1,465 matches
-
e un tărîm interzis omului, nici o facultate cognitivă neavînd putere asupra ei. De pildă, rațiunea, ca facultate a conceptelor (spre deosebire de Kant, unde intelectul e facultatea conceptelor, nu rațiunea, căreia îi revin doar ideile), e neputincioasă în cunoașterea voinței, doar intuiția (contemplația) avînd sorți de izbîndă în sesizarea ei. Dar ceea ce sesizează intuiția nu e voința, care în calitate de numen nu poate fi obiect pentru un subiect, ci doar aspectul ei ideal, adică ideile în sens platonician (matricea formelor intime). Asta înseamnă că
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
am spune azi). La aceste idei nu se poate ajunge decît prin artă, niciodată prin știință. Neajunsul științelor e că măsoară aparențele, și din acest motiv ele sînt inferioare artelor. Numai omul de geniu poate intui esența lumii în cursul contemplației, condiția obligatorie fiind aceea de a se rupe de dorințele care îl leagă de lume. Omul de rînd trăiește din fenomene și pentru fenomene, pe cînd omul de geniu sare peste fenomene către esența lor, dar prețul pe care îl
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
se trezi că este pe jumătate înăuntru și pe jumătate afară din textul ce aliniază geografic interogațiile despre sinele dedicat imateriei - dar poate că nu text ci lumină era matricea acelei matematici ce se deșira în mintea lui obligînd-o la contemplație - și, da, mai observă apoi cum vocea i se lăsa privită dintr-o dată cum un nud roșu ascuns într-un squar deasupra căruia răsună Mazurka în a-Moll de Chopin, iar nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
-se reciproc, trebuind să creeze armonia, pentru ca întinse cu penelul pe pânze să dea pacea, că se impune un mod ponderat de vorbire despre aceste picturi de către cei din apropierea artistului, măcar un pic mai puțină larmă, pentru că multa vorbă distruge contemplația și tulbură impresia, că orientarea listei de invitați trebuie să nu excludă pe cei cu afinități în domeniul artelor plastice pentru că un vernisaj nu este un spectacol, că e obligatorie o continuare a învățării, o pregătire aprofundată, pentru că etapa expoziției
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
anemia cosmică și aceasta întotdeauna a lăsat în letargie rădăcinile. Și, florile au început să se ofilească, iar stejarii să vorbească în tăcerea munților. Aproape că arheologii nu au mai avut interes să scotocească pietrele, ele oricum ne sunt hotarele contemplației. De aceea oamenii nu și-au găsit încă limitele, ei au rămas în căutarea nemuririi, uitând să măsoare oxigenul din rezervorul lor. În loc să fie preocupați de umbrele lăsate de Lumină, s-au siluit să stea la pândă și au devenit
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
Tipo Moldova, 2011, antologie la care ne vom referi și din care vom cita în cele ce urmează. Universul textelor lui Eugen Bunaru se menține, cu puține modificări, în perimetrul citadin. Tema centrală a poemelor este urbea, obiect constant al contemplației. Dar orașul, de altfel mediu frecventat asiduu de autorii discursului poetic modern, nu este, pentru Eugen Bunaru, doar topos preferat, ci, mai cu seamă, nucleu generator de sens. Felul în care poetul se situează față de constituentele peisajului urban (stradă, cartier
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
rarilor trecători - /ei bine, o stratagemă a luminii/ (mi-am zis cu puțină invidie)/ ce ține de tehnica clar-obscurului”. Astfel trăiește orașul - Timișoara, transfigurată, desigur - în poezia lui Eugen Bunaru: la intersecția dintre emoție, imaginație și luciditate. La intersecția dintre contemplație nemijlocită și amintire. La intersecția dintre biografia citadină și autobiografie. O asemenea complexă recuperare, și configurare, a unui topos asigură textului originalitate și o stranie frumusețe tristă: “...Așa poate s-ar explica/ și emoția ce mă absoarbe/ când trec sub
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
mersul sincopat, fornăitul mândru, liniile atât de pline de perfecțiune ale corpului lor. Și-ar fi dorit să îi sărute și să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
de muzica rock a anilor șaizeci! E greșit a gândi că muzica aceasta, interpretată mai sus de văzduh de către „Smokie” strivește contemplativismul romantic prin forța universului sonor audibil la altitudini ce tind dincolo de univers. Nu! „Smokie” emite o muzică asociată contemplației romantice! Din toate timpurile există un mod de a scufunda în răcnet muzica, dar ceea ce cântă „Smokie” nu are nicio similitudine decât cu măiestria de a înălța notele muzicale atât de admirabil încât iau cu ele pe aripi spiritul, al
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
florilor se așează una sub alta și perpetuu în corola timpului, una pe cealaltă se urmează în împărăția soarelui. Numele și urma dorului sunt de floare: „nu mă uita”; numele și urma durerii sunt de floare: „lăcrimioara”; numele și urma contemplației sunt de floare: „iris”; numele și urma feeriei sunt de floare: „regina nopții”... Lalele, narcise, violete, zambile, margarete... toate florile explodate din fascinația culorii și plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă și le adună, în mijlocul
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
Dumnezeu, care este iubire. Din partea lui Dumnezeu, această liniștire este împărtășită prin Sfintele Taine, prin rugăciune, prin nevoință. Deci Dumnezeu, în aceste porunci ale sale, a așezat multă liniște, multă pace sufletească. Omul însă trebuie să descopere prin meditație, prin contemplație, printr-o cercetare de sine, ce este liniștea ca stare sufletească, pentru că isihia tocmai aceasta este, o pace a noastră interioară. Dar nu este o pace a firii, ci o pace ca dar al lui Dumnezeu, care s-a revărsat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
și trebuie să-l găsim cu orice preț, dar nu trebuie să-l forțăm pe Dumnezeu să ni-l dea. Ca orice dar, se cuvine doar aceluia care îl merită cu desăvârșire. „Omul însă trebuie să descopere prin meditație, prin contemplație, printr-o cercetare de sine, ce este liniștea ca stare sufletească, pentru că isihia tocmai aceasta este, o pace a noastră interioară. Dar nu este o pace a firii, ci o pace ca dar al lui Dumnezeu, care s-a revărsat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
întrebă inspectorul cu un zâmbet malițios în colțul gurii. Cristi! îl certă Ileana sever. Chiar vreau să mă lămuresc, insistă Toma, deci, după ce au creat lumea, s-au îndrăgostit de propria lor creație și nu se mai pot desprinde din contemplație. Nu ne privesc tot timpul, dar sunt acolo, răspunse ea sec. Tu ar trebui să știi cel mai bine, doar ai fost la Stânca Adevărului și i-ai simțit! Toma ridică vinovat mâinile în față. Ar fi vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la discreția a două personaje enigmatice, a unei entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu le mai punea la îndoială, în privința paznicului Calistrat nu putea să bage mâna în foc, în el nu avea încredere deplină. Chiar cu gura lui recunoscuse că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teoremă de geometrie elementară îmi dezvăluie din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. Poetul, publicistul și artistul iconar Ion Onuc Nemeș ( ... ) creator de haiku-uri, răspunde și orizontului de așteptare al unui cititor grăbit al zilelelor noastre, inducându-i o stare de liniște, de contemplație, de bună situare în cumpăna vremurilor” Prof.D. Păsat Referință Bibliografică: Ion Onuc Nemeș-Vintilă: POEME HAIKU / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul II, 18 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
pierde un anumit șir de valori. Am fost atrasă de enigmele și starea de frumusețe a arhaicității satului românesc, fără să viețuiesc acolo ca un om abstras din timp. Atâta vreme cât pământul se învârte, n-am putut rămâne înțepenită doar în contemplație restrospectivă. Am reintrat în vremurile în care trăiesc cu temperanța și cu firescul necesar, pentru a nu fi privită de către semenii mei ca picată din stele într-o contemporaneitate în care, parcă, nu îmi mai găsesc locul. Desi am bătut
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
răsărit până-n amurg,/Peste câmpiile-n delir/ În doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația,poetul pune un strop de eleganță și demnitate, îndepărtând cu grijă manifestările intime ale crizei de sensul lor funabulesc.Atenția se îndreaptă mai degrabă spre valoarea aforistică a observației cu care se încheie mai toate poemele:Pe podium
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
care depășește viața lui precară de aici, este zbuciumul lui. El se adaptează imanenței, veacului. Efortul luptei spre a nemuri îi ia locul o practică, pe care o ideologizează, în vederea realizării fericirii terestre. La el, acțiunea capătă un primat asupra contemplației. „Homo Faber” triumfă asupra lui „Homo Sapiens”. Nu în zadar substituie Faustul lui Goethe, mărturisirii despre întâietatea Cuvântului Lui Dumnezeu, mărturisirea modernă: La început era: Fapta! Dar strădania lui, fapta lui, nu sunt desăvârșite, nu sunt o mântuire în sine
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
simboliza călăuza călătorilor spre lăcașurile zeilor. În căutarea Luceafărului poetul își străbate în felul său viața. Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a ști să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceea ce zărește, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel își realizează Eminescu partea sa de magie. Cătălina visa la Luceafărul „Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă”. Acest
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
împotriva inundațiilor Percepem cel mai bine apă din pahar (poate că o dezavuam pe cea din vin), apele acumulate în lacuri mirifice, apele, mame ale raiului peisagistic din pâraie, râuri, fluvii, mari și oceane, apa din lacrimi sau, printr-o contemplație dincolo de realul vizual, apa din nori... Dar apă este pretutindeni. De aceea niciun domeniu științific nu o omite. Apele mari, fluviale, pot ajunge adeseori în conflicte dramatice cu omul. În acest caz, mâna omului, cea care de cele mai multe ori răscoală
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]
-
Măria Ta,/Lasă-mă sub poala ta” și de teiul Unirii din localitatea George Pop de Băsești, județul Maramureș. Indiferent că este sau nu în floare, magnolia te fascinează prin noblețea, frumusețea, suavitatea ei delicată, oferindu-ți un loc de contemplație, visare, de percepție sinestezică a naturii. Auzul îți este captivat de susurul izvorului care cade cu zgomot din zid, de foșnetul mătăsos al mării, privirea de verdele matur al magnoliei, de albul, rozul și roșul trandafirilor crescuți în grădina ce
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
umane în dumnezeire, dimensiunea comunitară a existenței, comuniunea cu aproapele, considerarea Sfintei Treimi ca temei și fundament al tâlcuirii întregii spiritualități creștine, aspectul hristologic, duhovnicesc și eclesiologic al misticii ortodoxe. În măsura în care se împărtășește de acestea, pe calea ascezei și a contemplației, a făptuirii și a theoriei, omul se descoperă pe sine, își descoperă rostul și rolul său în această lume și viață și descoperă rațiunile sau sensurile înalte ale existenței sale, ale lumii și ale timpului, ca loc și timp al
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
-ne și puterea să ne înțelegem și să ne trăim ca pe o taină a iubirii și apropierii necontenite de Dumnezeu și de semeni,, - ne spune același Părinte Ioan Cristinel Teșu. În măsura în care se împărtășește de acestea, pe calea ascezei și contemplației, a făptuirii și a theoriei, omul se descoperă pe sine, își descoperă rostul și rolul său în această lume și viață și descoperă rațiunile sau sensurile înalte ale existenței sale, ale lumii și ale timpului, ca loc și timp al
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
a lui Dumnezeu, de a-și cunoaște Creatorul și Purtătorul său de grijă, exprimă tensiunea dintre uman și divin, exprimă dorul natural al omului de absolut, dorul de împlinire într-o ordine spirituală superioară, calea realizării acestuia fiind cea a contemplației suprafirești. Despre Ființa și lucrările lui Dumnezeu Premiza cunoașterii lui Dumnezeu o constituie actul de revelare iubitoare din partea Lui ori chenoza Sa revelațională voluntară. Acest act de autorevelare, de descoperire de bunăvoie din partea lui Dumnezeu este subliniat și de Sfântul
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]