345 matches
-
tip P și N: efectele impurităților asupra conducției, caracteristici majoritare și minoritare; Joncțiune PN într-un semiconductor, apariția unui potențial într-o joncțiune PN în condițiile: nepolarizat, polarizare directă și polarizare inversă; Parametrii diodelor: tensiune maximă inversă, curent maxim de conducție, temperatură, frecvență, pierdere de curent, disiparea puterii; Exploatarea și funcționarea diodelor în următoarele circuite: limitatoare ale formei de undă, regeneratoare de nivel, redresoare bialternanță și monoalternanță, redresoare punte, dispozitive de dublare și de triplare a tensiunii; Detalii asupra funcționării și
jrc6209as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91381_a_92168]
-
motorii. Cele mai evidente simptome includ tremurul, labilitatea emoțională (iritabilitate, timiditate excesivă, pierderea încrederii de sine și nervozitate), insomnie, pierderea memoriei, schimbări neuromusculare (slăbiciune musculară, atrofierea mușchilor și spasme), dureri de cap, polineuropatie (parestezie, reflexe tendonale hiperactive, reducerea vitezei de conducție a nervilor motorii și senzitivi), iar funcția cognitivă este deficitară. Expunerea cronică, chiar și la concentrații mici între 0,7-42 μg/m, au arătat ca și simptome tremurul, cunoștințe cognitive slabe și tulburări ale somnului. Pe termen scurt sau lung
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
sinteza mecanochimică a compușilor macromoleculari (poliamide-poliesteri), complexarea cu metale pentru obținerea polimerilor semiconductori, grefarea compușilor macromoleculari pe cale mecano-chimică. A dezvoltat chimia de sinteză a unor compuși macromoleculari proveniți din acetilenă și derivați cu proprietăți semi- și fotoconductoare. A elaborat teoria conducției în compuși organici. De mare însemnătate sunt cercetările în domeniul copolimerizării și al obținerii copolimerilor secventați. A inițiat cercetări într-un nou domeniu: sinteza polimerilor prin metode ionice pe cale electrochimică. Este autorul unor studii privitoare la structura fizică a compușilor
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
fântână. Conductivitatea termică a heliului ÎI este mai mare decât cea a oricărei alte substanțe cunoscute, de un milion de ori decât heliul I și câteva sute de ori decât cea a cuprului. Acest lucru se datorează faptului că în conducția de căldură are loc o excepție cuantică. Cele mai multe materiale care conduc căldură și au o bandă de electroni liberi, care servesc pentru a transfera căldură. Heliul ÎI nu are nicio astfel de bandă de valentă, dar cu toate acestea, conduce
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
clorura de litiu (55%) și clorura de potasiu (45%); amestecul electrolitic se topește la aproximativ 400C, care este considerat mai jos decât punctul de topire al clorurii de litiu (610C). Încălzitori auxiliari încep să topească electrolitul pentru a se începe conducția electrică, iar în momentul când aceasta este prezentă, căldura generată de rezistență internă a celulei este suficientă pentru a menține electrolitul topit. Litiul care este redus la nivelul catodului plutește la suprafață celulei, de unde este recoltat. Clorul produs la anod
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
curent electric poate consta dintr-un flux de în orice direcție, sau chiar în ambele direcții simultan. Convenția pozitiv-negativ este utilizată pe scară largă pentru a simplifica această situație. Procesul prin care trece curentul electric printr-un material se numește conducție electrică, și natura acesteia variază în funcție de particule și materialul prin care se deplasează ele. Exemple de curenți electrici sunt conducția metalică, unde electronii se deplasează printr-un , cum ar fi metalul, și electroliza, unde ioni (atomi cu sarcină electrică) curg
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
utilizată pe scară largă pentru a simplifica această situație. Procesul prin care trece curentul electric printr-un material se numește conducție electrică, și natura acesteia variază în funcție de particule și materialul prin care se deplasează ele. Exemple de curenți electrici sunt conducția metalică, unde electronii se deplasează printr-un , cum ar fi metalul, și electroliza, unde ioni (atomi cu sarcină electrică) curg prin lichide, sau prin plasme cum ar fi scânteile electrice. În timp ce particulele se pot deplasa destul de încet, uneori, cu o
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
În cadrul acestuia siliciul hidrogenat amorf (a-Si:H) metastabil trece printr-o fază de creștere concentrației defectelor cu un ordin de mărime, paralel cu scăderea conductivității și deplasarea nivelului Fermi către mijlocul distanței dintre banda de valență și banda de conducție. După cca 1000 ore de expunere la soare, celulele de siliciu amorf ating un grad de saturare stabil. Parametrii tehnici ai celulelor solare sunt dați pentru condiții standard (STC, Standard Test Conditions).: AM 1,5 global indică slăbirea luminii solare
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
DIAC-ul este o diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. Diacul se amorsează când tensiunea aplicată la bornele sale crește până la o valoare de prag și se stabilește starea de conducție, moment urmat de scăderea tensiunii pe diac și trecerea
Diac (diodă) () [Corola-website/Science/312182_a_313511]
-
care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. Diacul se amorsează când tensiunea aplicată la bornele sale crește până la o valoare de prag și se stabilește starea de conducție, moment urmat de scăderea tensiunii pe diac și trecerea prin el a curentului de funcționare. Bornele diacului sunt numite Anod 1 (A1) și Anod 2 (A2), fiindcă el nu are polaritate. Termenul DIAC este un acronim de la englezescul "DIode for
Diac (diodă) () [Corola-website/Science/312182_a_313511]
-
joncțiune triplă PNPN. Extremitățile sale sunt mai puternic dopate. Amorsarea se produce atunci când zonele de difuzie extreme au tendința de a se întâlni ca urmare a aplicării unei diferențe de potențial. Punerea în paralel a celor două circuite permite funcționarea (conducția) bidirecțională. Principala sa aplicație este controlul funcționării diodelor de tip triac. Așa cum rezultă din caracteristica intensitate/tensiune, un DIAC nu permite trecerea curentului electric până când nu este aplicată la bornele sale o diferență de potențial suficientă (de obicei 32 V
Diac (diodă) () [Corola-website/Science/312182_a_313511]
-
caracteristica intensitate/tensiune, un DIAC nu permite trecerea curentului electric până când nu este aplicată la bornele sale o diferență de potențial suficientă (de obicei 32 V). Odată ce acest prag este atins, DIAC-ul se amorsează și intră în starea de conducție; această stare durează atât timp cât mai trece un curent minim prin el (de obicei câțiva zeci de microamperi). Sub acest curent minim, DIAC-ul se dezamorsează și încetează se mai conducă curentul. Un DIAC este echivalent cu un montaj format din
Diac (diodă) () [Corola-website/Science/312182_a_313511]
-
reprezentând-o precizia. Materialele care puse împreună manifestă efect Seebeck formează un termocuplu. Într-un fir metalic ale cărui capete se află la temperaturi diferite TA>TB apare o diferență de potențial electric UAB cauzată de faptul că electronii de conducție din capătul cu temperatura mai mare au o energie cinetică mai mare și vor difuza către capătul mai rece. În acest fel capătul cald se va încărca pozitiv, iar capătul rece al firului se va încărca negativ. De remercat că
Termocuplu () [Corola-website/Science/311530_a_312859]
-
folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar 10 nm (100 Å). Doparea puternică are ca rezultat un spațiu rupt între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda de conducție de pe partea n sunt mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n deoarece nivelele umplute cu electroni din banda de conducție din regiunea n se aliniază cu nivelele libere din banda de valență din regiunea p a joncțiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, aceste nivele devin mai puternic defazate iar curentul scade — ceea ce se numește "rezistență negativă", deoarece curentul scade cu
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
mai mult, aceste nivele devin mai puternic defazate iar curentul scade — ceea ce se numește "rezistență negativă", deoarece curentul scade cu creșterea tensiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, dioda începe să funcționeze ca o diodă normală, unde electronii se deplasează prin conducție prin joncțiunea p-n, și nu prin tunelarea prin bariera de potențial. Astfel, cea mai importantă regiune de funcționare a unei diode tunel este regiunea de rezistență negativă (caracteristica diodei tunel are forma literei N).
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
la 25 µm dar acest lucru nu este diferit de emisia de lumină vizibilă de obiectele incandescente și ultraviolete de obiecte mai fierbinți. Căldură este energia în tranzit care se scurge datorită diferențelor de temperatură. Diferit de căldură transmisă de conducția termică sau transmiterea căldurii prin convecție, radiația termică se poate propagă în vid. Radiația termică este caracterizată printr-un spectru particular cu multe lungimi de unda care sunt asociate emisiei dintr-un obiect, ca urmare a vibrațiilor sale moleculelare la
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
concentrice intre care este vid. Tubul din interior este înconjurat de o suprafață absorbantă de care este atașat un tub de cupru prin care circulă un agent termic. Vidul dintre tuburi reduce la minimum pierderile de căldură prin convecție și conducție, permițând obținerea de performanțe superioare (randament și temperaturi mai mari). Datorită temperaturilor mai mari instalația de încălzire poate necesita elemente speciale pentru eliminarea pericolului supraîncălzirii. Astfel de colectoare sunt mai eficiente în zonele cu temperatură moderată, utilizarea lor în zone
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
cu ajutorul informațiilor pe care le oferă componentele spectrale ale unui semnal de date pe care sistemul le transportă. Seriile Fourier sunt numite după omul de știință și matematicianul francez Joseph Fourier, care le-a folosit în importanta sa lucrare despre conducția termică, "Théorie Analytique de la Chaleur" ("Teoria analitică a căldurii"), publicată în 1822. Dată fiind o funcție cu valori complexe "f" de argument real "t", "f": R → C, unde " f"("t") este continuă și derivabilă pe porțiuni, periodică de perioadă "T
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
care s-a dovedit suficient de practică este cea a circuitelor digitale (numerice), circuite electronice care pot efectua operații din algebra booleană și aritmetica binară. Dar primele „circuite” digitale foloseau relee electromecanice pentru a reprezenta stările "0" (blocat) și "1" (conducție), aranjate în porți logice. Releele au fost repede înlocuite cu lămpi electronice - tuburi electronice cu vid, dispozitive 100% electronice, folosite până atunci în electronica analogă pentru proprietățile lor de amplificare, dar care au putut fi utilizate și drept comutatoare (elemente
Calculator () [Corola-website/Science/296716_a_298045]
-
înțeleasă că adăugarea electronilor pe acea banza. Electronii nu sunt statici (datorită recombinației termice naturale), aceștia mișcându-se constant. Concentrația obișnuită de electroni este foarte scăzută, si (spre deosebire de metale) este posibil să ne gândim la electronii dintr-o bandă de conducție a unui semiconductor că la un fel de “gaz ideal”, unde electronii zboară în jur liberi fără a se supune Principiului Pauli. În majoritatea semiconductorilor, benzile de conducție au o relație de dispersie parabolica și astfel electronii răspund forțelor (câmpurilor
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
metale) este posibil să ne gândim la electronii dintr-o bandă de conducție a unui semiconductor că la un fel de “gaz ideal”, unde electronii zboară în jur liberi fără a se supune Principiului Pauli. În majoritatea semiconductorilor, benzile de conducție au o relație de dispersie parabolica și astfel electronii răspund forțelor (câmpurilor electrice, magnetice etc.) la fel cum ar face în vid, cu mase efective diferite. M. Petrescu (coord) Tratat de știință și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
a creat cel mai ușor material solid, prin contribuția uriașă a doctorului Steven Jones de la Laboratorul "Jet Propulsion Laboratory" din cadrul agenției spațiale americane. Aerogelul constituie o izolație termică bună, deoarece aproape neutralizează cele trei metode de transfer de căldură: convecția, conducția și radiația. Rezistența la transferul prin conductivitate este dată de componenta majoritar gazoasă. În special aici se evidențiază aerogelul pe bază de siliciu (SilicaGel), deoarece siliciul are de asemenea conducția termică mică. Rezistența la transferul convectiv este dată de faptul
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
aproape neutralizează cele trei metode de transfer de căldură: convecția, conducția și radiația. Rezistența la transferul prin conductivitate este dată de componenta majoritar gazoasă. În special aici se evidențiază aerogelul pe bază de siliciu (SilicaGel), deoarece siliciul are de asemenea conducția termică mică. Rezistența la transferul convectiv este dată de faptul că aerul nu circulă în structura materialului, iar dacă folosim un gel pe bază de carbon, obținem o rezistență mică la transferul radiativ. De aceea cel mai folosit aerogel pe
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
punctele A și B. Pentru ca o operație de scriere să aibă loc, se plasează valoarea dorită a fi înscrisă pe linia Data și complementul acesteia pe linia Data', după care se activează linia Read/Write. Tranzistoarele de trecere intră în conducție și valorile de pe liniile Data și Data' vor fi transferate către punctele A și B. O poartă NU poate fi construită cu două tranzistoare MOS, astfel o celulă RAM statică, ce este capabilă să memoreze un bit de informație, poate
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]