2,296 matches
-
adresat împăratului într-un moment când Justinian era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim o dată cu alegerea - pusă la cale de Teodor Ascida - a patriarhului Macarie, simpatizant al isocriștilor (octombrie 552). În luna august a acelui an, Justinian convocase al doilea conciliu de la Constantinopol pentru a rezolva chestiunea celor Trei Capitole, adică problema condamnării lui Teodor din Mopsuestia și a scrierilor lui Teodoret din Cyr și ale lui Iba din Edessa (aici, p. ???); însă împotrivirea papei a dus la întârzierea deschiderii lucrărilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Teodoret din Cyr și ale lui Iba din Edessa (aici, p. ???); însă împotrivirea papei a dus la întârzierea deschiderii lucrărilor până la 5 mai 553. Probabil în primele luni ale acelui an, Justinian i-a adunat pe episcopii care așteptau începerea conciliului, le-a prezentat memoriul lui Conon la care a anexat o scrisoare în care cerea anatemizarea lui Origen (aici, p. ???) și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor puse de izvoare care, în parte, vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici o mențiune în acest sens nu se găsește în documentele sinodale (doar canonul unsprezece arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). În Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte, vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici o mențiune în acest sens nu se găsește în documentele sinodale (doar canonul unsprezece arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). În Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Laură au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții „ortodocși” (555
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de toți episcopii în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Laură au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. În ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul: prin aceasta se proclama în Cristos „unirea potrivit cu alcătuirea sau potrivit cu ipostaza” și se afirma că Isus crucificat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase recurgerea pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile sale teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a fost prezentat de Chiril la conciliul de la Efes. El se folosise deja de culegeri de origine apolinaristă ce conțineau pasaje din Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia. Ideea unui permanent consens al Părinților ortodocși ca o garanție a doctrinei sănătoase nu a eliminat complet argumentarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e cazul autorilor din secolul al VI-lea, ca Leonțiu din Bizanț, care au utilizat astfel de florilegii. Pentru detalii, trimitem la studiul clasic al lui M. Richard, citat în bibliografie. Cu domnia lui Justinian, mai precis cu al doilea conciliu de la Constantinopol, încheiem această panoramă a producției literare creștine în limba greacă. În istorie, fixarea limitelor unei perioade are valoare redusă și, cu siguranță, la fel stau lucrurile și în acest caz. Ar fi putut fi indicate alte repere, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1979 și sq. (intenționează să ajungă până la epoca lui Carol cel Mare; publicate: I, 19793; II/1, 1986; II/2, 1989; II/4, 1990; și în trad. egl. și franc.; vol. I în trad. it., Paideia, Brescia 1982). - Pentru textele conciliilor de la Efes și Calcedonia este indispensabil ACO I-II (în 5 și, respectiv, 6 volume); o trad. parțială în franc. a fost făcută de A.J. Festugière, Ephèse et Chalcédoine. Actes des conciles, Beauchesne, Paris 1982. O bună ediție-manual a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Efes și Calcedonia este indispensabil ACO I-II (în 5 și, respectiv, 6 volume); o trad. parțială în franc. a fost făcută de A.J. Festugière, Ephèse et Chalcédoine. Actes des conciles, Beauchesne, Paris 1982. O bună ediție-manual a decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo și alții, Istituto per le scienze religiose, Bologna 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciles, Beauchesne, Paris 1982. O bună ediție-manual a decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo și alții, Istituto per le scienze religiose, Bologna 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune volumele 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo și alții, Istituto per le scienze religiose, Bologna 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune volumele 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oecuméniques coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune volumele 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.-X. Murphy - P. Sherwood, Constantinople II et Constantinople III, 1973). Un repertoar al documentelor tuturor conciliilor în CPG IV (1980). - Despre florilegii: M. Richard, Les florilèges diphysites du Ve et du VIe siècle, în Das Konzil von Chalkedon (cf. aici, mai sus) I, pp. ???-??? (= Id., Opera minora I, Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven 1976, nr. 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
recunoscut de Alexandria și apoi de către occidentali abia la sfârșitul secolului al IV-lea, și s-a sfârșit abia în 413, deși un mic grup de schismatici inflexibili n-a cedat decât în 482). În 381, Acacius a participat la conciliul de la Constantinopol. În 398, s-a dus la Constantinopol după numirea ca patriarh a lui Ioan Hrisostomul al cărui admirator fusese, dar a considerat că a fost rău primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperând la răsturnarea acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și față de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril din Alexandria, deși criticase inițial anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul de la Efes din 431 din cauza vârstei foarte înaintate, însă a participat prin scrisorile sale la negocierile care urmau să ducă la formula de uniune din 433. A murit probabil în 432. Au rămas de la el numai șase scrisori. Una din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute mai mult din cauza unor probleme de limbaj decât de ortodoxie; Acacius declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. În culegerile de acte ale conciliului din Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (cf. aici, p. ???) se găsesc alte două epistole ale lui Acacius, adresate episcopului Alexandru din Hierapolis, scrise după întoarcerea lui Chiril la Alexandria, din care se vede că Acacius este serios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Alexandria, din care se vede că Acacius este serios angajat într-un efort de rezolvare a rupturii produse la Efes. Sever din Antiohia a păstrat două fragmente dintr-o scrisoare a lui Acacius adresată lui Chiril, posterioară și aceasta conciliului de la Efes, în care episcopul de Berea aderă la pozițiile doctrinale ale lui Chiril, însă propune renunțarea la anatematisme și întoarcerea la temeiurile existente în „vechea legislație a Sfinților Părinți”, în primul rând la Crezul de la Niceea. Puțin importante din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
La Efes, a fost lider al grupului antiohian; după condamnarea lui Nestorios, în urma unor tratative cu Chiril, a ajuns la formula de uniune din 433 care a fost treptat acceptată de marea majoritate a episcopilor din tabăra sa. În Actele conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale lui Ioan. E de semnalat epistola tirmisă lui Nestorios în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia pe care Ioan le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorios, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes, după destituirea lui Nestorios, de către episcopul Reginus din Salamina, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350), Cerf, Paris 1989 (introd., ed., trad., note). Omilia în etiopiană în A. Dillmann, Chrestomathia aethiopica, 2. ed. sub îngrijirea E. Littmann, Berlin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
S. Grébaut în ROC 15 (1910), 324-325. 5. Teodot din Ancyra Ca și Firmus din Cezareea, Teodot, episcop de Ancyra în Galatia, l-a combătut la Efes pe Nestorios (al cărui prieten fusese), a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. În 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acacius din Melitene și Firmus din Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
432. În 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acacius din Melitene și Firmus din Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor din Mopsuestia; a murit înainte de 446. Când la al doilea conciliu de la Niceea din 787 a fost declarat fals citatul pe baza căruia sinodul iconoclast ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din Teodot un adversar al cultului imaginilor, scrierile lui au fost enumerate de diaconul Epifanie. Este menționată o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și physis sunt identice. La sfârșitul acestei opere, Teodot menționează un tratat al său în trei cărți despre Sfântul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfârșitul acestei opere, Teodot menționează un tratat al său în trei cărți despre Sfântul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Niceea. La acest conciliu au fost menționate totodată șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua, și a patra după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Crăciunului, au fost citite la Efes și trebuie să fi fost rostite anterior la Ancyra; a treia a fost ținută la Efes. Aceasta e în mod clar antinestoriană, deși Nestorios nu e numit; dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorios; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sunt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, când Ioan de Antiohia, lider al orientalilor, a început tratativele de împăcare cu Chiril, Euteriu s-a opus cu hotărâre, susținând că Chiril ar fi trebuit mai întâi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorios. La o dată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceea pentru a recomanda prudență în privința elogiilor la adresa Fecioarei. De altfel, nu rezultă că Proclus ar fi participat activ la controversa nestoriană. După destituirea lui Nestorios (11 iulie 431), alegerea lui Proclus a fost blocată în temeiul unui canon al conciliului de la Antiohia (341) prin care se interzicea transferul unui episcop de la un episcopat la altul, și cel ales a fost ascetul Maximian. La moartea acestuia în 434, Proclus a fost în sfârșit ales, cu siguranță cu ajutorul Pulcheriei, sora împăratului Teodosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]