2,124 matches
-
minunat care existase vreodată, idolul sau, exemplul sau și maestrul sau în arta dificilă a navigației îl părăsea pentru totdeauna. Nu existau lacrimi care să poată domoli o durere atât de profundă, nici nu se inventaseră cuvintele care să-l consoleze după așa o pierdere, astfel că singurul lucru pe care-l putea face era să se retragă în cel mai îndepărtat ungher, pentru că Niho-Nui ai suferinței să-i roada sufletul că pe o scândură slăbită a unei nave. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pierdere, astfel că singurul lucru pe care-l putea face era să se retragă în cel mai îndepărtat ungher, pentru că Niho-Nui ai suferinței să-i roada sufletul că pe o scândură slăbită a unei nave. Nimeni nu veni să-l consoleze, pentru că toți aveau nevoie de consolare. Nimeni nu păru să înțeleagă că se simte orfan, pentru că deja erau orfani cu toții. Nimeni nu-i asculta rugile, pentru că toți erau absorbiți de propriile lor rugi. Miti Matái murise! Și, odată cu el, murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi se întorcea râzând, amintindu-și ultima peripeție din seria "foaie verde lobodă". Luana se consola în brațele lui Radu, în timp ce el făcea haz de necaz încercând s-o convingă să nu mai pună la suflet jignirile și ieșirile necontrolate ale Nuții pe care o cunoștea toată lumea și nimeni n-avea s-o schimbe vreodată. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
campus, ci că Își Închipuie că mie nu mi-ar păsa, că aș fi de partea lor. Ce naiba facem noi aici? E mai deprimant decât orice. De fapt, Margaret nu era deprimată. Nu fusese niciodată depri mată, cu asta se consola uneori, când viața Îi devenea cu neputință de suportat. Triburile din Noua Guinee nu cunosc depresia, așadar nici eu nu sufăr de depresie, spunea ori de câte ori se simțea copleșită de deznădejdea lumii din jur. E drept că așa ceva nu i se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Stătea pe pat lângă el, cu un braț sprijinit ușor de al lui. — Din și grupul lui de țicniți, cel puțin când se gândesc la viitor, au viziunea unei minuni. E un vis stupid, nechibzuit, dar cel puțin asta Îi consolează. În ceea ce mă privește, eu n-am așa ceva. Uită-te la casa asta. Nici măcar un cămin nu e. Auzi oare râsete, muzică? Da’ de unde! Sunt doar eu aici. Cu tine. A privit pendula și s-a Încruntat ca și cum ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de rău, o să Încerci iar, nu i mare lucru. Dar nu era copil, nicio dată nu fusese pe de-a-ntregul copil și nu exista nici o dată viitoare. și-a zis că Mick și Bill o să-și dea silința s-o consoleze, dar asta avea să-i facă și mai rău. O să dea din umeri, o să zâmbească de parcă s-ar fi așteptat la o nereușită, iar ea o să-și dea seama că erau Înțeleși. Mick o să zică: Ei, ascultă, e-n regulă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și că nu mai e nimic altceva de făcut în afara divorțului, ea, ca un adevărat judecător suprem, hotăra cine era vinovatul și cine era victima și fără să mai șadă prea mult pe gânduri trecea la atac. La început, o consola pe biata femeie sau pe bietul băiat, asta depindea de situație, de pierderea suferită, pe urmă se pornea să-i inoculeze ideea că cel abandonat are atâtea vicii ascunse încât ar fi bine să mulțumească cerului că a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este o persoană fără caracter acum cât timp mai este tânără sau tânăr și-și poate reface existența. Firește, următorul pas și cel mai important era să depisteze, prin toate metodele posibile, următorul partener pentru ca biata ființă să se poată consola definitiv, să-și schimbe viața, iar asta îi crea Sidoniei o satisfacție intensă, pentru că o persoană divorțată, o femeie, să zicem, are deja pe frunte pecetluită anatema, ori suprema ambiția a coanei mari era să-i găsească fetei o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aparține ție, nu? glumi el. — Futu-i! își varsă Fanny năduful. Cum dracu’ o să sune când cititorii știu deja c-a dat colțul? — Nu cred că ești singurul gazetar aflat în această situație în clipa de față, încerca s-o consoleze Creighton. — Asta nu mă-ncălzește cu nimic, i-o întoarse Fanny. — Încercăm să te ajut cumva, spuse el. Băga-mi-aș! exclama apoi, trăgând un pumn în volan. — Ce-ai pățit? îl întreba ea. — Am uitat să virez pe M23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lună, pășește mândră pe cerul împânzit de mândrele ei fiice, stelele. A început o nouă noapte. Sub așternut, eu mă frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși cu gândul c-am ajutat-o pe mama, dar nu mi se pare destul. Acest timp pierdut în zadar, această zi în care n-am făcut nimic, mă nemulțumește. La fel cum a spus și poetul: ,,Cât timp tu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care le oferă ea și consecințele trăirii ei. Bătrânul frăgar îi asculta în liniște și integra în sufletul său bucuriile și tristețile viețuitoarelor, împărtășindu-le sentimentele. Vechea prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fie iubit, să facă parte din familie. Este un câine drăgălaș, care ne înveselește pe toți. Aceasta este familia mea, legată, unită. Când cineva din familie este bucuros de o realizare, își împărtășește veselia cu ceilalți. La un necaz, ne consolăm unii pe alții și astfel reușim să trecem mai ușor peste greutăți. Ce bine e când suntem toți împreună! Fiecare simte dragostea celorlalți. Noi toți formăm o adevărată familie care nu poate fi despărțită, căci este strâns legată cu lacătele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Kulesza are părul auriu. Și ochii albaștri. Și pistrui. Și pielea albă. Și picioarele lungi. Și sânii mici Și coapsele Înguste. O scândură erotică! Să le ia dracu de poloneze, cu filmele și cu Projekt-urile lor cu tot! Mă mai consolez la gândul că Kieslowski a fost sedus de frumusețea sculpturală a lui Juliette Binoche care numai cu Monika Kulesza nu seamănă. 3. „Vis pe Dealul Crucii primăvara. Un țăran dormea cu capul pe o piatră. La doi pași de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-a spus el. Nu e vis, ci doar o amintire veche. Face cât un vis. Atunci, eu am notat: schimb amintiri vechi cu vise noi. Cred că e o prostie. Regret uneori că nu sunt o femeie inteligentă. Mă consolează doar imaginea mea În oglindă, profilul mai ales. Proba de foc: lungimea coapselor, rotunjimea feselor, forța gambelor, transparența gleznelor. Totul făcut pentru Încălțări numărul 39. Un IQ onorabil, nu? N-am spus nimic despre sâni, gât, ochi , gură, piele. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sale se Încrucișară cu ale filozofului. O secundă mai târziu, latinistul făcu și el același lucru. Iolanda nu avea ochi decât pentru animația străzii și pentru degetele ei pătate cu tuș, iar Petru nu avea ochi decât pentru Iolanda. Se consola cu gândul că știa ce mărci de desuuri poartă, chiar și ce numere și că În picioare avea, ca Întotdeauna iarna, șosete de lână. Se Întreba cu teamă dacă aceste amănunte mai contau acum, odată cu apariția acestui arhanghel miop și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu nu va scanda niciodată: Stima noastră și Mândria Ceaușescu-România! Ce nenorocire! Fac ceva pe stima voastră, zise Anita Îl privea cu milă pe copilul ăsta care se credea bărbat și care mai era și tatăl copilului ei. Ca să Îl consoleze Într-un fel zise: Nu va scanda, dar va cânta Deutschland, Deutschland über alles! Revanșardo! Îi strigă Volodea tocmai când locomotiva fluieră o dată prelung acoperindu-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau mai nimic. Pe stradă se auzeau primele plugușoare. Banii pentru urători erau lângă ușă, Într-o farfurie de Horezu. „Cocoșul” lui Mischiu abia mai respira sub apăsarea bancnotelor și a monedelor. Inflația nu-l cruța nici pe el. Se consola cu gândul că anul următor funcția de trezorier al familiei Moduna va fi preluată, după principiul rotației cadrelor, de „Pomul vieții”, desenul preferat al Martei. Cocoșul ăsta are ceva de „tiszta bolond”, Îi plăcea ei să spună În limba sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lei acolo kilogramul. Viu. O viață În lei e, carevasăzică, pe nimica. În șilingi, ar fi fost cu totul altceva. Sau măcar În forinți. Și moartea are alt preț atunci. Altfel treci dincolo cu o bancnotă străină Între dinți... Se consola cu gândul că oricum va muri de mâna unui creștin. Că o fi român, ungur, polonez ori slovac Îi era egal. Sunt totuna: aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc, gută, diabet, ateroscleroză. Se chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți pe un țărm increat, de dincolo de țări și de peste mări? Despre un făt-frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zice că lumea e făcută din lucruri de mîncat și de regulat. Dacă obiectul nu-ți servește nici la una, nici la alta, ridică piciorul și fă pipi pe el. Basta! De ce să plîngi? Halal de viețuca ta, dacă te "consolă" cîinele, Iordana. L'Autre de l'Autre (ca să derridăm) nu e alt om, altă ființă umană, ci una canină, un lup alsacian vorbitor: "Na că vorbesc și io, ce-i mare lucru?" Cristoase, miroși. Jos, jos de pe patul meu. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca o codoașă: absenta îndelung sau arunca fraze cu dublu înțeles. N-a putut să-și revendice de pe urma mea nici un avantaj-serviciu. A ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o îndelungată practică a singurătății. Gustul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că floarea nu-i mai poate oferi prea mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar atrage-o mult mai tare. Dar albina are intuiția dezastrului. Ea cântărește și pune în balanță: ar putea să se consoleze cu polenul fad și trecut al florii mortificate sau să se expună sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
energie din cauza fricii, simțeam că-mi ies fire albe de păr în cap. Deși bănuiam că voi trebuia să fiți pe aproape, n-am reușit să prind nici măcar momentul în care s-a înălțat elicopterul. O să-ți povestim noi, îl consolează vocea lui Tîrnăcop, dacă vreodată cineva o să vă întrebe cine a cucerit Comitetul Central, să știți că cioroii și hahalerele străzii au făcut-o, chiar dacă n-au avut nici o organizare, eram prins în rîndurile lor. Începem noi să izbim ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am calculat eu itinerarul, sîntem în întîrziere. — Mai încet, îl avertizează și Monte Cristo pe Sena care din cauza vitezei și a aerodinamicii proaste a autovehiculului abia mai reușește să se mențină pe trasa ideală. Cel puțin cauciucurile sînt noi, se consolează gîndindu se în același timp la vigoarea și talentul șoferului. — Cu toate astea i-am auzit pe unii care sînt de părere că n-ar trebui judecat atît de aspru, că vina nu este a lui, zice Petrică, că problema
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]