190,047 matches
-
încă o punte între eposul homeric și istoria veacului al 20-lea, secol care, în ritmul unor „lovituri de secure" repetate tot la 20 de ani, a marcat destinul modern și contemporan al Cehiei: anii 1918-1938, 1948-1968 și 1989. Kundera constată că fiecare țară își are datele ei fatidice în istorie și că în secolul 20 aritmologia evenimentelor petrecute și-a pus amprenta pe viața fiecăruia dintre noi. Pe acest fundal istoric este proiectat destinul Irenei. În 1969, căsătorită cu mult
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
interpreți / interprete" (RL 3875). Perechile de termeni nu lasă loc pentru îndoială: e vorba de nume de profesii specializate în funcție de sexul persoanelor. Cuplul central cuprinde un englezism relativ răspîndit în ultima vreme, hostess: nume de profesie feminină, la care se constată (ca și la mai cunoscutele miss sau top-model) dificultatea de adaptare morfologică din cauza finalei consonantice, imposibile în română pentru feminine. Contradicția persistă: forma hostessuri, adaptată ca substantiv neutru, marcată de desinența de plural -uri, este asociată cu o semnificație tipică
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
strecurat în pămînt.// sare peste arșița de duminică/ direct în ploaia de luni dimineață./ cu palma întinsă în care închide/ cîțiva stropi/ deschide ochii te recunoaște.// dar numai după părinți" (omul galben, omul albastru). Dîndu-și sfatul a ține "ochii deschiși", constată o fabuloasă nelimitare a tuturor celor ce sînt: "sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul nord/ ar fi fost pretutindeni" (nord). Viața are irizări de basm: "cum trece un vultur
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
la "soluția finală" în această chestiune. Numeroase documente scoase la lumină din arhivele Ministerului român al Afacerilor Externe și din fondurile franceze dau o anumită densitate perspectivei asupra momentului istoric dificil trăit de cele două țări, care ajung în final constată cercetătorul - într-o situație oarecum simetrică, Parisul fiind eliberat la 23 august 1944, când regele Mihai anunța întoacerea armelor împotriva Germaniei, în condițiile puternicei presiuni sovietice. La acea dată, ambasadorul Paul Morand plecase deja, precipitat, de la București, fiind transferat la
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
colaj", "crestomație", "mozaic de o complexitate bizantină". Emerson și-a construit cu bună știință textele în această manieră după cum ne dovedește geneza lor, studiu devenit posibil numai după apariția voluminosului său Jurnal în urmă cu cîteva decenii. S-a putut constata că o bună parte din eseurile sale au ajuns la forma actuală în cursul unui proces cu mai multe faze: mai întîi, însemnarea din jurnal menită să capteze o reflecție sau o stare sufletească, o impresie de lectură însoțită adesea
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
complet ignorat, deși continuă să publice noi și noi cărți, de cîte 300-400 de pagini fiecare...". Criticul mărturisește că a citit cu atenție romanul Falca lui Cain (Ed. Albatros, 2001) al lui D. R. Popescu, "animat de curiozitate" pentru a constata cum mai scrie prozatorul "ridicat altădată în slăvi", dar se declară decepționat: "Era mai bine însă dacă nu-l citeam. Falca lui Cain oferă imaginea involuției lui Dumitru Radu Popescu ca scriitor, involuție declanșată, de altfel, cu ani în urmă
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
în birou. Așa se explică faptul că suntem și astăzi, în anul 2003, campioni europeni la așa-numitele boli ale „mâinilor murdare": boli infecțioase, boli de piele, boli de respirație. Pentru că murdăria nu e doar în W.C.-uri, cum a constatat, în fine, și prezidentul Iliescu. Murdăria e în tramvaie, în autobuze, în trenuri, pe străzi. N-am verificat, dar sunt absolut sigur că nu există reguli prin care mijloacele de transport în comun să fie igienizate la fiecare capăt de
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
odată cu publicarea cărții Geografie literară. Geografia literară nu mai este o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația operelor unor scriitori, ci un program distinct, coerent, de înseriere și interpretare a operelor literare. Cornel Ungureanu constată, pe urmele lui George Călinescu că perspectiva diacronică a istoriei literare nu este suficientă pentru a explica specificitatea unor scriitori, mai ales în condițiile în care mulți dintre aceștia nu erau din punct de vedere etnic români 100. Scrie, George
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
eu - o fată cuminte, dar mi-a cerut foarte repede să rămânem împreună. Am 495 de scrisori pe care ni le-am scris până a divorțat de nevasta lui care a crezut totuși că relația cu mine e ceva trecător. Constatând că nu-i așa, a pus bețe în roate procesului, încât acesta a durat un an și câteva luni. Ne-am căsătorit în 21 iulie 1940, apoi am plecat în voiaj de nuntă la Brașov pentru două săptămâni. - Dar ce
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
mai surprinzător prin concluziile sale e capitolul penultim, Originile doctrinei comuniste. Societatea oamenilor egali și liberi, lipsită de orice delicte, deși nu e supusă unei autorități, și unde fiecare are potrivit nevoilor sale, ține, neîndoielnic, de utopiile comuniste. Dar, surprinzător, constată Cătălin Avramescu, cu detaliul în plus al consumării cărnii de om, aceasta e o descriere în care europeanul de pînă în secolul al XVIII-lea ar fi identificat imediat o societate de canibali. "Cum se face că un set de
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
tînăr regizor care promite. Dar, nu am raporturi cordiale cu aceste filme. Filmele mele nu sunt rodul obsesiilor mele, ci al interesului meu, într-un anumit moment pentru un anume subiect, pentru o anume temă. Însă, în timp ce realizam "Pianistul", am constatat că tot ce am făcut pînă acum, au fost doar simple repetiții pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen sau la
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
azi și, vrând să scriu despre un roman al lui Mircea Horia Simionescu, apărut în timpul stagiului meu francez, l-am împrumutat de la Biblioteca Facultății de Filologie. Era vorba, de nu mă înșel, de Biblioteca generală. Când l-am deschis, am constatat că foile nu erau tăiate. Stătuse în biblioteca studenților filologi mai mult de zece ani dar nici unul nu avusese curiozitatea să-l citească. Nu era de vină, desigur, autorul, de vină era lipsa de apetit a studenților filologi... Cam așa
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
perspectivă. Poetul este totodată un maestru al metaforei, pe care o folosește cu o exactitate și cu o prospețime de neegalat. Tranströmer este și un pasionat pianist, lucru care explică de ce poezia sa este atât de aproape de muzică. Marin Sorescu constata pe bună dreptate că poetul suedez pare a nu lucra cu cuvinte, ci cu note muzicale, cu tonuri și semitonuri pe un portativ de întindere de zăpadă. Totodată "versurile lui Tranströmer se văd. Ca prin apă. Sunt tandre balerine supradimensionate
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
în loc de trei cîte au fost anul trecut. Reducerea numărului nu are rațiuni economice. Am procedat așa spre a da un semnal scriitorilor tineri, editurilor și, nu în ultimul rînd, iubitorilor de literatură. Considerentele vor decurge din cele ce urmează. Am constatat, încercînd să ne facem o idee de apariția unor debuturi meritorii, că alcătuirea unei liste complete este practic irealizabilă. Cum unii dintre redactorii României literare, din care este compus juriul, au experiența și a altor jurii ( Uniunea Scriitorilor, A.E.R.
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
Pare un conspirator coborând prin horn" Specifică memorialistului pare a fi o bruscă înfiorare față cu viața efectiv trăită, devenită la ora scrierii ei un fel de alteritate. Chateaubriand are în multe rânduri asemenea mișcări de recul cronologic, ca și cum ar constata că obiectul narațiunii sale i se sustrage, sau mai poate fi resimțit ca real doar printr-un intermediar abia fiabil: memoria umană. A spus-o admirabil și mai spre începutul povestirii de sine (p. 50, tom I): "O, săracii de
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
problematice primeniri. Una din scrierile ilustrative ale speței, sub semnul deopotrivă al vocației literare și al onestității, o reprezintă Jurnalul în libertate (conotația e desigur ironică) al prozatorului Constantin Mateescu, de care ne vom ocupa în prezentele rînduri. Se poate constata cu ușurință că autorul aparține tipului de inadaptabil, atît de caracteristic categoriei oamenilor de litere, sensibil și analitic la tot pasul, achitîndu-se de obligațiile habituale totdeauna cu un grad de dificultate. Însemnările d-sale își trag foarte adesea substanța chiar
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
1989, firește, căci înainte de 1989 Chelariu era bun doar ca funcționar la serviciul de ecarisaj al Capitalei (M. Preda s-a folosit de el ca de un personaj secundar în Cel mai iubit dintre pămînteni), nicidecum ca scriitor. Singurul caz constatat de autorul articolului (dar și de noi) de bust postcomunist demolat în postcomunism rămîne acela al lui Traian Chelariu. Or fi știind ceva colegii dlui Bratu, celebrul plagiator de la Suceava? Sau primarul municipiului? l Tot în revista de la Focșani, dl
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Grigore Ureche, ci romanii se trag din noi. Dl Săvescu are bani, dar nici o competență istorică ori lingvistică. Nu se poate polemiza cu d-sa. Așa că dl Codreanu se abține și d-sa de la polemică: din păcate, nu fiindcă a constatat că trăsnăile napoleonice nu merită atenție, ci fiindcă i se pare mai potrivit să compătimească împreună cu autorul lor. l Din BUCOVINA LITERAR| de la Suceava (nr. 3-4), reținem ancheta pe tema polemicii, versurile dlui Gh. Grigurcu, interviul acordat de dl Cornel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Gheorghe Grigurcu Dintr-o perspctivă derivată din această situare tipologică, fenomenul capătă însă și alte conotații, de astădată de natură istorică. Mircea A. Diaconu se amuză constatînd că postmoderniștii care cred cu convingere în "unicitatea" lor deplină, comportîndu-se adesea exclusivist, aidoma membrilor bisericuței suprarealiste, au în realitate destui precursori. Fenomenul postmodernist nu s-a născut prin generație spontanee, întrucît posedă rădăcini în zone literare eterogene: "În fine
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
de intempestiv, și postmodernismul Aflăm de la Mircea A. Diaconu: "Ștefan Stoenescu demonstrează convingător, de exemplu, că doar un mănunchi de poeme de Bacovia sau Blaga ar răspunde definiției modernismului în termeni anglo-saxoni". E oare un fapt relevant? După cum Mircea Cărtărescu constata alarmat: "Impresionantă valoric, dar destul de neevoluată ca poetică, o parte a poeziei ^80 nu intră în paradigma postmodernă". Ceea ce insinuează totuși o minimalizare a valorii Același Cărtărescu ia distanțe față de poezia lui Nichita Stănescu, declarînd decepționat că nu e postmodernistă
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
de simptomatic, Fugi postmoderne). Acordul nu pare posibil nici pe un cîmp mai larg, pe care diferențele de opinii sînt de-a dreptul spectaculoase: "Cît de fragil e conceptul pe teren românesc o spune scepticul și răzvrătitul Alexandru Mușina. El constată, și orice exagerare folosește demonstrației, că pentru Mircea Cărtărescu, postmodernist e doar Mircea Cărtărescu, pentru Florin Iaru, postmoderniști sînt poeții «Cenaclului de Luni», pentru Cristian Livescu textualiștii, pentru Ion Bogdan Lefter, toți poeții generației ^80, iar pentru Nicolae Manolescu, nici
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
strada bilingvă, copacii bilingvi și fațadele bilingve, berea bilingvă și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca un val de
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
expresivitatea exagerată, chiar și nota de caricatură în exces. Comparând descrierile lui Kafka referitoare la îmbrăcămintea și gesticulația personajelor cu cele ale unor autori care practică pe îndelete astfel de descrieri, ca de pildă Balzac, Thomas Mann, Huysmans, Hermann Hesse, constatăm la Kafka un repertoriu de detalii care ies cu totul din funcția lor descriptivă, dobândind o vizualitate agresivă, adevărate scenarii compuse ca pentru o reprezentație. În același timp acest repertoriu se repetă, parțial, în mai multe din romanele și povestirile
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
Eugenia Tudor-Anton Vocea unui actor este în așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
autorul își îngăduie primul său accent critic autentic, întâia observație penalizatoare la adresa unui poet. Nefericitul e Paul Vinicius, dar mai nefericit pare chiar Ion Mircea, întristat la culme de mizeria lumii, de macularea Artei, de faptul însuși de a le constata: "Optzeci la sută din poezia lui Paul Vinicius nu-mi place. E infatuată și pansexualistă ca o bună parte din literatura care se scrie astăzi și căreia, după cum vedem, autorul dorește să i se alinieze cu orice preț. Or, prețul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]