6,024 matches
-
avocatul lui Dascălu. Îmi caut alt avocat, contrează șmecherul. Am să văd ce pot face, spune avocatul, decis să-și ia onorariul. Așa te vreau! triumfă Dascălu. Procesul, ca orice proces, devine exasperant de lung. A fost un proces drept, concluzionează Zamfir. A cumpărat judecătorii, se plînge Dascălu. Fosa trebuie să fie etanșă și la minimum 50 m de orice sursă de apă. Mînca-v-ar viermii, blestemă Dascălu. După cheltuielile cu procesul, începe să facă o altă fosă. Ermeeetică! țipă ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie s-a vindecat greu și de Paști, deh, numai Paști n-a fost acela, cu țevuști în nas și alte țevuști cu ace la mîini. L-a bătut Dumnezeu, au concluzionat colegii de muncă, fericiți că au postit frumos, ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pune. Mare meșteșug La Liceul Pantelimon era mare zarvă, provocată de o veste surprinzătoare. Cancelaria era plină de profesori și aproape toți își manifestau interesul pentru decizia colegului lor, Vasilică Țugui, de a se însura. Nu cred că este adevărat, concluzionează o profesoară care se aburca spre treizeci de ani. Și de ce nu crezi? săreau alții cu gura. Așa, nu cred și pace! Dar am invitația la nuntă. S-o văd și apoi voi crede, continuă colega care juca rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd pot, săracii... Dar acum mai au pe la cine veni. Mai tîrziu, cine știe. Sîntem și noi la vremea cînd "azi ești și mîine nu mai ești". Ce putem face, mami? Te doare picioruțul? Moș Ilarion o pipăie blînd și concluzionează: Nu, nu-i nimic rupt. De data asta am avut noroc amîndoi. Baba Catinca pune capul pe pieptul moșului și plînge abia auzit. De ce plîngi, îmi rupi inima, așa este viața. Așa-i viața, dar mi se pare că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-o spunem unul la altul, nu la străini. Chiar așa, mami, ce a trebuit să... Vezi? Dar un pic nesimțiți tot sînt, concluzionează amîndoi într-un glas. Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minerit. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
genunchi spre... mai sus. Mitică era om însurat, cu băiat student și cu chelie dată cu ceară de parchet. Mă îndrept mintal spre "declarația de avere" și îmi amintesc de faptul că omul are cheag, nu glumă. Așa mai merge, concluzionez răutăcios. Bobocul acela de fetiță trebuie să aibă o motivație, alta decît "berbantul Mitică". Pe timpul zborului cei doi "lugu-lugu, mucu-mucu", "cip-cirip", ca doi porumbei pe o creangă. La coborîre stau liniștit ca să coboare cei din față întîi. Atunci Mitică m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dorește ca moșul să crape fără lumînare și să putrezească în casă. Aneta și cei doi băieți locuiau la a patra casă de moșneag, așa că lumina aprinsă de două zile n-a trecut neobservată. Eu vă spun că a crăpat, concluziona Aneta. Și cum să intrăm? Să zică apoi lumea că l-am strîns de gît? Luați martori cu voi, sau un polițist. Ăla pune sigiliu și nu mai putem lua nimic. Dar totul v-a rămas vouă, nu? Poate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vieții pe pămînt era desăvîrșită. Își aducea aminte de acea rugăciune făcută de arhierei: Doamne, Dumnezeule, caută la lumea aceasta, pe care ai zidit-o cu dreapta Ta și desăvîrșește-o pe dînsa. Ceea ce este făcut de Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare desăvîrșită. Dar omul, profesore? Este omul o lucrare desăvîrșită? întreabă conștiința lui. Cu omul este o problemă. Omul este singurul eșec în ce privește desăvîrșirea. Chiar de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
foame, deși mîncare găsești pe toate drumurile. Profesorul căuta lapte dulce și cîțiva biscuiți. Erau îndeajuns pentru necesitățile sale. Lăcomia deșănțată a dus la acumulări de averi, la crearea de depozite suficiente pentru zeci de generații. Dorohoi închide frigiderul și concluzionează: Doamne, dacă nu-l făceai pe om, atunci lumea de pe pămînt ar fi fost desăvîrșită. Fraza nu-i place deloc. În cele sfinte se spune că "Dumnezeu l-a creat pe om, după chipul și asemănarea sa". Meditează profund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu tot ce-i trebuie și în două ore fîntîna era în căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin în... oameni, concluzionează ancheta. Polițistul nu-i prost și joacă în următoarea scenă, altfel. Stați pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un lan cu cânepă deasă, altădată l-a întrebat din senin: "Ai febră?" I-a mângâiat obrazul, apoi i-a băgat două degete în gură; când doctorul a întârziat la baie, Ana l-a strâns puternic de boașe, apoi a concluzionat cu un "da" hotărât, stabilind definitiv diagnosticul. Degetele Anei, precum o plantă carnivoră ondulată de vânt: Soarele niciodată nu s-a împărțit egal în fiecare fereastră. Tocurile ușilor nu toate au primit semnele trecerii. Câtă fericire în sufletul melcului! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului. La început, cântărea fiecare gest, grimasă, mimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
depinde de câștigurile de productivitate și de utilizarea forței de muncă care este legată pozitiv de durata muncii, de rata ocupării, de nivelul de creștere demografică și invers proporțional cu rata șomajului și raportul de dependență. Studiile vizând creșterea relativă concluzionează în general asupra impactului demografiei, dar trebuie să distingem, în nivelul potențial al muncii, ceea ce ține de tendințele demografice pure de ceea ce ține de structura în sens larg a pieței muncii (oferta de lucru a persoanelor în vârstă de muncă
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
la adresa pacientului, În prezența soției sale. Pentru elucidarea problemei privind Însușirea inelului, vom apela la serviciile organelor În drept. Pentru aprecierile făcute la adresa pacientului, vom hotărî În cadrul 61 60 conducerii spitalului ce sancțiune i se va aplica doctorului Cuc - a concluzionat directorul. ― Doctore Cuc, depune inelul aici, În acest plic, la care vom atașa și procesul-verbal privind modul cum l-ai obținut de la proprietar și predarea către noi a obiectului. Acestea vor fi depuse la Direcțiunea spitalului. Dumneata mergi În clinică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să trăiți. M-ați chemat, domnule director... ― Împreună cu domnul profesor Hliboceanu, te-am invitat să aflăm cum merg treburile privind revenirea securistului și să Încercăm a hotărî conduita viitoare... După ce au stabilit ce este de făcut În viitor, directorul a concluzionat: ― Cred că e limpede pentru dumneata modul cum trebuie lucrat În continuare... Îi vei acorda timp de meditație doar cât mănâncă și doarme. În rest... În acea dimineață, șeful secției Reanimare a Început vizita puțin mai târziu, ca urmare a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tata Toader. ― Cociorva am ascuns-o eu după ușă, da’ vărzările au rămas aburind. Și au o miroaznă de te doboară! ― Dacă-i pe-așa, atunci am descoperit inamicu’ și nu avem alta de făcut decât să-l lichidăm - a concluzionat tata Toader râzând. Între timp, au ajuns În fața jupânesei, care i a Întâmpinat cu vorbe calde: ― Când e să te bucuri cu adevărat, n-ai decât să-ți poftești prietenii... Bine ați venit, dragii noștri. Intrați și așezați-vă după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ești, frumoaso? ― Di la Grajdiuri... ― Ești neam cu bulibașa? Îs nepoata lui. A lu’ bulibașa. ―Și ce necazuri te-au adus la spital? ― Apâi, mă doari aici În stinghii. În dreapta mă doari. Profesorul a consultat-o cu grijă și a concluzionat.: ― Este vorba de o apendicită și trebuie să te operăm. Ei, ce zici? ― Dacî trebui, trebui șî gata - a răspuns țiganca cu mult curaj. ― Să se ia toate măsurile pentru a fi pregătită În vederea intervenției - s-a adresat profesorul medicului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Veronica, al cărei soț, Ștefan Micle, era prieten și coleg cu profesorul universitar C.V. Ionescu, proprietarul hanului”. „Asta ar Însemna că, În cerdacul Bojdeucii lui Creangă, Eminescu a pus doar poezia pe hârtie și nu a creat-o atunci” - a concluzionat gândul de veghe. „Uite că ai și tu dreptate, cumetre”. „Așa mi se Întâmplă când pun capul să gândească” - a plusat gândul de veghe... Cu acest dialog În minte, a ajuns acasă, unde a fost Întâmpinat cu mare bucurie de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șase dimineața transportând victimele la spital. Păcat că am pierdut un alto, o soprană și doi tenori... Dar ne descurcăm și fără ei... Să sperăm că se vor însănătoși cât mai repede cu putință... Se putea și mai rău, a concluzionat dirijorul Vasile-mirele. Dragi colegi! Eu, Rusan Grigoriță, împreună cu Ursan Saveta, aici de față, prieteni încă din școală, am hotărât să dăm curs glasului de iubire al inimilor și să ne unim viețile pentru tot restul existenței noastre. Fericitul eveniment se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei minunate limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
curios Gelu. — Da, unice. Se vor mai repeta aceste clipe fericite alături de ființa iubită, sub razele calde ale soarelui, în parfumul proaspăt al iubirii...? — Hei! Hei! Ajunge cu poezia, îl întrerupse Gelu. Se vor mai repeta? Ar fi prea frumos, concluziona Matei, pentru a păstra taina momentului de extaz trăit alături de Cecilia. — Hai să mai jucăm un șah, propune Matei. Joci cu mine Cecilia? —Joc. — Voi jucați table, se adresează Matei logodnicilor. După un timp de joc, au intrat iar în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
remarcau prin utilizarea calculatorului, internetului, realizând proiecte, atestate interesante pe baza unei ample informări. —Așa e viața, și cu bune și cu rele. Oamenii și voi copiii trebuie să urmați pe cele bune și să vă feriți de cele rele, concluziona Matei. În familia lor unită, armonioasă, au existat, ca în orice familie și unele dificultăți, conflicte, mai mari sau mai mici, motivate sau nemotivate, dar toate s-au stins datorită iubirii. Unul singur a făcut excepție ceea ce îi va pune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]