română fluentă, care profită de capacitățile de reprezentare și conceptualizare ale limbii naturale mulțumitor însușite, este „bine temperată” de metadiscursurile relativ populare în cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și teoreticienilor literari, unde se citea avid carte occidentală și înainte de 1989. Anumiți universitari din facultățile de filozofie au avut un parcurs similar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nazism și „soluția finală” evolua rapid în ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
față de actele violente în relațiile intrafamiliale. În contextul creșterii ratelor violenței în general, ceea ce se petrece în familie este asimilat normalității mediului ca atare și lipsei potențialului de vătămare colectivă a actului violent. Definirea violenței domestice diferă în funcție de scopul dat conceptualizării fenomenului. Astfel, definițiile folosite în practică (servicii) sunt diferite de cele juridice, prin care faptul ca atare este incriminat, fiind operaționalizat astfel încât să poată fi sancționat social. Pe de altă parte, definițiile cu care se operează în mass-media exilează proba
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
stărilor-limită, cum ar fi: idealizarea primitivă, refuzul primitiv, omnipotența, deprecierea și identificarea proiectivă. Chiar dacă în jurul definiției și validității mecanismelor de apărare descrise de Kernberg în cazul stărilor-limită s-a stârnit o controversă de proporții, ele s-au dovedit a fi conceptualizări utile, în sensul că explică natura - adeseori violentă, derutantă sau imprevizibilă - a fenomenologiei manifestărilor clinice, cât și a evoluției pacienților (Buckley, 1995). Cum am afirmat și în introducerea lucrării, interesul pentru mecanismele de apărare a crescut neîncetat în decursul ultimului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]