2,314 matches
-
și militanta, experiment artistic asumat marginal, dinamica problematică a drepturilor cetățenești etc. Camil Petrescu și Alexandru Vilara. Satul mitic unde s-a nascut veșnicia și satul concret studiat de Școală Gusti. Vulcănescu filozoful și Vulcănescu economistul...” În cazul de față, conjuncția și, cea care însumează și nu lasă nimic pe dinafara, are un rol important. Viața la țară (sau lipsa ei) Și tot apropo de „satul mitic și satul concret”, în „Adevărul” de luni, 21 august a.c., un text de Grigore
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
considere acest nou acord ca unul de tip preventiv și că nu iau în considerare, în consecință, să efectueze trageri' din această linie de credit, a indicat Fondul. FMI a mai precizat că noul acord de credit este acordat 'în conjuncție cu un sprijin de tip preventiv al Uniunii Europene, de 1,4 miliarde de euro, și un împrumut de la Banca Mondială de 0,4 miliarde de euro'.
FMI a deblocat ultima tranşă de un miliard de euro din împrumutul pentru România () [Corola-journal/Journalistic/53218_a_54543]
-
final trist. Niciunul dintre gesturile lui Justine nu este clarificat, nefericirea ei nu este legată de ceva anume, nu este contingentă, ci consubstanțială cu ea. Reacția ei de respingere este organică, o reacție de apărare. Lumea cu care intră în conjuncție evocă o fericire kitschizată de o desăvârșită platitudine: modelul unui idilism de pastorală tămâiată cu bune intenții și fotografiile de meri în floare cu o bancă sub ei în viziunea lui Michael, modelul succesului sub forma exercitării puterii, o perspectivă
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
acum, senzația că, în cazul romanului zis autobiografic, asistăm uneori la un ciudat joc al falselor identificări organizat de subteranele textului: ni se propune o anulare a alterității, în care sînt prinși autorul, auctorialul și personajul, ca finalizare a unei conjuncții într-un imposibil supratext. Dar chiar acceptînd identitatea trăirilor (prin paralelism "total" în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem ocoli adevărul spațiului în care acestea se desfășoară: între real (autorul), ficțiune de gradul întîi (naratorul) și ficțiune de gradul al
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
estimat că Mântuitorul Iisus Hristos va ajunge pe pământ în 1914, data care a coincis cu cea a izbucnirii primului război mondial 17 decembrie 1919 - Siuncideri, de frica Apocalipsei Meteorologul Albert Porta a prezis că la 17 decembrie 1919 o conjuncție de șase planete ar putea “provoca un curent magnetic, care va străpunge soarele, iar din cauza explozii mare de flăcări și de gaze în cele din urmă va înghiți Pământul.” Predicția a condus la acte de violență și câteva sinucideri. 21
Istoria Apocalipsei. Vezi de câte ori ar fi trebuit să dispărem în ultimii ani () [Corola-journal/Journalistic/65301_a_66626]
-
îi dă iluzia că scrie încordat și fluent, cînd tocmai aceste două condiții lipsesc din paginile de față: tensiunea și curgerea dată de o cadență normală. Cum poate atunci autorul să iasă din cortegiul redundanțelor? Mai întîi renunțînd la acele conjuncții coordonatoare („și“ ori „sau“) de care face abuz în toată cartea. Nu e frază în care apariția lor agasantă să nu dea naștere unor reiterări dizgrațioase, la a căror vedere cititorul intră în parapon. Efectul e de îndesare a unor
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
redundanței prin „și“ ori „sau“ să te întîmpine intact. Din acest motiv, ce izbește e disproporția dintre carcasa semantică a cuvintelor și firul lor logic. Sunt prea multe vorbe pentru prea puține sensuri, iar cauza stă în ticul verbal al conjuncțiilor de coordonare. Literele se leagă ca un sînge a cărui densitate amenință să blocheze curgerea, de aceea gîndirea autorului nu înaintează, ci stă pe loc, rotindu-se în jurul unor expresii sinonimice. Spune același lucru de cîteva ori, dar ce spune
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
aceste deschideri. În prima jumătate, numită, asintactic, Crepuscular (ale animalului), poemele sunt ordonate alfabetic, de la Alfabet citind la Binecuvântare că primești la Cârnați dacă faci sau de la Nenorocit că ești la Oală că spargi și la Zapis. În plus, rolul conjuncțiilor e aproape substantivat, într-o formulă amintind de limba lui Iordache Golescu sau a lui Pann. Cât despre a doua jumătate, cu poeme numite, verbatim: Cap, Urechi, Nas, Ochi, Limbă, Dinți și așa mai departe până la Coadă, aici ne aflăm
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
o probă nicicum banală, dincolo de servituțile decorului, atunci cînd a consimțit la un dialog dansant, între Maurice Béjart și un artefact al său, din lemn, Le Teck, dintr-o speță asiatică imputrescibilă. Dacă revine, în rîndurile de față, momentul acestei conjuncții, care a rămas episodic la Béjart, e pentru că totuși punții dinamice, astfel atinsă, demersul actual descris de noi, al tînărului plastician român, îi aduce cumva răsfrîngeri în perenitate. O conexiune ce alătură corp uman și obiect, obligîndule să-și imprime
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
decisiv în asumpțiunea atîtor traiectorii fără de prihană. Rest al unei mînăstiri de maici, din epoca severă a stilului romanic, zidirea luminos vizibilă, pe un umăr de deal, își merita, dealtminteri, o recunoaștere candid eficientă; căci i se spune, afectuos, Mireasa. Conjuncții ale sensului care desfid inerția limitativă, cum să nu le proclami dinamica necesară și să nu le detectezi pînă în filigranul ultim al rostirii? Chiar la nivelul straturilor ei străvechi, evidența care ne iese în cale este de un ordin
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
a celor 10 părți de vorbire ale gramaticii tradiționale, a lui Gerhard Ortinau, e, printre altele, un rechizitoriu al limbii de lemn: „adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor/ adverbele au sufocat verbele/ numeralele au luat locul unor pronume/ prepoziția și conjuncția au depus plângerile/ articolul a plecat să facă trotuarul pentru că/ interjecția s-a suit/ sinistru de tăcută/ pe/ tron” (p. 68). Cu Pantofii mei (datat 9 martie 1973), Rolf Bossert se prevalează de o aluzie atât de transparentă încât cu
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
zodiei Balanței (p. 18). Blazonul său, scara de deasupra fluviului Arno (p. 16), poartă, de asemenea, signatura lunară. Ficino dezvăluie prietenilor săi că va avea loc o importantă schimbare a triplicității (p. 163), adică cele trei planete favorabile vor avea conjuncția în alt semn, prevestind o întorsătură a istoriei în semnul Balanței, „o reînnoire totală, un nou început, o nouă primăvară pentru omenire” (p. 62). Treptat, se conturează clar idea că uciderile sunt opera unor intermediari ai unor puteri superioare, ce
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
spune, înainte de a cădea în plumbul topit în care voise să cufunde tabloul, că acesta prezicea un viitor bland, însă îndepărtat, pe care dominicanii voiau să-l anuleze din start: „unirea zeilor planetari în regatul lui Venus” (p. 369), o conjuncție ce ar fi urmat „la secole după moartea noastră”. Pietro fusese singurul ce descifrase corect imaginea, ghicind totodată semnificația adevărată a conjuncției, adică plasarea ei în viitor. El dedusese astfel sfârșitul inexorabil al civilizației florentine așa cum o creaseră Medici și
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
care dominicanii voiau să-l anuleze din start: „unirea zeilor planetari în regatul lui Venus” (p. 369), o conjuncție ce ar fi urmat „la secole după moartea noastră”. Pietro fusese singurul ce descifrase corect imaginea, ghicind totodată semnificația adevărată a conjuncției, adică plasarea ei în viitor. El dedusese astfel sfârșitul inexorabil al civilizației florentine așa cum o creaseră Medici și Academia Platonică. Evenimentele - realitate supraumană, decisă de destin (fatum), nu pot fi deturnate, iar planetele simbolizează acest lucru. Ironia, umorul au și
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
liber prin salvarea tabloului, are un facies saturnian. Este ca și când ritul diabolic inițiat de complotiștii ascunși ar fi triumfat totuși, măcar parțial, dar de o manieră definitorie, în prezent, fiind imposibil de oprit pe deplin după ce a fost declanșat: „adevărata conjuncție înseamnă... sfârșitul manipulării fantasmelor și al demonilor planetari, sfârșitul astrologiei, alchimiei, magiei și divinației. Ceea ce noi am numit știință se va dovedi a fi fost păgânism și apostazie: adevărata știință va înlocui superstițiile care-i țin ostatici pe vrăjitorii epocii
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
fi spulberați...” (p. 371). Este descrierea epocii contemporane - ceea ce ar fi trebuit să se manifeste venusian are contururi saturniene. Ficino nu acceptase sfârșitul ireversibil al civilizației florentine și dorise, prin tablou, să administreze un antidot venusian, care ar fi amortizat conjuncția în Scorpion, instaurată prin venirea la putere a lui Savonarola. Pico încearcă să anuleze acest antidot al lui Ficino printr-un contraantidot - distrugerea tabloului. Ea ar fi avut efecte în viitor, împiedicând instaurarea epocii venusiene detestate de călugări. Parcă totuși
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
niciodată pe vreo listă de premii importante, și publicasem deja șase romane, și nici acum nu-mi explic cum am reușit, pe nepusă masă, să cîștig chiar Premiul Goncourt. Pe de altă parte, relativizez importanța premiului, pentru că premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii, și ar trebui să fii ultimul dintre imbecili ca să- ți spui „eu sunt cel care a scris cel mai bun roman al anului”. Sigur, sper că n-am scris un roman de
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
acestui proiect urmăresc integrarea activă și creativă a patrimoniului arhitectural al capitalei în peisajul cultural contemporan, reconsiderarea vechilor spații culturale din perspectiva unei societăți în reconstrucție, precum și implicarea publicului în acest proces de valorificare a marilor tradiții ale trecutului în conjuncție cu problematică modernă.
Bach, Silvestri, Chopin, Rachmaninov și Liszt la Palatul Suţu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35728_a_37053]
-
în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea disimetrie ce dă fizionomie umanei fețe, susținută de
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
Daniel Cristea-Enache Ceea ce s-a întîmplat, recent, la Radio România Cultural nu este nici o întîmplare, nici un „accident” de parcurs profesional, nici efectul unei anumite conjuncții a planetelor, repetabilă după un număr de ani, cînd o altă emisiune precum Revista Literară Radio va fi distrusă, dimpreună cu tradiția pe care o ilustrează strălucit. Ceea ce s-a repetat, aici, a fost încercarea directorului unui post public (plătit
Rușinea de la Radio România Cultural by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3224_a_4549]
-
sloiuri pale de opale spumă pâlcuri fresci și tâlcuri salbe-n lanț și chei de-azur un château atavique pur. Eu? port pata de coloare gal benul din lumânare galbenul la întomnare galbenul după orbire ținând orbul în plutire val conjuncție-ntre mal și-acel gange scăldătoare. Dus e leul meu de ger după altă pradă-n cer. Umbrelor pe podu-amar le colind cu-al mânii har schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
nevoile'l muncesc, Când el se vede'n lume menit să pătimească, Când relele'l frământă, - și poftele'l robesc! (în ultimul vers cele două apostrofuri sunt medii, și este posibil să avem indicația că în vecinătatea lui l/r conjuncția nu se sudează). Iată câteva versuri populare publicate în "Convorbiri literare": Păsărica cântă 'n earbă, Trece badea nu mă'ntreabă (C. L., 15 sept. 1881, p. 227) Sprincenele-i umblă'n vânt Ochii-i mă bagă 'n pământ (C. L.
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
din acest cadru, ba chiar ele formează o constelație de-sine-stătătoare pe bolta vastă a criticului. De la Hortensia Papadat-Bengescu la Cella Serghi și de la Ioana Postelnicu la Sorana }opa, atâtea și atâtea scriitoare evoluează pe orbita lovinesciană, căutând cea mai convenabilă conjuncție. Citindu-le manuscrisele și cărțile tipărite, criticul desprinde câteva trăsături generale ale literaturii feminine, mărci pe care Elena Zaharia-Filipaș le evidențiază și schematizează. Instinctualitate, senzualitate, sentimentalism, pudoare, lirism, subiectivitate: iată aceste constante ale scrisului feminin. Numai că - și aici e
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
egală măsură . Istoria artelor plastice românești, asemenea întregului edifciu simbolic în care ea se înscrie, este marcată de un paradox fundamental și de o continuă indecizie. Paradoxul se referă chiar la elementele constitutive ale vieții publice din România, la acea conjuncție a spiritului și a gîndirii de factură orientală, transmise și modelate prin tradiția și prin practica eclezială, cu o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
nu am mai putut" (linux 360.ro) - și a ști: ,mă... am râs de nu mai știu ce-i cu mine" (runzu.com). Deși consecutiva populară tipică e construită cu de, sînt posibile și structuri cu valoare intensivă introduse de conjuncția pînă, pentru toate tipurile semantice enumerate mai sus, poate chiar cu mai multă libertate descriptivă: ,am râs până m-au durut fălcile" (desprecopii.com), ,de-a dreptul genial, am râs până m-au durut obrajii și maxilarele" (drumandbass.ro), ,am
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]