802 matches
-
subsumate celor ale familiei, element natural și fundamental al societății (art. 16.3 al Cartei din 1948). Aceste nuanțe reproduc dezbaterile celor care au redactat Declarația Universală a drepturilor omului și indică deci o "obiectivare a acestor drepturi, remarcabil de consensuală" (ibid., p. 133). O abordare statistică a variațiilor individuale ne permite totuși să distingem cinci clase omogene dintre care una asociază "atacurile la libertatea religioasă a femeilor din partea unui guvern [...] și cele la adresa copiilor din partea părinților [...], în timp ce analiza distanțelor medii
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lor mai fină și mai prudentă a psihanalizei (ibid., pp. 479-493). 3. Raportări la contexte 3.1. Modulații și poziție socială Nu ne putem mulțumi cu o abordare care stabilește existența hărților de idei comune unui ansamblu social. Această viziune consensuală a RS nu corespunde cu spiritul analizei sistemelor de comunicare pe care tocmai le-am rezumat. Viziunile asupra lumii, ideologiile, apartenențele la grupuri, asumarea unui statut și influența poziției într-o ierahie, fără a mai vorbi de variabilele sociodemografice și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în funcție de nevoia simplă a unei culturi mici de a avea multe opere și mulți scriitori. Dacă cercetarea se oprește în 1875, asta se întâmplă nu pentru că necesitatea care reclama o politică a genialității ar fi dispărut, ci pentru că, odată cu impunerea consensuală a unor autori și a unei noțiuni a elitei, funcționarea democratică a productivității literaturii a fost marginalizată. Încrederea în talente, în valori, în ierarhii ne-a făcut - și continuă să ne facă - să nu mai vedem adevărata natură a literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al României"132. Odobescu, publicându-l pe Cârlova la trei decenii după dispariție în Revista română, ține să folosească cuvinte mari și să vorbească despre "razele geniului"133. După cum se vede chiar și în această enumerare dezordonată, unele calificări sunt consensuale, ca un fel de acord tacit al oamenilor din epocă în privința "geniilor". Etichetarea face carieră și rezistă douăzeci-treizeci de ani în spațiul public, sau chiar până spre capătul secolului al XIX-lea. Acesta e cazul lui Cârlova, Mureșanu, Bolintineanu sau
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
natură pur calitativă; cu alte cuvinte, constau în judecăți care nu pot fi exprimate în ierarhii și cifre. Domeniul cercetării narative ar trebui - și poate - să lupte în continuare pentru o mai bună practică, așa cum s-a stabilit prin evaluarea consensuală; cu toate acestea, prin însăși natura sa, rezultatele obținute nu pot fi reduse cu nici un chip la simple formule sau valori numerice. Pentru a recapitula cele spuse mai sus și, de altfel, pe parcursul întregii cărți, afirmăm cu tărie că există
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
va fi schițat doar primul strat al strategiei tranziției, urmând ca straturile 2 și 3 să fie analizate ulterior. Primul strat al strategiei tranziției: direcția globală a schimbărilortc "Primul strat al strategiei tranziției\: direcția globală a schimbărilor" Opțiunea fundamentală, înalt consensuală, este reintegrarea în lumea occidentală a țărilor europene foste socialiste, rupte de aceasta împotriva voinței lor, ca rezultat al celui de-al doilea război mondial. Următoarele aspecte sunt avute în vedere: în primul rând, schimbarea economiei controlate de stat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
va fi dezorganizată, în vederea obținerii puterii de către grupări fără un contur precis. Manifestațiile din acele momente, caracterizate mai degrabă prin incitări confuze și distructive, au fost generatoare de stări colective de panică. Ele nu mai exprimau nici pe departe obiective consensuale, ci intenții ascunse. Colectivitatea asista la televizor, fără nici o posibilitate de a interveni, la încercarea de acaparare a libertății de-abia cucerite de către forțe neidentificabile și care amenințau să „fure” Revoluția, ce încă nu se consolidase în forme democratice. În
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
violentă confuză. Colectivitatea a fost șocată de trecerea rapidă de la un nivel ridicat de consens și solidaritate în primele zile ale Revoluției la o explozie violentă a conflictelor politice. Era de așteptat ca voința politică, ce fusese constituită inițial înalt consensual la nivelul unor principii abstracte, să fie urmată de o diferențiere a opțiunilor politice. Se presupunea deci că tranziția deschisă de Revoluție va reprezenta o combinație de consens fundamental - înlocuirea modelului comunist cu cel capitalist occidental, promovarea democrației ca mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a clasei politice a început să se prefigureze ca efect al crizei întregului sistem, accentuat de pierderea perspectivei istorice. În afara membrilor propriu-ziși ai clasei politice comuniste, persoanele interesate de politică erau caracterizate tot mai mult printr-o atitudine negativă înalt consensuală față de regimul comunist, fiind însă lipsite de vreun program politic. Chiar și pe cei care simpatizau inițial cu sistemul, criza economică și politică a acestuia i-a împins pe poziții adverse. Caracteristic atitudinii politice a imensei majorități a populației era
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
printr-o vastă reconstrucție instituțională, tehnocrații fiind percepuți ca fiind singurii specialiști în această privință. Neașteptat însă, a fost o primă luptă între două principii de organizare a procesului politic democratic. Aspirația populară anticomunistă înclina de la început spre principiul democrației consensuale: metoda politică a identificării direcțiilor de dezvoltare trebuia să fie cea a discuțiilor publice, fundate pe existența unui larg consens, utilizând știința și expertiza ca surse esențiale. Obiectivul urma să fie adoptarea deciziilor politice majore printr-un proces de consensualizare
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
argumenteze opiniile. Apoi experții nereuniți (maxim 20) sunt solicitați să-și exprime opiniile cu privire la problemele puse în discuție. După primirea tuturor opiniilor, consultarea se repetă, comunicându-se în prealabil fiecărui expert opiniile celorlalți experți consultați, până când opiniile sau estimările devin consensuale. De regulă, pentru realizarea unui asemenea deziderat sunt necesare trei-cinci consultări interactive. 3.1.1.2. Obiective strategice Definirea unor obiective strategice în domeniul inovării presupune luarea în considerare a următoarelor opțiuni: creșterea calității produselor și a tehnologiilor; creșterea vânzărilor
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
și cu deosebire în societățile moderne și complexe - funcționează un ethos, un nucleu axiologic fundamental (valori de bază), o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudini), clădită pe acel nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situații, personalități marcante). Atât la nivel individual, cât și la cel grupal sau macrosocial, se poate spune că gradul de stabilitate (și, în consecință, de rezistență la schimbare) este: valori, norme, atitudini și opinii. Acestea din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și Doherty, 2002). Or, aceste constatări venite din câmpul psihologiei și psihologiei sociale sunt aproape în raport de echivalențe enunțiale cu ceea ce R. Inglehart și alți autori numesc valori postmaterialiste sau de împlinire personală. 2) Există o serie de argumente consensuale, extrase atât din studii sistematice, din experiențe cotidiene, cât și din situațiile și episoadele sociopolitice internaționale, potrivit cărora, nu numai la nivel individual, ci și microși macrogrupal, ponderea nevoilor expresive, a valorilor postmaterialiste de împlinire personală este diferită. Variabilitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
prețuim sau în grația cărora vrem să intrăm. Este o altă problemă cât de autentice sunt aceste atitudini, chestiune ce va fi discutată imediat, în secțiunea 2.4., „Schimbarea atitudinală”. Însă compararea socială este izvorul nu doar al formării atitudinilor consensuale, ci și al celor ce ies din tiparul social. Cei ce cultivă originalitatea și au o accentuată înclinație spre unicitate procedează tot prin raportarea la ceilalți. Elementul deliberativ este și mai prezent ca resort al atitudinilor în procesul mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai slabe) ale poziției sursei, care îl imunizează față de atacul ulterior masiv al acesteia (anticorpi în cazul bolii). McGuire a dovedit experimental că rezistența la schimbare este considerabil mai mare atunci când subiecții sunt inoculați, adică dacă li se oferă argumente consensuale cu cele pe care sursa urmează să le promoveze, decât atunci când li se oferă argumente în acord cu poziția lor. În mod asemănător operează și mecanismul prevenirii și întâmpinării argumentelor. În situația în care subiecții știu dinainte care este intenția
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de eficient fiind internetul, indivizii ca ființe umane libere și creatoare se pot grupa și exprima în funcție de valori, atitudini și preferințe, dincolo de condiționările de etnie, vârstă, sex, clasă socială și profesie. Pentru a răspunde la întrebarea de unde apar comportamentele comune, consensuale ale oamenilor, e rezonabil să apelăm la trei mari clase de determinanți: nevoile biologice fundamentale (care sunt cvasiidentice), sistemul de credințe (scheme mentale, reprezentări, valori, atitudini, judecăți sociale etc.), în mare măsură împărtășite colectiv, și constrângerile (și oportunitățile) mediului social
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
va deveni lider emergent este calitatea de a vorbi mult, dar la obiect (despre scopurile grupului, mijloacele de realizare a lor și soliditatea părerilor celorlalți membri). După impactul pe care îl au asupra vieții colectivităților umane, se discută despre lideri consensuali, obișnuiți - care asigură îndeplinirea „cuminte” a scopurilor și activităților curente, tradiționale - și lideri transformatori sau carismatici, personaje creative ce inovează viața grupurilor, produc schimbări radicale. Despre ei va fi vorba în finalul acestei secțiuni. Potrivit stilului de conducere, există lideri
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
intercomprehensiunii, nu urmărește succesul și nici influențarea I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Etică și comunicare În societatea bazată pe cunoaștere celorlalți ci construirea unei lumi a lui „Împreună” pe baza „unui acord ce oferă fundamentul unei coordonări consensuale a planurilor de acțiune urmărite individual”. Am făcut această succintă referire la teoria critică asupra societății dezvoltată de Habermas pentru a sublinia cât de surprinzător de exact se suprapune (peste concluziile filosofuluiă analiza „valurilor schimbărilor În civilizația omenirii”, realizată de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
fi numită „comunitate ideală de comunicare”. Drumul gândirii critice a filosofului se intersectează astfel profitabil cu demersul teoretic pragmatic bazat pe exepriență managerială, pentru a propune un scenariu al unei lumi viitoare, un viitor În care acțiunea comunicațională reprezintă coordonarea consensuală a planurilor de acțiune a părților - ce se afirmă individual, Într-un proces intercomprehensiv. Al Treilea și Al Patrulea Val interesează din punctul de vedere al tematicii propusă spre dezbatere, etică și comunicare, Întrucât În cele ce urmează ne vom
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Tipul deciziei vizează modul particular de implicare în procesul decizional, și mai ales de luare a deciziei. Există, din acest punct de vedere, tipul deciziei individuale, când conducătorul ia singur decizia, fără a considera sugestiile altora, și tipul deciziei colective (consensuale), în care conducătorul decide numai în urma consultării celorlalți. 3) Gradul de responsabilizare a membrilor grupului - înțeles ca o precondiție, chiar ca o valoare absolut necesară recompensării după merite a fiecărui individ. Responsabilitatea poate fi individuală sau colectivă, fiecare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
simultan libertatea individuală și coeziunea grupului. Caracteristicile noului tip de leadership sunt prezentate în figura 27. Figura 27 - Tipul Z de management Se poate observa că trei dintre dimensiunile leadership‑ului japonez au fost preluate de leadership‑ul american (decizii consensuale, evaluări și promovări rare, interes holistic). Două dintre dimensiuni (durata angajării, caracteristicile carierei) sunt ușor atenuate, ele oscilând între tipul A și J, cu înclinații către unul sau altul. Angajarea nu mai este nici pe termen scurt, dar nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
abordeze și la niveluri mai înalte ale piramidei organizaționale. Apoi, în locul abordării segmentate, doar în raport cu anumite probleme (proiectarea muncii, negocierea colectivă, stimulările salariale etc.), s-a trecut la abordări extinse, încercându-se realizarea unei joncțiuni între comportamentele devotate, cooperante și consensuale și cele de autonomie, delegare și descentralizare, care multă vreme au fost considerate ca fiind separate între ele. Iată câteva constatări care au condus la schimbarea opticii de interpretare a participării: participarea funcționează slab dacă este limitată doar la un
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizație, și pregătirea celei de‑a treia etape; ea implică patru tipuri de intervenții a câte trei zile fiecare (acționăm în calitate de persoane?; acționăm în relație cu alții?; acționăm în echipă?; cum conducem echipa?); - etapa de aplicare are ca scop reamenajarea consensuală a funcționării organizației, reducând mulțimea problemelor și permițând fiecărui participant să se simtă responsabil în cadrul unei zone cât mai vaste, atât cât îi permite profesionalismul său; această ultimă etapă constă în soluționarea problemelor de către organizație, natura problemelor dând chiar denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
identic sau cu aceeași intensitate. Dimpotrivă, unele dintre ele se vor accentua, altele se vor diminua. De exemplu, caracterul conflictual al medierii, deși continuă să fie prezent, va tinde să se transforme în opusul lui, și anume într-un caracter consensual, mediatorul având ca țintă finală obținerea consensului părților cu privire la unele puncte aflate în dispută. De asemenea, se diminuează în importanță caracterul codificat/normativ sau caracterul procedural al negocierii care trece într-un plan secund. În schimb, crește în importanță și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de teorii cum este cea a lui Boudon (1973) sau cea privitoare la reproducția socială a lui Bourdieu (1964, 1970). Cu toate că uneori pare că în acest domeniu totul a fost deja spus, teoriile explicative actuale sunt departe de a fi consensuale, iar efortul falsificaționist e în plină desfășurare. Sociologia educației nu se putea sustrage reflexivității sociologiei cunoașterii, cu care este înrudită nu numai prin domeniu, dar și prin personalități precum Karl Mannheim, teoretician al relațiilor dintre fenomenele sociologice și procesele de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]