3,537 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > JURNAL DE PELERINAJ ÎN ȚARA SFÂNTĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce poate contempla azi un poet mergând din Bethleem spre Nazaret la început de-octombrie fierbinte cu Fiul Omului în suflet și în minte? Coline musulmane, cer evreu, ficuși în floare, Dudul lui Zaheu, fântână, casă, îngerul Gavriil, raze de soare, lacrimi de
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
dezaprobă (cvasi-complezent și nu fără, se pare, voluptate), prin mijlocirea lor, pe sine însuși. În rest, nicio priveliște sau "cadră", și niciun domiciliu, la Mateiu, nu par să aibă altă funcție decât aceasta: speculară, - oglindire-a sufletului celui ce le contemplă sau îl locuiește 6. Nu-i vorbă, de o largă recuzită de sorginte, eventual, barocă, adică: "lacuri triste", miraze propriu-zise (arnolfinice sau, numai, paralele 7), măști, simulacre, "vicleimuri", viclenii, bruște transmorfoze insolite, "déguisements fantasques" ș. cl., uzează înșiși ipochimenii aceștia, - care
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
ŤNava ancorată pe colinăť) este al treilea din orientarea pe care i-o datorez, fie și în parte, anului 1967. De câțiva ani, locuiam pe Magistrala Nord-Sud; o privire din înaltul căii Șerban Vodă asupra crematoriului uman (pe care îl contemplasem de nenumărate ori și mai înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Așa se face că antimateria nu a fost încă depistată în univers, motiv pentru care, din punct de vedere experimental, universul are o structura asimetrică: doar materie peste tot și nici urmă de antimaterie. Și atunci, senzația cu care rămîi contemplînd spectacolul fizicii este că nu mai știi la un moment dat ce e știință și ce e speculație în mecanica cuantică. Căci totul sună ca o feerie în matca căreia nu mai poți separa realitatea de ficțiune. Impresia aceasta este
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
mult mai vîrtos decît speranțele în materie ale Mihaelei Tatu. Cine a avut puțintică răbdare să citească diferitele texte sacre pe care multimilenarele noastre reverii le-au pus în legătură directă cu Creatorul, și cine a avut privilegiul de a contempla șoldurile cutremurătoare și sînii cosmici ai figurinelor neolotice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă ale pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
maximă vizibilitate, te poate proiecta pe un ecran panoramic, aducând notorietate, încasări, traduceri în limbi de circulație internațională, contracte în străinătate, intrarea într-un circuit incomparabil cu cel strict local. Dan Sociu forțează, în mod vizibil, pătrunderea într-un sistem contemplat până acum din afară. Întreaga auto-ficțiune pe care o scrie este orientată în această direcție a exportului. Un prozator veritabil n-ar face niciodată așa ceva. Esențial este el, cu universul său ficțional; și abia apoi ne mai gândim și la
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
E vorba de o pîrghie psihologică universală: tot ce e morbid și terifiant atrage cu condiția să se petreacă departe de tine. Iar modul cel mai lesnicios de a intra în contact cu înfățișarea insolită a morții este s-o contempli la alții. Să fim sinceri: vestea unei morți nu ne zguduie decît în cazul unui apropiat. În rest, tristețea provocată de pretinsa traumă e doar simulată, îndărătul ei ascunzîndu-se deliciul pe care îl trăim la aflarea unor noi amănunte mortuare
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
greu de spus cît timp i-a luat strîngerea informației și cîte arhive a scotocit pentru a scrie un volum atît de straniu. Rezultatul muncii sale confirmă impresiile așternute mai sus. E ca și cum te-ai plimba pe culoarul unui muzeu contemplînd fresca deceselor celebre. Vreți să știți cum au murit și cum au fost înmormîntați Topîrceanu, Alecsandri, regele Ferdinand sau Marin Preda? Deschideți dicționarul și citiți la rubrica respectivă. Dicționarul seamănă cu acele uriașe frigidere din morgile moderne: un perete plin
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
și războaielor mondiale, psihismul nostru colectiv se încarcă, proiectând aproape irațional, în registrul hiperbolicului și mitologicului, figuri naționale considerate indispensabile. În vremuri de restriște, odele abundă, iar critica suferă. E un Pantheon de nevoie și de sprijin moral, imposibil de contemplat în piatră și (trans)mutat în spiritual. Și mitul lui Eminescu, constituit în jurul primei conflagrații mondiale, s-a fortificat, în opinia lui Eugen Negrici, în anii comunismului, împotriva ocupantului extern și intern care a încercat să-l cenzureze și să
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
celui ce propovăduise martirajul statutul de martir oficial al națiunii române, cu toate consecințele culturale ce decurg de aici. Iar cea mai evidentă dintre ele o reprezintă semnul hiperbolic sub care, pînă și astăzi, după un secol și jumătate, îl contemplăm pe autor.
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
a făcut înregistrările. “Marian Filip, acest cowboy contemporan călare pe visurile sale, ne propune un album care place din prima pentru că reușește să găsească o legătură între faimoase piese din trecut și compozițiile sale de astăzi. Fiind obișnuit în a contempla zborul, Marian desenează cu vocea sa plină de vibrație o dâră de nostalgie pe cerul muzicii” - scria Sandy Deac. Are transpuse versurile proprii pe piese ale unor artiști consacrați precum Mark Knopfler, Willie Nelson, Norah Jones. Albumul a fost produs
Zbor ?i muzic? by Oana Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/83419_a_84744]
-
sonorității. Formal, timpul se articulează prin/odată cu evenimentul de sonoritate, de al cărui inedit conștiința este surprinsă, trăindu-l ca imedialitate intemporală (fără nici o perspectivă formală), ca și cum timpul ar fi punctual-încremenit într-o clipă. Odată percepută rarefierea sonoră, conștiința poate contempla detensia energetică a acesteia într-o expresie de melocluster, adică a unor schimbări și succesive (figurate sintetic printr-un profil de diminuare a volumului sonor), ceea ce determină sentimentul temporalității, ca expresie a unui moment (interval) de timp, până ce sonoritatea scade
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
evaluezi, de asemenea, ce ai primit în zorii vieții tale, când te-ai aflat în situația de a moșteni: bani, proprietăți, datorii, tristeți, suferințe. Simplul exercițiu al scrierii testamentului conține ceva brutal, sufocant, ireparabil. E o experiență a limitei. Îți contempli propria finitudine, ieși din zodia indeterminării ignorante, a disprețului față de timp și de biologic. Accepți că, dincolo de zbaterea ta dezordonată, există un moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
că știe de mic copil germana și franceza, că a învățat ulterior maghiara și engleza, că este inițiat în greaca veche și latină. Îl "vedem" însuflețit, deopotrivă, de o "vinovată" pasiune pentru literatură și de o adevărată fervoare mistică. Îl contemplăm - împreună cu septuagenarul Nicolae Balotă, care ne ghidează prin comentarii comprehensive și melancolice în explorarea psihologiei lui de tânăr - regândindu-i pe Aristotel și Platon, pe Hegel și Husserl. Iar curiozitatea sa intelectuală merge adeseori și mai departe, pătrunzând în spațiul strategiilor
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
nuanțelor intermediare. Așa se face că proza lui Proust e unică sau, dimpotrivă, e cu totul scoasă din uz. Pentru primii, rafinamentul zăbovirii în detaliile memorii involuntare este marca geniului său, și nici un efort nu e de prisos pentru a contempla arta cu care francezul își țese broderia mnezică; pentru ceilalți, nimeni nu mai stă să digere enorma acumulare de amintiri inutile care alcătuiește substanța operei francezului; pentru aceștia din urmă, a-l citi înseamnă a-ți pierde timpul. În fața unor
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
de-a dărâmatul, tentativa de care pomeneam urmărea să surprindă o discontinuitate în mișcările afective și totodată să dezvăluie putința de a îmbina contrariile. Ea era animată de ambiția de a fi în consens cu avansarea înregistrată în cunoașterea omului, contemplat cu abisurile, răsucirile și ambivalențele sale. Dacă autorul român părăsea ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
a te pierde pe cîmpiile monotone, sterpe ale poeziei lipsite de har, găzduite acolo cu o lunatică generozitate. Nici editurile nu se lasă mai prejos, coborînd cu grație garda critică atunci cînd autorul își plătește cash satisfacția de-a se contempla între coperți. O pseudopoezie lălîie, mortal plicticoasă atunci cînd nu e involuntar comică, ne inundă. Să fi fost profet "veselul Alecsandri" cînd a decretat că "românul e născut poet"? Ne îndoim totuși că bardul de la Mircești trecea dincolo de o galanterie
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
spre actori, spre dialogul ficțiunii cu realitatea, spre ce este particular în estetica fiecăruia dintre ei și, nu în ultimul rînd, a lui. În eseul său, George Banu se lasă sedus de comentariul vizual. Expresiv. Puternic. Dens. El analizează și contemplă, în același timp, cu o emoție fantastică. Cu o legătură extraordinară cu sensurile cuvintelor, cu ceea ce își comunică ele într-un anumit cîmp semantic. Mi se pare că, în acest text, autorul său trăiește el însuși o stare de grație
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
faptelor sărbătoritului, comensurate în spațiul public. Omul se oprește atunci din goana pentru cele ale traiului, din mersul “tot înainte”, spre a privi puțin în urmă, de fapt asupra urmelor sale în contextul urmelor celorlalți. Reflectând astfel, poate să-și contemple parcursul, fie ca devenire, fie ca abatere, fie cu nostalgia irecuperabilității, fie cu încrederea în durabilitatea a ceea ce tocmai întreprinde. Nu toate urmele sunt demne de laudă, și chiar onorabile fiind, nu toate urmele se cuvine a fi privite din
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
de laudă, și chiar onorabile fiind, nu toate urmele se cuvine a fi privite din perspectivă publică. Poate că între acestea din urmă, faptele cele mai sensibil potrivite reflecției sunt cele culturale, iar dintre ele, merită cu prisosință să le contemplăm pe cele ale artiștilor. În fine, ca să ajungem la subiect, faptele de compoziție muzicală, ca urme ale gândirii omului misterios-cultural, sunt cu certitudine cele mai inefabile. Căci ce poate fi mai tainic și totodată real-mișcător sufletește decât vibrația sunetului, a
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
duce, în cele din urmă, la disoluție. S-a ajuns până acolo încât ne-limitarea obiectului să se transforme, până la urmă, în ne-limitare a cercetării lui. Dirijorul însuși poate fi pus în situația (mai puțin plăcută!) de a-și contempla cu perplexitate teritoriul devastat de o inflație generală a surprizei, în cazul în care el nu devine un partener al cercetătorului, la fel de competent în plan teoretic și tot atât de priceput în a face și a ști. Când era locuitor al cetății
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
Pe fundalul crepuscular al lumii aristocratice, marcat de întâlnirile regulate la Șerban Lascari ale manechinelor celor care fuseseră "boierii vechi", declinul dramatic, dar cinic al acestui univers este încapsulat în careul amoros Cezar Lascari/Gabi Ionescu/Alexandra Lascari/Ionel Haralamb. Contemplând starea abulică a lui Cezar care, după a doua ieșire din închisoare, o descoperă pe Gabi fugită în străinătate cu un alt amant, Alexandra are sentimentul zădărniciei, al înstrăinării de propriul cuplu, de propria ființă interioară, de lumea în care
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
cinică va oferi în memoriile lui Toto Istrati, intitulate chiar Vârsta de Aur sau Dulceața vieții, unde lumea aristocrației este amestec de carnaval, cabaret și bordel: un univers hibrid, amestec de epicurianism și de kitsch. În Cronica de familie, scriitorul contemplă fascinat setul său de Caprichos. Bestiarul Cronicii de familie iese din faldurile subconștientului creatorului ei. Autorul degustă cu voluptate reveria feminității maligne (este, de altfel, singurul roman în care o face). Monstruozitatea caracterială și morală este extremă. Îndrăgostit de creaturile
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Tocmai de aceea o carte ca cea a lui Pedro González Calero - o antologie de glume, anecdote și parabole avîndu-i ca protagoniști pe filozofii lumii - o citești trecînd printr-o suită de stări contradictorii. E drept, pe alocuri te amuzi contemplînd bazaconiile de care sunt în stare filozofii, dar cel mai adesea gustul precumpănitor e cel al unei indispoziții inexplicabile. E ca și cum ai tresări de neplăcere văzînd cît de aiuriți pot fi tocmai cei care și-au făcut din gîndirea metodică
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
simți acolo sus infernul./ Fumul absoarbe roșul precum ar respira,/ precum de sânge mi s-ar umple trupul./ Nervii luminii, munții ninși/ cunosc secretul amăgirii tale./ Așteaptă, zăbovind vei dobândi/ topirea treptelor spre mine.// Sufletul meu începe lin-nepriceput/ să te contemple, să te distrugă-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul meu de lacom sprijin/ în peștera din care vii tăiat în două/ ca o stalacmită.// Nu simt în tine
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]