775 matches
-
s-ar putea numi, în termenii ultimelor decenii, "curriculumul ascuns" o formă de învățare la fel de consistentă ca lecțiile sau examenele formale, dar cu mize academice aparent nesemnificative. Ele nu fixează informații verificabile, ci emoții, atașamente, atitudini, opțiuni identitare și forme consensuale de a le exprima. Cunoștințele "științifice" vehiculate cu acest prilej nu depășesc, de obicei, conținutul obișnuit al unei lecții de istorie, doar îl rezumă și îl confirmă social. Gândite pentru a educa elevii, aceste manifestări încep de fapt prin a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
jurnalistică, dar administrate ca adevăruri istorice par să fie, până la urmă, partea cea mai accesibilă și mai vehiculată a povestirilor despre comunism. Mai ales încadrările în tipologia generală a fenomenului, de genul decupajelor cronologice, sunt cele mai expuse la simplificări consensuale. În toate narațiunile de uz didactic citate, tonul evocării perioadei comuniste este unul de blam, mergând de la dorința unei revanșe istorice până la acuzarea directă a vinovaților. Micile pete luminoase strecurate uneori în aprecierile legate de "realizările" regimului (de exemplu, nivelul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Hamburg, 2002, p. 99. O astfel de opțiune era, deci, cu atât mai atractivă "în libertate". 3 În mod tradițional, în cadrul unei discipline școlare nu se vehiculează decât "cunoștințe reputate a fi conforme cu realitatea trecută și prezentă, dovedite academic, consensuale, extrase [din sfera] opțiunilor sau a chestionărilor politice". Vezi Nicole Tutiaux-Guillon, Is there a Basis for European Consciousness among French Students? The Results of Three Empirical Studies, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), History for Today and Tomorrow. What Does
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ignore rezultatele cercetării științifice, optând masiv pentru mărturii personale, opere de ficțiune, anchete jurnalistice sau campanii mass-media pe tema istoriei "contemporane" (Jutta Sherrer, op. cit., p. 106). Studiile antropologice sugerează că, în anumite situații, se poate instala o tăcere grea dar consensuală asupra unei întregi epoci, acceptându-se doar referințe codificate, sublimate, la realitățile de odinioară. Într-un sat din Grecia, de exemplu, locuitorii evitau să vorbească deschis despre anii războiului civil eveniment considerat tabu, datorită asocierii sale cu regimul comunist -, dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu invocarea rituală a unirii din 1859 (Ibidem, pp. 95-97). 50 Termenul reîntregire a cunoscut o anume popularitate, mai ales în formulări spontane, nu foarte atente la adevărul istoric, dar trimițând la o cultură istorică și o memorie identitară presupus consensuale. În general, mărturia este mai predispusă spre astfel de exagerări decât analiza istorică. Vezi, de exemplu, afirmația: "autorul însemnărilor [loc. col Grigore Niculescu] publicate mai jos a luat parte la războiul de reîntregire a României (1916-1919), căzând rănit (s.n. C.M.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
C.P. 5.311). Această aserțiune conține in nuce ideea istoricității formulată în filosofia și istoria științei, ca și cea a intertextualității (în sensul cel mai larg al cuvîntului). Pe baza indisociabilității realitate-gîndire-limbaj, Peirce propune înlocuirea teoriei corespondenței cu o teorie consensuală a adevărului din perspectiva intersubiectivității. "Realul este acel ceva la care ajung mai devreme sau mai tîrziu informația și raționamentul și care în consecință este independent de extravaganțele lui eu și tu. Adevărata origine a realității arată că această concepție
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
intimidare și teamă) sau nu se va reduce la folosirea comenzilor, darea de ordine. Dimpotrivă, ea se bazează pe forța, pertinența argumentelor explicate accesibil, a motivelor, a soluțiilor acceptabile, a normelor înțelese, pe disciplina responsabilă în sens activ, participativ, constructiv, consensual. Pot exista mai multe forme de manifestare a autorității pedagogice și manageriale, între limitele extreme (magistrocentrism, autoritarism nondirectivism, lipsa de autoritate), dar literatura pedagogică nu consemnează încă asemenea clasificări, decât prin raportare la stilurile educaționale (Joița, 2000, pp. 155-175). Se
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
În cazul unor probleme grave, nu este valabilă o soluție obținută prin patru-zeci și nouă de voturi pentru și unul împotrivă. Singura cale este să creăm instanțe de reflecție și schimb de idei, cu sarcina de a obține o morală consensuală, reguli adoptate la scară largă, care să devină "achiziții istorice", chiar dacă știm că este o sarcină pe termen lung. O nouă problemă apare atunci când acțiunea umanitară sfârșește prin a perturba funcționarea naturii. Să luăm exemplul sexualității. Ea este motorul reproducerii
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la soluții decât să căutăm progresiv un consens, prin procedeul sugerat. Umanitatea progresează prin încercări și erori. Foarte, foarte încet. Marile schimbări în mentalități și în valori se fac la distanță de mai multe generații. Dezbatem deci în favoarea unei etici consensuale. Ea se obține mai întâi cu prețul unor conflicte, apoi cu discuții, apoi urmează o etapă de maturizare și, în sfârșit, se obține acordul. Concluzie Am văzut că noțiunea de valoare este omniprezentă în relațiile sociale. În viața noastră personală
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
al schimbului informațional). Exemple de perspective de acest tip fie secvențiale, fie integrale găsim de la clasici precum Maine în distincția status versus contract, adică în trecerea de la ordinea socială bazată pe asocierea naturală, instinctuală, spontană la cea bazată pe acord consensual, pe raționalitate; Comte în secvența teologic / militar-metafizic / juridic-industrial / științific, adică în trecerea de la cunoașterea bazată pe credință la cea bazată pe rațiune și, în fine, la cea bazată pe empirism; Durkheim (1964) în ideea transformării solidarității mecanice în solidaritate organică
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
teoretice mai elaborate, ca ideologiile și teoriile științifice, și, pe de altă parte, de imagini ca produse imediate ale percepției" (Neculau, 1996:25). În concepția lui Radu et al. (1994:16), reprezentările colective sunt "mai presus decât opiniile sau clișeele consensuale într-o comunitate; ele se disting la nivelul conștiinței cotidiene prin forța de determinare a conduitei, prin tendința de obiectivare, de ipostaziere în scheme figurale sau lucruri, transpunându-se în termeni și experiență familiară individului și impunându-se în cele
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trăsătură comună a Parlamentului European și a Camerei Reprezentanților o constituie rolul comisiilor în procesul de adoptare a actelor legislative. Conform lui Kreppel 81, munca legislativă se desfășoară în comisiile Camerei. Activitatea din comisii este caracterizată de expertiză și decizii consensuale, generate de probitatea profesională și de experiența în administrarea respectivelor domenii. Acest sistem presupune ca cel mai vechi membru al unei comisii să devină, indiferent că aparține majorității sau nu, președinte sau membru de rang înalt, sistem ce garantează fructificarea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
monismul materialist. În ultima perioadă, însă, tot mai vizibil, supozițiile fundamentale care reprezintă cheile de boltă ale monismului materialist nu mai sunt susținute cu date științifice, dimpotrivă. Încet-încet, se formează un metacadru mult mai larg pentru fenomenele care constituie realitatea consensuală. De fapt se revine spiraloid la anticii care aveau cunoașterea. Căci, așa cum spunea Seneca: "Credeți-mă, fericite au fost vremurile de dinaintea epocii arhitecților, de dinaintea epocii constructorilor". (Epistola 90). Vor veni alte vremuri fericite, zei ai viitorului trecut, care să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe seama ei, iar modelele de lucru sunt mai puțin precise, deci mai puțin și rigide. Este o abordare mai relativă, dar mai complexă și mai aproape de natura umană, dacă ajungem să definim așa-ceva într-un mod cît de cît consensual. Relevanța și importanța sa crește puternic în ultimii ani, marcați de celebra criză, deloc întîmplătoare. Capitolul 3 ECONOMIA HOLOTROPICĂ VS: NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ "Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
monismul materialist. În ultima perioadă, însă, tot mai vizibil, supozițiile fundamentale care reprezintă cheile de boltă ale monismului materialist nu mai sunt susținute cu date științifice, dimpotrivă. Încet-încet, se formează un metacadru mult mai larg pentru fenomenele care constituie realitatea consensuală. De fapt se revine spiraloid la anticii care aveau cunoașterea. Căci, așa cum spunea Seneca: "Credeți-mă, fericite au fost vremurile de dinaintea epocii arhitecților, de dinaintea epocii constructorilor" (Epistola 90). Vor veni alte vremuri fericite, zei ai viitorului trecut, care să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tipul al treilea” bântuie acum centrele comerciale uriașe, cumpără mărfuri ce poartă mărci mondiale, caută produse light sau bio, pretinde etichete atestând calitatea, navighează pe Internet, descarcă muzică pe telefonul său mobil. Pe nesimțite și în pofida familiarității unei expresii devenite consensuală, era consumului de masă și-a schimbat înfățișarea odată cu intrarea într-o nouă fază a istoriei sale seculare. Instaurarea unei noi economii și a unei noi culturi de consum nu presupune o mutație istorică absolută. Etapa posterioară consumului de masă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
gusturilor și intereselor specifice, al stilului de viață, al modelor muzicale, vestimentare sau sportive. În ciclurile anterioare, împărțirea în clase și opoziția superior-inferior constituiau principiile organizatoare ale ordinii consumului, aceasta structurându-se de sus în jos, pe baza unor repere consensuale. Epoca respectivă a rămas în urma noastră. Momentul III corespunde cu dispariția logicii piramidale în beneficiul unui model orizontal sau în rețea, fragmentat și policentrat, în care microgrupurile identitare se juxtapun într-un spațiu eterogen de gusturi, de estetici și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se adaugă acum consumul cetățenesc și sărbătoarea bunelor sentimente. S-a terminat cu calculul egoist „la rece”, faceți loc carității, fericirii oferite și primite în direct și în gros-plan. Gata cu rivalitățile simbolice ale schimbului-cadou primitiv, spectacolul nostru e feeric, consensual și lacrimogen, este cel al bunătății totale, al darului consumat și mediatizat, al cadoului promis, expediat și uitat. După consumul demonstrativ rezervat claselor bogate, vine la rând supralicitarea Binelui televizat. Între hedonism și dezinteres, individualism și altruism, idealism și spectacol
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
localizat în București. Directorul, o profesoară de muzică, deține o libertate de decizie limitată (din acest punct de vedere, comparativitatea cu celelalte două studii de caz are o productivitate redusă). Puținele decizii și conflicte apărute între cadrele didactice sunt rezolvate consensual, prin participarea „subalternilor”. Principiul după care se ghidează un astfel de manager și întreaga organizație este legat de faptul că directoarea se consideră și este definită, în principal, drept colega profesorilor din școală, nu șefa lor. Pentru un ONG, esențială
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
câteva filiale în întreaga țară, cartierul general fiind la București). Angajații sunt bine plătiți, însă acuză stilul de conducere caracterizat drept prea familiar și adesea indecis. În fapt, managerul practică un laissez faire dus la extrem (toate deciziile sunt luate consensual, consensul fiind însă înțeles drept unanimitate, ceea ce conduce des la blocaje). Acesta se combină cu o structură organizațională incertă, în care un consultant extern, fără rol formal, are adesea un rol decizional important în ceea ce privește politicile organizației în cauză. Monica Heintz
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
disipativă (Prigogine, Stengers, 1984), având o comportare nonentropică pentru că are una antropică, prin care stările sistemului rămân deschise ca posibilitate tendențială până când își configurează un sens, o direcție, prin mecanismele discernământului specific alegerilor subiective negociate în contexte intersubiective, de finalitate consensuală. Sunt, cu alte cuvinte, sisteme transformațional-convective, cu sens coeziv și nu disjunctiv, în care ordinea funcționează și pe verticală și pe orizontală și se autoreproduce prin învățare (unitatea creșterii organice și cantitative și calitative, și materiale și spirituale) mereu la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale. Semnalele societății globale - prin inițializarea societății cunoașterii - sunt anihilante pentru valorile consensuale ale industrialismului, în toată pletora lor alimentată de masificare și colectivizare. De aici încercările de confiscare sau deturnare a sensului lor de către modelul explicativ al realității fondat de Descartes. În această manieră a confuzionării se susține că globalizarea este un
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
limbaj expresiv și corect prin intermediul căruia doresc să se facă vizibile, au luări de cuvânt relativ lungi, își întrerup partenerul de discuție, au poziții corporale relaxate și mișcări largi. Relația dintre interlocutori poate fi competitivă, ostilă, conflictuală sau cooperantă, prietenoasă, consensuală. Conflictul apare atunci când interactanții percep scopuri incompatibile, contrare. Se manifestă prin strategii interacționale ale diferențierii și distanțării interlocutorilor, ale negării și exagerării afectelor negative, ale afirmării propriei identități prin negarea identității celuilalt. Apar frecvent acte de vorbire precum acuzație, reproș
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
autoîntreruperi etc.), alături de mărci nonverbale complementare textului (tăcerea, poziții corporale, colorarea feței, privirea etc.). Felul în care sunt marcate emoțiile în plan textual diferă, de asemenea, de la o cultură la alta. 2.6.7. Consens vs Conflict Relațiile conflictuale sau consensuale dintre interlocutori afectează progresia tematică și structura interacțiunii verbale. Conflictul intervine atunci când două sau mai multe părți implicate într-o relație de comunicare percep o incompatibilitate de scopuri. Schematic vorbind, există două tipuri de culturi: culturi consensuale, care promovează armonia
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Relațiile conflictuale sau consensuale dintre interlocutori afectează progresia tematică și structura interacțiunii verbale. Conflictul intervine atunci când două sau mai multe părți implicate într-o relație de comunicare percep o incompatibilitate de scopuri. Schematic vorbind, există două tipuri de culturi: culturi consensuale, care promovează armonia socială, buna înțelegere între indivizi și tind să evite, să atenueze, să mușamalizeze conflictul (de exemplu, cultura japoneză), și culturi conflictuale, unde membrii societății tind să se angajeze deschis în conflicte, să rezolve prin conflict divergențele apărute
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]