6,839 matches
-
în același ritm cu desfășurarea "campionatului mondial" al religiilor. Patru preoți, reprezentanți ai Ortodoxiei (Paranasie), catolicismului (Ignațiu), budismului (Amanda) și islamismului (Zaid), urcă din pivnițele pavilionului (?) pentru a participa la Sărbătoarea întâlnirilor. Ei încearcă să-i convertească pe bolnavi la confesiunea pe care o apără și în numele căreia predică. Exact ca într-o înfruntare electorală, cu minute alocate fiecărui competitor, exponenții religiilor se întrec pentru a pune stăpânire pe sufletele și mințile pacienților. Perspectiva e însă răsturnată complet, întrucât conspiratorii conduși de
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
roman exilat la Tomis, romanul ridică unele semne de întrebare. La scara continentului european, memorialistica se impune ca gen literar în secolul al XVII-lea. Printre precursori sunt adesea citați Montaigne (pentru autoportretul din Eseuri) și Sfântul Augustin, care, în Confesiuni, deschide primul calea introspecției. Or, Sfântul Augustin, primul autor de texte cu tentă memorialistică din istoria literaturii, a trăit cu patru secole mai târziu decât Ovidiu. Un posibil jurnal al lui Ovidiu este, de aceea, din capul locului, o aberație
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
conține o pledoarie pentru rostul criticii literare în epocă, (implicit, o deontologie a profesiei de critic literar), câteva analize aplicate celor mai reprezentativi critici ai vremii și, nu în ultimul rând, un soi de autoportret al criticului Mircea Martin, prin intermediul confesiunilor din interviurile ocazionale. Pline de învățăminte sunt și astăzi reflecțiile profesorului în legătură cu tipurile de exprimare a judecății de valoare, conștiința operei literare, poziția pe care trebuie să se situeze criticul în raport cu opera și cu dezideratele ideologice ale timpului. Citite acum
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
al lui. Luna e încă pe cer. Bartabas și calul lui, un cavaler și însoțitorul lui se desprind, ușor, din noapte și se duc în zi. În toate zilele mele ce vor urma după acceptarea noastră, a spectatorilor, la această confesiune a unui mare artist, Bartabas. La celălalt pol, Joseph Nadj, coregraful, dansatorul, regizorul, pictorul, fotograful și Miquel Barcelo, pictor, sculptor și ceramist, renumit, și el un fel de rebel, de însingurat, altfel decît Bartabas sau decît Nadj. Paso doble la
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
artist, Bartabas. La celălalt pol, Joseph Nadj, coregraful, dansatorul, regizorul, pictorul, fotograful și Miquel Barcelo, pictor, sculptor și ceramist, renumit, și el un fel de rebel, de însingurat, altfel decît Bartabas sau decît Nadj. Paso doble la Eglise des Celestins. Confesiunea gravă și burlescă a doi mari artiști. O demonstrație uriașă, extrem de simplă, a facerii. A metamorfozelor petrecute la vedere. A frămîntării și prefacerii pămîntului, lutului, în fața ochilor noștri, timp de o oră, în nava laterală a bisericii. Facerea. Două planșe
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
conține o pledoarie pentru rostul criticii literare în epocă, (implicit, o deontologie a profesiei de critic literar), câteva analize aplicate celor mai reprezentativi critici ai vremii și, nu în ultimul rând, un soi de autoportret al criticului Mircea Martin, prin intermediul confesiunilor din interviurile ocazionale. Pline de învățăminte sunt și astăzi reflecțiile profesorului în legătură cu tipurile de exprimare a judecății de valoare, conștiința operei literare, poziția pe care trebuie să se situeze criticul în raport cu opera și cu dezideratele ideologice ale timpului. Citite acum
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
doar de importanța povestirii dar și a consemnării: "De ce am notat? Cum aș fi putut proceda altfel? Faptele nu există dacă nu le povestești, în a le depăna stă tot farmecul!...". Voluptatea investigării se asociază cu cea a relatării, a confesiunii. Cesar scrie scenarii, scrie anonime, sugerează conspirații, de altfel condiția sa primă de delator se suprapune celei de regizor al existenței, de păpușar ce manevrează marionete, într-un cuvânt de autor. în fapt, echivocul privitor la identitatea autorului este cultivat
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
activiști, primari, directori sau ofițeri școlarizați la intensiv. Stradă Unirii din perioada interbelică avea ceva aparte. Pe langă statutul de Corso mirific, prezența librăriilor-altare, aducea elevilor un sentiment de luminare. Cand școlarii treceau pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria Carte de Aur, a lui Gabriel Iael. Erau tot asa de căutate anticariatele lui Umberto Cristofaru, Bohor Greioni și altele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
formulă nietzscheiană, după care viața merită să o trăim prin frumosul ce ne oferă și să o activăm prin frumosul pe care ne încumetăm să-l realizăm" (în Memorii I, finalul capitolului X). E una din acele pagini antologice ale confesiunilor lovinesciene, ce merită pusă în rama unei selecții definitorii. Ecouri ale ei pot fi identificate și sub alte forme, ca de pildă: În prăbușirea universală, arta întreține încă iluzia singurei forțe capabile să reziste măcinării timpului, iluzie salutară, tonică, prin
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
unei cercetări de-o viață: o antologie comentată din vasta operă a literatului Timotei Cipariu, pusă sub titlul totalizator Scientia Litterarum. E o ediție de 600 de pagini, format mare, ce străbate meticulos domeniile scrisului literar ciparian: poetica, publicistica, discursurile, confesiunile, poezia, folclorul, istoria literară și traducerile. E pentru prima dată restituit (p. 9-142) tratatul Elemente de poetică, metrică și versificațiune, datând din 1860, ce avea în românește numai precedentul lui Heliade Rădulescu, ale cărui Reguli de gramatica poeziei din 1831
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
despre preocupările gazetăriei transilvănene. La capitolul publicisticii cipariene, Stela Toma se dovedește cea mai bună cunoscătoare în raport cu toți ceilalți cercetători. Dar nu numai aici. Excelența investigațiilor, a contextualizărilor și a interpretărilor Stelei Toma se vede și în celelalte capitole: discursurile, confesiunile (adică jurnale de călătorie, memorii, epistolar), versurile, folclorul și traducerile - din care editoarea oferă eșantioane semnificative, însoțite de comentarii bine documentate și foarte atent argumentate. Aici există precedențele unor cercetări pe care le-am menționat și de care Stela Toma
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
pentru protagoniștii săi: "O carte Pruteanu-Petru Dumitriu (interesant concubinaj de nume). Romancierul înseamnă pentru mine ŤDrum fără pulbereť și ŤPasărea furtuniiť, incluse de Crohmălniceanu în bibliografia obligatorie pentru examenul din anul patru la Filosofie. Am sentimentul, cînd parcurg volumul de confesiuni, că înot într-o mocirlă pestilentă". Sau într-o materie mai nuanțată: "Reiau la întîmplare pagini din Zaciu. Momente de mare inspirație dar și frecvente repetiții, judecăți pripite, rateuri. Impresionantă bogata viață literară pe care a dus-o (veritabil Ťactivism
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
cultural decent) și Dinu Săraru, "aranjorul" admirat de mulți, dar ale cărui veritabile aspirații nu le pot depăși pe cele ale prăfuitului, minorului Take, Ianke și Cadâr. Pasionantă de la prima la ultima literă, O biografie a lui Andrei Șerban este confesiunea francă, fără inutile împăunări și excluzând răzbunările retrospective - așa cum se întâmplă în suficiente cazuri de creații confesive. Tot ce-a avut de decontat Andrei Șerban s-a petrecut strict în relație cu arta și cu obsesia de a înțelege și
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
Iliș a trecut printr-o experiență japoneză și chiar a debutat cu o carte de haikuuri (Haiku și caligrame, 2000). Românul sau este însă de cu totul altă factura decît Planetă Tokyo. Dacă la Claudia Golea, întreaga carte este o confesiune apăsat autobiografica, la Florina Iliș este vorba de confesiunile intersectate a patru personaje (la care se adaugă, al cincelea, un robot, că tot ne aflăm în țară înaltei tehnologii), situate, la un moment dat, în același cerc erotico-profesional. Toate cele
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
a debutat cu o carte de haikuuri (Haiku și caligrame, 2000). Românul sau este însă de cu totul altă factura decît Planetă Tokyo. Dacă la Claudia Golea, întreaga carte este o confesiune apăsat autobiografica, la Florina Iliș este vorba de confesiunile intersectate a patru personaje (la care se adaugă, al cincelea, un robot, că tot ne aflăm în țară înaltei tehnologii), situate, la un moment dat, în același cerc erotico-profesional. Toate cele patru personaje ale cărții (Darie, Lili, Kyiomi și Ken
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
spună propria varianta a poveștii în care se află. Rezultă de aici o varietate stilistica, de tehnici narative și de modalități de abordare ideatica, data, în principal, de trecutul cultural diferit al celor patru personaje. Conștient de miza epica a confesiunii sale, Darie își trasează cu bună știință limitele poveștii: "...cred că ar trebui să vorbesc altfel (ș.a.) despre ceea ce s-a întîmplat, făcînd, de pildă, nu o descriere exactă, obiectivă a evenimentelor, ci spunînd, mai degrabă, o poveste (ș.a.) fie
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu aparține paradigmei textualiste. Autoficțiunea, cel puțin cea care se practică astăzi în Franța, este pe jumătate avatarul alegoriei de odinioară, pe jumătate o retorică a confesiunii, într-o lume care știe că nici o poveste nu este adevărată, ci, doar, că are sens. Autoficțiunea este povestea transformării eului narator, a regăsirii lui - o poveste care-și manifestă convențiile narative constitutive, în ideea de a fi sinceră cu
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
să numim autoficțiune pînă și un peep-show. Două exemple Să încercăm analiza a două fragmente de autoficțiune feminină. Fie, de pildă, următoarele fragmente citate, cu mențiunea că frazele sînt culese din pagini diferite ale celor două cărți citate: " Nu există confesiune la tine, niciodată, nu există nimic împărtășit, niciodată, la tine nu există depoziție. Niciodată. Tu nu te mărturisești. Niciodată: tu doar pui în gardă. Asta-i tot. Scrisul e mai tare decît experiența. Despre ce vorbim? Eu îți vorbesc despre
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", într-o mulțime proliferantă de voci, la ora la care, vorba lui Sloterdijk, "individul este masă".
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
și recapitulativ, la fiecare sfârșit de an, de a judeca și pe alții în notații sobre și cu acea incisivitate maioresciană, atât de caracteristică, mai târziu în discursuri și critice, totul cu metodă și disciplină riguroasăť". Romanele ciclului Bizu completează confesiunea. Memorii-le arată că Lovinescu își posedă și își înțelege personalitatea până în cele mai mici detalii. "Este oare întâmplător faptul - se întreabă Aurel Sasu - că inițial partea întâi a Memorii-lor trebuia să cuprindă o încercare de autoportret intitulată Călătorie în jurul
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
în ultimii ani, excelentul roman al lui Pavel Chihaia, Blocada (despre care Dan Ciachir scria că este "o carte cât o operă") a cunoscut trei ediții, prozatorul se află încă departe de cota pe care o merită. Într-o scrisoare confesiune către Ion Negoițescu, Pavel Chihaia mărturisește că a scris romanul Blocada pe când avea 23-24 de ani. Cartea, al cărei manuscris a stârnit entuziasmul lui Petru Comarnescu, a fost publicată cu doar o săptămână înainte de abdicarea Regelui Mihai și a fost
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
pasiuni reunite: Fotbal și literatură, iar Matei Florian semnează un capitol despre tot felul de evenimente legate de cărți și bani. Două puncte tari în acest număr: o splendidă scrisoare a lui N. Steinhardt către Constantin Noica precedată de o confesiune a lui Gabriel Liiceanu pentru cei care au urechi de auzit și ochi de citit și un spumos, un miezos interviu al lui Dan C. Mihăilescu. Cităm fragmentar de aici câteva sfaturi pentru un critic tînăr: "Să cauți să debutezi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
eu oare pe aici?" (ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge fără lacrimi, sec, sarcastic, ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum în cazul de față, se refuză pe sine. Pe o asemenea cale nu realul naște fabulosul, ci fabulosul naște realul, propriul său
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
cât ar fi venit din partea unui critic. Nu privilegiez (teoretic) nici una dintre cele două structuri, constat numai o diferență frapantă. G. Călinescu este un critic subiectiv anticonfesiv (ceea ce nu e deloc un paradox, întrucât toată opera trebuie să fie o confesiune indirectă), în timp ce E. Lovinescu este un critic subiectiv confesiv prin excelență (ceea ce nu e deloc un pleonasm, întrucât confesiunea emană atât de opțiunea pentru impresionism, cât și din necesitatea de a-și fonda convingerile estetice pe o anumită disponibilitate psihologică
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
frapantă. G. Călinescu este un critic subiectiv anticonfesiv (ceea ce nu e deloc un paradox, întrucât toată opera trebuie să fie o confesiune indirectă), în timp ce E. Lovinescu este un critic subiectiv confesiv prin excelență (ceea ce nu e deloc un pleonasm, întrucât confesiunea emană atât de opțiunea pentru impresionism, cât și din necesitatea de a-și fonda convingerile estetice pe o anumită disponibilitate psihologică, particulară, deci irepetabilă). E. Lovinescu s-a studiat pe sine cu extraordinară minuție, ilustrând ca nimeni altul (între criticii
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]