11,501 matches
-
Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să dispară./ }i-i frică și de numele tău./ Cu atât mai bine sau cu atât mai rău?" (Nu mă mai cert cu tine, am obosit). Corelativ acestei confuzii (de fapt un reflex al firii telurice a subiectului care s-a desfăcut de orice articulație transcendentă, devenind cinic cu sine însuși), se ivește și fenomenul invers, al exacerbării materiei. Paradoxal, golul e desemnat prin recursul la materii dense, "grele
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cine nu știe, la vremea respectivă Ion Iliescu era președintele României, iar Adrian Năstase, prim-ministru), politologul pledează pentru cunoașterea trecutului comunist. Falsificarea realității, începută în perioada comunistă și niciodată clarificată în anii tranziției, a produs neîncredere în societate și confuzie la nivelul acțiunii politice. Cu siguranță tranziția ar fi fost mult mai scurtă dacă, de la bun început, s-ar fi făcut lumină asupra a ceea ce s-a petrecut în perioada comunistă la noi și în țările vecine. De altfel, susține
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
așezând-o aici, în zona derizoriului și a spectacolului jalnic? Aflarea adevărului despre trecutul comunist nu e o temă gravă, axială pentru lumea românească? Ba da, dar nu tratată astfel, telenovelistic, isteric, politicianist. Tratată astfel nu vom obține decât o confuzie și mai mare, decât o situație și mai încâlcită, decât o manipulare și o farsă, în care albul și negrul nu se mai deosebesc și se instalează o netulburată hegemonie a griului. În nici un caz nu vom ajunge în acest
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
a dezmințit niciodată, intrată, în pofida unor neajunsuri colaterale, minime, în lista autorilor "consacrați" ai acestuia, Nina Cassian se plînge de tratamentul la care a fost supusă în țară. Se află totuși în chestiune "relațiile" sale cu autoritățile. Aici apar niște confuzii. Aceste "relații" cu oficialii sînt puse pe primul plan, ele constituie motivul de căpetenie al nemulțumirii poetei de țara sa, o dovadă peremptorie că cea care se declară supusă nu mai puțin decît la o "tortură morală" ținea morțiș să
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
Coreea de Nord, după ce, ani de zile, străbătuse pământul pentru a le explica occidentalilor ce înapoiați sunt în materie de drepturile omului și ce pași gigantici făcuse pe acest tărâm România lui Ceaușescu. În mod limpede, soțul Danei (fără ghilimele - vedeți câte confuzii se nasc în doar câteva rânduri de articol!) se afla pe panta ascendentă ce urma să-l ducă în rândul înaltei nomenklaturi comuniste: "spate" puternic poseda, voință de parvenire, cu carul. Nici măcar nu se putea spune că era prost - firește
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
vedere că jucau în același film. Noua poveste îl are la epicentru tot pe Xavier (Duris), acum apropiindu-se de 30 și tot confuz din toate punctele de vedere. Ideea principală este că spectatorul trebuie să îl compătimească pentru respectiva confuzie, ceea ce e dificil, deoarece principalul lui necaz este că se alege cu un șir de femei, care de care mai frumoasă și mai iubitoare (Tautou, Kelly Reilly, un top model, o senegaleză superbă, o catalană focoasă importată din primul film
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
de la toți cei trei coordonatori, Mioara Anton, Bogdan Cretu și subsemnatul și va reprezenta un demers interdisciplinar, ce poate fi pandit și de risc, si de beneficiu. Mi-am dat seama că ar putea exista un risc din perspectiva unei confuzii conceptuale pentru că, spre exemplu, putem discuta despre conceptul de ideologie din mai multe unghiuri, printre care cel teoretico-politic, dar și cel epistemologic". În aceeași zi, a avut loc Conferință Underground-ul sovietic: muzică alternativă în perioada 1945-1991, susținută de scriitorul Vasile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și poate fi invocată aici, dar însăși istoria națională, cu episoadele ei de mutilare, suferință, strămutare, moarte. Ca și o bună parte din textele celei de-a doua secțiuni (dedicată "bolilor" culturii române contemporane), astfel de "analize" denotă naivitate și confuzie a criteriilor. Contradicțiile, de altfel, sar în ochi. La pagina 202, autorul declară: "Înainte de 1989, și pe mine mă încântau fantastic șopârlele strecurate de scriitorii români în paginile tomurilor lor. Cum puneam mâna pe o astfel de carte, simțeam că
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
îndreptățite să poarte acest nume, asemenea unor școli și sisteme de gîndire diferite, cărora, din păcate, nu le poți găsi o unitate doctrinară decît printr-o exagerare de natură hermeneutică. Cît privește relația dintre creștinism și gnosticism, aici lucrurile frizează confuzia: unii consideră gnosticismul ca fiind o erezie creștină, alții răstoarnă perspectiva și văd în creștinism o deformare colaterală a corpului doctrinar gnostic, cum sunt și teoreticieni pentru care gnosticismul este o religie de sine stătătoare ale cărei legături ideatice cu
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
Cum să susții că principiile sunt "ideile semidocților, singura lor înălțime accesibilă", sau că "pentru oamenii cu principii nu există contexte: sunt legaliști până la nesimțire"? Cum să vezi în comunism "o victorie nemiloasă a principiilor asupra vieții"? Este, neîndoielnic, o confuzie terminologică. Fiindcă nici în cazul semidoctismului individual, nici în cel al comunismului materializat în socialismul real, nu întrezărim măcar umbra vreunui principiu. Ceea ce mediocritățile ori propagandiștii regimului (de multe ori, unii și aceiași...) susțin ca principii constituie, de fapt, o
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
lui Iisus, Andrei Pleșu cade din sofism într-o gravă neînțelegere. E drept că Fiul Omului "stă la masă cu vameșii, ia apărarea târfei și promite tâlharului Raiul", dar face acestea nu din plăcerea contaminării cu păcatul omenesc ori din confuzia Răului cu Binele, ci pentru a depăși Răul prin convertirea lui. "Principiile" decorative ale fariseilor sunt raportate la un principiu mai înalt, asumat până la capăt. Iar păcătoșii se mântuie nu prin păcatele lor, ci prin căința sinceră de a le
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
postindustrială. Or, în țările foste comuniste, inclusiv România, s-a făcut și se face mult caz (în presă, în parlament, dar și în cărțile unor specialiști precum Silviu Brucan) de o trecere de la socialism la capitalism. De aici, o întreagă confuzie de criterii, un melanj fără cap și coadă între ideile lui Max Weber și cele ale filozofilor postmodernității și, implicit absența unei viziuni coerente în privința viitorului imediat. Imaginarul românilor privind etica muncii în țările occidentale este unul fragmentar și confuz
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
Canticum canticorum, GNO, 63. footnote>. Totuși, Sfântul Grigorie ne avertizează asupra interpretării „prea exacte” a cuvintelor din Cântare, recomandând în schimb o hermeneutică simbolică. Categoriile rasiale prezentate în Cântarea 1:5 trebuie interpretate alegoric, nu literal, pentru a se evita confuzia și aplicarea eronată și nocivă<footnote Mark S.M. Scott, op. cit., p. 76-77. footnote>. Sufletul îl caută pe Dumnezeu Cel ascuns în noapte La Sfântul Grigorie de Nyssa întunericul divin se combină cu imaginea „nopții” din Cântarea Cântărilor. În noaptea dumnezeiască
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
dispus să-și facă propriul său partid, la congresul de la Romexpo, el și-a trădat continuatorii, lăsîndu-i în înfrîngerea lor, de dragul președinției onorifice a unui PSD condus de Geoană. O dovadă a încrederii sale în realesul partidului? Mai curînd o confuzie de om bătrîn între amintirea disidenței lui, în PCR-ul condus de Ceaușescu, cînd a fost tras pe linie moartă, la Editura Tehnică, și prezentul PSD-ului lui Geoană, care l-a parcat în președinția onorifică.
Victoria unui perdant,Geoană by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10056_a_11381]
-
în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic de evenimente, sensuri, concepții și artefacte culturale și nu drept confuzie, eroare și sfârșit al artei. Este vorba aici despre algoritmul sau, eventual, despre un ansamblu de principii intrinseci postmodernismului muzical care l-ar putea, spre exemplu, explică și legitimă deopotrivă în calitatea lui de consecință logică și coerentă atât ca
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lanțului istoric, postmodernismul ar fi un stil de actualitate privilegiat, iar celelalte s-ar confirmă unei legitime „pensionari” și ar intra, logic, în muzeul stilistic. Însă lucrurile se prezintă într-o ordine totalmente opusă, toata suma de ambiguități postmoderne precum confuzia cu periodizarea, refuzul unei identificări stilistice "ortodoxe", metisajul genurilor și formelor sau hibridizarea estetică, se prezintă mai degrabă ca reacție față de amplificarea și, implicit, diversificarea tipologiilor de practici muzicale, cumulul atingând punctul critic la care se produce o reconexiune calitativa
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
poate avea câștig de cauză atunci când încercăm să ne reprezentăm postmodernitatea drept consecință a dispersiei ultimei avangarde (anii '50-'60) în calitatea ei de "port-drapel" al celei de a treia modernități (1890-anii '60 ai secolului XX)<footnote Pentru a evita confuzia cu perioadele istoriei culturale a Europei am adoptat următoarele departajări începând cu Renașterea că prima epoca de tip modern (laic) în opoziție cu Evul Mediu religios: 1. Prima modernitate - Renaștere-Baroc (1450-1600 - 1750) - emergentă laicității, schimbarea paradigmei de la teocentrism la antropocentrism
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
explicate prin particularitatea contextului generativ polifonic, tot astfel nici postmodernitatea nu mai poate fi înțeleasă doar prin recursul argumentativ la o sumă de „justificări” în calitatea lor de descrieri a abuzurilor și crizelor ultimei avangarde. 3. Căpătam explicitarea și "dezamorsarea" confuziei care domină interpretarea relației între modernitate și postmodernitate fie în termeni de continuitate (fragmentele răcite aparțin într-un mod cert modernității), fie în termeni de antagonism (fragmentele răcite și dispersate nu mai dețin calitatea modernista care le definea integritatea în cadrul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
néo-baroque ou Nouvelle aventure de la modernité?", în: Circuit: musiques contemporaines, vol. 1, nr. 1, 1990, pp. 27-48. footnote>. Sugestia fiind mai degrabă una metaforica, conținutul acesteia neliniștește și derutează în egală măsură, deoarece impune amplificarea complexității imaginii și, implicit, a confuziei ale cărei grade avansate intenționăm să le reducem până la nivelul unei comprehensibilități și plauzibilitate acceptabile. Rămâne de realizat alegerea între imaginea cercetătorului canadian în care barocul este plasat sub semnul excesului, marca distinctă a postmodernismului muzical, si a considera conceptul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
precedat, ci la toată istoria culturală a Occidentului (postmodernitatea) și, în egală măsură, drept concluzie cumulativa meta-istorică la toată istoria artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în postmodernitate se prezintă drept una postmodernă se impune sub forma unei probleme deschise, departe de a fi soluționată în termenii unei inerții de reprezentare lineara a stării de lucruri. Rămâne, însă, deschisă și extrem de acută problemă dezamorsării ambiguității și confuziei atât în planul periodizărilor, cât și în planul unei viziuni organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i s-ar cuveni. 3. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea unei postmodernități accesibile
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
resuscitare, deci de reîncălzire, eșecul este garantat, deoarece se încearcă a se vorbi în termeni de căldură despre fragmentele funciarmente reci, în termeni de viu (alive) despre fenomene ne-vii (un-dead) sau, altfel spus, simulacre. Iar numitorul comun este evident - confuzia. Un prim cuvânt cheie ar fi fragment, precum și un șir derivat de aici - fragmentat, fragmentare, fragmentarism etc.; (b) Un al doilea cuvânt-cheie s-ar referi la strategiile de operare cu fragmentele moștenite și aici este vorba despre procedura de reciclare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stilistice, ambele semnificații acceptate în disponibilitatea și ofertanta lor necondiționată precum și în favoarea unui vagabondaj neimplicat prin depozitele supraîncărcate ale istoriei muzicale, însă într-un mod ludic și ironic deopotrivă. (2) O a doua idee prin care intenționăm îndepărtarea ambiguității și confuziei ar fi încercarea unei delimitări ceva mai clare între tipologiile modernista și postmodernă a concepțiilor componistice, văzute atât genealogic - că descendentă, și "termic" - prin gradele arderii conceptuale, cât și prin claritatea coagulanta în formularea propriului stil. Drept exemplu invocam aici
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
very idea of an identifiable, marketable style (and the musical mainstream) with it."), în: Robert Fink, Idem. footnote> și (b) problemă stării post-stilistice că o caracteristică definitorie a gândirii muzicale în postmodernitate. (3) Un al treilea coeficient al ambiguității și confuziei îl reprezintă modul în care postmodernitatea se relevă deja printre constituentele stilistice ale celei de a treia avangarde. Drept exemplu relevant al acestei emergente poate servi, din nou, multcitata parte a treia din Sinfonia (1968) lui Luciano Berio. Putem constată
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]