616 matches
-
de târziu încât niciodată n-au apucat să-și scoată lucrurile din cutiile cu care se mutaseră în noua locuință. Era surprinzător că găsiseră timp să și divorțeze. După moartea lui Ben, Mike a refuzat orice vizite și-a respins condoleanțele cunoscuților. O vreme a stat închis în casă, apoi, fără tamtam, a cerut să fie transferat pe un post de birou. A obținut un birou numai pentru el; Mike știa când să se retragă. Apoi a venit accidentul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
semne ale Încăierării la care participase. — Poftiți, spuse el făcîndu-ne semn din bărbie și plecîndu-se adînc În fața Însoțitoarei mele. Îmi pare rău, dar vicepreședintele asociației și președinții celorlalte asociații au trebuit să plece din cauza unor treburi urgente. V-au transmis condoleanțe. Privirile i se opriră asupra celui ce moțăia la locul de onoare. Apoi se Întoarse și mă măsură din cap pînă-n picioare. Nu vă mai faceți, griji, directorul se ocupă de toate. Clienta mă prezentă bărbiei ascuțite: — DÎnsul este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era și normal ca el să privească cu totul altfel dispariția LUI. Oare ea avea cunoștință de toate acestea? Tocmai pentru că știa lucrul acesta i-a dat prin minte să-mi Înlesnească o Întrevedere cu tînărul? — Am citit mesajul de condoleanțe din partea tuturor. Se tot foia de parcă Încerca să scape de atmosfera Înăbușitoare și deveni apoi, brusc, teatral. — Mi-au dat lacrimile, zău că da. Șeful avea o inimă atît de bună și nu m-am mai putut abține din plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am auzit cuvântul „refuz“. —Cel puțin scrie-le numele. —N-am nici un pix. Poftim. Mi-a întins un pix și o agendă și, cuminte, am scris numele tuturor celor care mă sunaseră, înțelegerea fiind să nu trebuiască să le ascult condoleanțele până la capăt. Apoi Jacqui și Rachel m-au pus să dau drumul la calculator și să-mi verific mailurile: primisem optzeci și trei. Am citit dintr-o ochire adresele expeditorilor; mă interesa doar dacă primisem vreun mail de la o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau ce? A urmat o pauză stingherită. Eu și Ornesto ne-am uitat unul la altul. Nu, am zis. Era soțul meu. M-am oprit. Nu mă simțeam în stare să zic cuvântul cu „m“: era tabu. Toți își exprimau condoleanțele pentru „tragedia“ sau „pierderea tragică“ pe care o suferisem, dar nimeni nu pronunța cuvântul „moarte“, ceea ce îmi trezea adesea o dorință cumplită să spun cu voce tare: —De fapt Aidan a murit. E mort. Mort, mort, mort, mort, mort, mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
talika, anti talika“, aducându-i astfel la cunoștintă că era de acum liberă și divorțată. ANUL BOCITOARELOR 902 de la hegira (9 septembrie 1496 29 august 1497) În anul acela, Boabdil în persoană a venit în casa noastră pentru a prezenta condoleanțe. Vreau să zic în casa lui Khâli, deoarece locuiam cu el de când taică-meu o repudiase pe Salma. Sultanul rămas fără tron a intrat în sala de primire, urmat de un șambelan, de un secretar și de șase gărzi înveșmântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-o ușă ascunsă. De acum înainte granadinii din Fès puteau muri liniștiți: silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția unei ființe dragi, ce alt leac mai bun poate fi decât epuizarea? Primii vizitatori veneau din zori; ultimii plecau cu mult după căderea nopții. Din a treia seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zâmbească sau să râdă, lucru pe care cei de față nu scăpau prilejul să-l critice. Singurele care rezistau erau bocitoarele, care credeau că vor primi plată mai consistentă dacă se tânguiau mai tare. La patruzeci de zile de la deces, condoleanțele reîncepură după același ceremonial, vreme de trei zile. Săptămânile astea de doliu au fost prilejul nimerit pentru tatăl și unchiul meu ca să schimbe câteva vorbe de împăcare. Nu era încă o apropiere, departe de așa ceva, iar mama s-a ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putut, apoi am amuțit. Monarhul și-a dat seama de acest lucru după alte câteva șușoteli și spuse că era uimit de elocința mea, ceea ce era un mod de a reminti cât eram de tânăr. Mi-a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă revedea cu alt prilej. Întrevederea se încheiase. M-am încăpățânat totuși să continuu, în ciuda sprâncenelor încruntate ale maestrului de ceremonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hegira 19 martie 1512 8 martie 1513) În anul acela, Fatima, soția mea, a murit la naștere. Vreme de trei zile încheiate, am jelit-o pe cât n-am iubit-o niciodată. Copilul, un băiat, n-a trăit. Cu puțin înainte de condoleanțele din a patruzecea zi de doliu, am fost chemat de urgență la palat. Sultanul tocmai se întorcea din noua sa campanie de vară împotriva portughezilor și, cu toate că nu înregistrase vreun eșec, nu-mi prea explicam expresia mohorâtă de pe chipurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au vreun post liber. Du-te la spital, la mânăstire, la Centrul de agricultură, la Oficiul de Energie Electrică... La Ferma de Lactate Anu, la Fabrica de Unt Delicios Deosebit de Untos. Domnul Gupta și Domnișoara Jyotsna veniră să-și prezinte condoleanțele. — Vai, Sampathji, cum ai putut să faci așa ceva? — Acum chiar că ai încurcat-o. — O să fii în concediu până la adânci bătrâneți... Cum mai turuiau toți! Cum mai țipau și mai strigau. Sampath se simțea de parcă ar fi conspirat să țeasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui părea să intre întotdeauna în tiparul unui erou de roman gotic. Slujba a fost aproape perfectă, până la ghirlandele de flori foarte scumpe și cortegiul de limuzine negre pentru familia Fine. Geneviève saluta pe toată lumea și se plimba discret, primind condoleanțe și murmurând înapoi vorbe care sigur nu erau decât răspunsurile corecte și convenționale. Nu știam că eticheta cere să existe și o gazdă la înmormântări, însă acesta era un rol potrivit pentru Geneviève, din moment ce Suki se agățase de celălalt braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că nimeni nu îl plângea de fapt pe Charles de Groot. Era ceva inuman în abilitatea ei de a face față situațiilor dificile. Nu aveam încredere în asta. După coborârea sicriului, Sebastian și cu mine am mers să ne exprimăm condoleanțele și am fost imediat rugați să mergem la casa familiei Fine pentru o gustare. Nimeni nu folosea cuvântul „parastas“. Poate era considerat vulgar. Am fost surprinsă să văd că, în afară de doctorul familiei și soția sa, eram singurii invitați. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am mai primit ecouri și de la Budapesta, unde europarlamentarul „ROMÂN”, Laszlo Tokes, amicul Puterii băsesciene, stâlpul puterii PDL-iste, care a declarat ziua de 1 decembrie, zi doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rândul ei: „Eu sunt!“ IX În Samarkandul aflat În sărbătoare, o femeie Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea multă bucurie. Dar, la Întoarcerea În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-a invitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nasr Han, care-i cere să se alăture soliei Însărcinate să meargă să-i prezinte sultanului defunct omagiile Samarkandului. Omar se pornește și el la drum, alături, e adevărat, de o sută douăzeci de alte persoane. Locul de prezentare a condoleanțelor este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei doi strângându-și ceremonios mâna, schimbând câteva fraze de condoleanțe. Kassakovski cinase adesea În casa tatălui prietenului meu, ceea ce mi-a oferit un răgaz de câteva clipe. Am profitat de asta ca să grăbesc pasul către ieșire, Înfășurat În aba mea, și să străbat grădina pe care cazacii se străduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
semnalul de retragere, un soi de gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de retragere, un soi de gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cernite îi scoteau în relief frumusețea și mai ales personalitatea ei. Oamenii parcă nu îndrăzneau să i se adreseze. Singurii care au rupt gheața au fost prietenii ei de joacă Luminița și Radu, care au venit la ea adresându-i condoleanțe. — Nu vă mai cunoșteam, măi copii, s-au îmbrățișat sărutându-se. — Nu mai suntem copii, Teofana, îi spunea Luminița — Avem noi copiii noștri, adăuga Radu. Ce mult v-ați schimbat! — Și tu. Dar ești frumoasă, frumoasă! — Prin câte ai mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în frunte cu un ofițer, să recunoască întîi satele și să impună respectul ordinii... În acest timp, Grigore Iuga, rămas în gară cu tânărul Herdelea, fu înconjurat de diferiți cunoscuți care se îmbulzeau, cu mutre de circumstanță, să-i exprime condoleanțele lor sincere. Grigore dădu cu ochii de Isbășescu: ― Vino-ncoace, vino, domnule, să aflu în sfârșit și eu ce-a fost! ― Să trăiți, coane Grigoriță! făcu contabilul zăpăcit. Să mă iertați că n-am îndrăznit... De altfel mai sunt pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o figură rece, ca și când le-ar mai fi auzit sau nu I-ar fi interesat. În cerdacul conacului vechi stătea căpitanul Lache Grădinaru, lăsat în comună cu compania lui pentru menținerea ordinii și orice altă eventualitate. După ce exprimă lui Grigore condoleanțele cele mai sincere, în niște fraze ceremonioase și false, căpitanul spuse că prefectul Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe drum câți și care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]