465 matches
-
Napoleon i-a ordonat fratelui său să apere interesele franceze, dar acesta s-a dovedit a fi un rege foarte "olandez". Acesta s-a dovedit a fi foarte recalcitrant în a aplica anumite măsuri negative pentru regat cum ar fi conscripția și aplicarea Blocadei Continentale. În 1809 invazia engleză a insulei Walcheren a fost respinsă de armatele franco-olandeze, dar Napoleon a considerat această acțiune ca prea ezitantă și acesta decide anul următor să incorporeze regatul în Imperiu. La data de 13
Regatul Olandei () [Corola-website/Science/309693_a_311022]
-
Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul 1698. Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri, astfel: Pentru acest motiv, cel puțin până în 1765 când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul 1698. Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri, astfel: Pentru acest motiv, cel puțin până în 1765 când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte, se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul 1698. Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri, astfel: Pentru acest motiv, cel puțin până în 1765 când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte, se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar corecte. O altă sursă de informații privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
pusă pe seama emigrărilor racovicenilor care nu au îmbrățișat Unirea cu Biserica Romei. Chiar dacă, abia după 50 de ani populația satului a ajuns la cea înregistrată în 1698, numărul credincioșilor racoviceni înregistrați de episcopul martir Ion Inocențiu Micu Klein în cunoscuta conscripție din 1733, respectiv de 1.250, trebuie privit cu rezervă. În anul 1930 majoritatea covârșitoare a racovicenilor (1.583 de persoane din totalul de 1.720) s-au declarat români uniți. "Densitatea populației".Având în vedere că vatra satului împreună cu
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
din totalul de 1.720) s-au declarat români uniți. "Densitatea populației".Având în vedere că vatra satului împreună cu toate terenurile aferente, a avut și are o suprafață de circa 37 kmp și aplicând cifrele statistice din diversele recensăminte și conscripții cunoscute până acum, se poate observa că densitatea populației satului a crescut de la 29.6 locuitori/kmp în anul 1698, la 44.1 locuitori/kmp în anul 1900, ajungând în 1970 la 60-80 locuitori/kmp, cifră ce se încadrează în
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Structura confesională". Conform recensământului din 1930 Racovița număra 1.720 de locuitori, dintre care 1.583 greco-catolici, 69 baptiști, 60 ortodocși și 8 romano-catolici. "Structura populației pe sexe". Din analizele făcute de Cornel Lupea, bazându-se pe datele obținute din conscripții și recensăminte, a rezultat că în perioada 1766 - 1975 au existat numai 28 de ani în care acest indice a variat în mod semnificativ. Astfel, în 14 ani a predominat populația de sex masculin și în alți 14 cea de
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
pe ""uliță"" cât și în familie. Așa se explică de ce satul n-a cunoscut în întreaga sa existență fapte de delicvență majoră. "Racovița" a fost întotdeauna o localitate populată în majoritate numai cu români, situație care se desprinde din toate conscripțiile cunoscute. Astfel, în conformitate cu recensămintele efectuate în sat, se consemnează în anul: Racovița cunoaște în structura populației sale un număr însemnat de țigani. Prima atestare documentară a acestora datează din anul 1700, când este menționat un "Stanciu, țigan". La nivelul anului
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost ridicată în prima parte a secolului al XVIII-lea, înlocuind o biserică mai veche, pentru care tradiția păstra data de 1444. În Conscripția lui Bucow este înscrisă în rubrica celor ortodoxe, cu 85 de familii, având în posesie 12 arii de pământ arabil, 14 fânețe și două case parohiale. Evenimentul a avut loc în anul 1779, probabil în același an lăcașul a fost
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
recunoaște. Memoria lui Petru Maior în ființa bisericii de lemn de la Reghin se împletește cu realele calități artistice ale acesteia, împlinindu-i valoarea de monument istoric prin excelență. A fost înălțată înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind atestată de conscripția lui Bucow. Pereții monumentului înscriu tipul de plan trilobat cu abside poligonale, fiind prima mărturie a pătrunderii, din Moldova, a acestei forme tipologice. Structura acoperirii interioare respectă tradiția. În navă o boltă, semicilindrică, retrasă de la linia pereților pe bârne, rezemate
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
de curând, probabil, pentru că preot avea, ba avusese și în 1658, ceea ce sugerează existența unui lăcaș de cult cel puțin de la începutul primei jumătăți a secolului al XVII-lea. În 1750 satul avea biserică, cantor și sfăt, nu și preot. Conscripția de delimitare confesională din anii 1760-1762 a consemnat existența a 23 de familii ortodoxe. În 1830 a fost construită altă biserică din lemn, renovată în 1911 și demolată în 1927. Biserica actuală de lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost
Biserica de lemn din Blidărești () [Corola-website/Science/310343_a_311672]
-
în 1997 că biserica de lemn este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul fiind tăiat în iarna dintre anii 1638-1639. Lăcașul a fost cu cea mai mare probabilitate ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate în biserică și din conscripția de la 1774 și 1786-89 reiese că biserica de lemn din Sârbi Susani a fost ctitorită și îngrijită de familiile de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor așezări medievale Balotești și Cămârzana. Lemnele bisericii au fost tăiate
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
s-a început constituirea Regimentul I grăniceresc român, operațiune ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luata în 24 februarie 1765, hotărâre ce a stat la baza întocmirii unor conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea numărului de locuitori ce puteau fi încorporați precum și cuantumul despăgubirilor ce trebuiau să fie plătite de către autoritățiile militare "proprietarilor" satelor. Regimentul I grăniceri, era situat la granița sudică a Transilvaniei și ocupa cel mai întins ținut
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
consemnează înființarea acesteia de abia în 1921. Ca și în alte domenii, mărturiile scrise despre viața bisericească a satului până în anul 1700 sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jur. Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700, nu pot fi identificate documentar ci doar arheologic sau din tradiția orală, care menționează o bazilică romană, ce este posibil să fi fost ridicată "În deal". Deși până în anul 1765, satul avea două jurisdicții diferite
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că toți credincioșii localității erau greco-catolici, numărul acestora de 250 de familii putând să le dea dreptul de a avea un protopopiat. Însă, conform unei conscripții administrative din același an, menționează doar 189 familii, diferența de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că toți credincioșii localității erau greco-catolici, numărul acestora de 250 de familii putând să le dea dreptul de a avea un protopopiat. Însă, conform unei conscripții administrative din același an, menționează doar 189 familii, diferența de 61 de familii fiind din "partea iobăgită" a satului, care era de rit ortodox, fapt ce motivează existența și a celor trei preoți neuniți conscriși în acest an. Din aceste
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
loc de frunte, alături de vestitul popă Moise Măcinic din Sibiel și pe fostul popă unit din Racovița, Toma Dobra. Tot din această epocă tumultoasă a mai rămas și ""mărturisirea de credință"" a preotului racovicean Pavel: În 1750 urmează o nouă conscripție confesională comandată de vicarul Petru Pavel Aron care consemnează 821 credincioși de rit unit păstoriți de doi preoți, fără a menționa și locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
credință"" a preotului racovicean Pavel: În 1750 urmează o nouă conscripție confesională comandată de vicarul Petru Pavel Aron care consemnează 821 credincioși de rit unit păstoriți de doi preoți, fără a menționa și locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după doi ani (1752), ținând cont de pisania "Bisericii vechi", ambii preoți ai satului, Popa Pavel și Popa Toma erau ""de caracter confesional greco-catolic, dimpreună cu tot poporul"". Începând cu sfârșitul
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
misiunea de a repune în drepturi pe preoții uniți alungați de popor, de a împărți bisericile între "uniți" și "neuniți", de a îndruma poporul la ordine și liniște iar acolo unde nu se putea să recurgă la forță. Dacă din conscripțiile lui Buccow nu au rămas date, trebuie respectate realitățile administrative ale vremii, satul fiind conscris administrativ în acei ani separat, pentru partea ce aparținea de Comitatul Albei Superioare și separat pentru cea pedinte de Scaunul săsesc al Sibiului. Astfel, în
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
condiția ca aceștia să clădească o capelă corespunzătoare "uniților". Lucrurile au stat însă exact invers din moment ce se face mențiune în acest an despre ""Biserica cea mare, "unită""" din Racovița. Ultimele consemnări privind viața religioasă a racovicenilor înainte de 1765 le fac conscripțiile din acest an în care se menționează că în partea iobăgită sunt "neuniți" iar în cea scăunală nu se fac referiri de rit, ci doar că aici existau opt preoți. Una din condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească cei
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
arheologice în vederea descoperirii de noi dovezi ale existenței sale. Petru Florianu datează ca an al construcției bisericii în 1675, în perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția „părții iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două treimi fiind suportate de către iobagii „părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt certe, posibilitatea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
mai mare parte constituia proprietatea Magistratului sibian(în stânga râului ce împarte Racovița în două, "partea scăunală") și doar o mică parte a sa sta sub jurisdicția organelor comitatense(în dreapta râului, "partea iobăgită). Ca urmare s-a trecut la întocmirea unor conscripții amănunțite pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pe care urma să le plătească autoritățile militare proprietarilor satului. Pentru "partea scăunală" a satului s-au întocmit două conscripții: Pentru "partea iobăgită", conscripția a fost întocmită în toamna anului 1765 de către Paul Szkorei și
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
jurisdicția organelor comitatense(în dreapta râului, "partea iobăgită). Ca urmare s-a trecut la întocmirea unor conscripții amănunțite pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pe care urma să le plătească autoritățile militare proprietarilor satului. Pentru "partea scăunală" a satului s-au întocmit două conscripții: Pentru "partea iobăgită", conscripția a fost întocmită în toamna anului 1765 de către Paul Szkorei și Andreas Pakothy, secretari și notari ai Cancelariei regești provinciale din Transilvania. Paralel cu întocmirea conscripțiilor din 1765, și-a desfășurat activitatea și comisia de recrutare
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
râului, "partea iobăgită). Ca urmare s-a trecut la întocmirea unor conscripții amănunțite pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pe care urma să le plătească autoritățile militare proprietarilor satului. Pentru "partea scăunală" a satului s-au întocmit două conscripții: Pentru "partea iobăgită", conscripția a fost întocmită în toamna anului 1765 de către Paul Szkorei și Andreas Pakothy, secretari și notari ai Cancelariei regești provinciale din Transilvania. Paralel cu întocmirea conscripțiilor din 1765, și-a desfășurat activitatea și comisia de recrutare, astfel încât la 30 octombrie
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
satului. Pentru "partea scăunală" a satului s-au întocmit două conscripții: Pentru "partea iobăgită", conscripția a fost întocmită în toamna anului 1765 de către Paul Szkorei și Andreas Pakothy, secretari și notari ai Cancelariei regești provinciale din Transilvania. Paralel cu întocmirea conscripțiilor din 1765, și-a desfășurat activitatea și comisia de recrutare, astfel încât la 30 octombrie 1765 "miliția grănicerească" era deja așezată în sat. Potrivit acestor conscripții, în sat locuiau un număr de 233 familii, deci doar cu 15 familii mai puțin
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]