1,915 matches
-
perdele părînd idealuri un rug ce nu poate să ardă închis scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur prin contururi vegetale și ceasuri de hiacint helicoptre de heliu lăcuste de thaliu pisoiul unei raze ghemuit în contemplare absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fără toarte fulgerul a venit cu fiare
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
rămase în stadiul de potențialitate. Amintirile și imaginația sunt cele care îi animă viața și o Clara Mărgineanu trăindu-și fericirea la timpul prezent ar fi, în planul poeziei, o prezență la fel de insolită ca un, să zicem, Bacovia, poet bucolic. Contemplarea propriilor înfrângeri, a experiențelor mai mult sau mai puțin traumatizante, îi conferă poetei sentimentul puțin pervers al unei împliniri sui-generis. Tot ceea ce în viață a fost promisiune și speranță devine certitudine doar la nivelul poeziei. De aceea, cărțile Clarei Mărgineanu
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
și trup fără dezgust !" (Charles Baudelaire O călătorie în Cytera, Vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Mulțumesc, Baudelaire. Mulțumesc pentru că - între altele - ne-ai condus în inima misterului lui Dalí, misterul trupului ce suferă și al tuturor halucinațiilor acestuia, contemplarea unui univers al cărnii, locul unde scheletele și trupul aflat în putrefacție acoperă insula Afroditei, un loc unde inima e îngropată în alegorie, iar dublul poetului atârnă într-o spânzurătoare. Generatorul de imagini al lui Baudelaire e însuflețit de același
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la Divin „omniprezență“... O simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea o înțelegem aprioric prin Călătoria mentalului în astral. în spațiul visat, însă nu în somn, ci în limpezime. în contemplarea și intuiția, revelația și bucuria de care ne lăsăm pătrunși, sub acțiunea Divinului. * Dumnezeu nu a fost, nu este, necruțător, ci justițiar. Neutru? Subiectiv, prin iubire? Am greși, deoarece nu îndrăznim să atribuim dimensiunea iubirii dumnezeiești uneia identice cu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rar al unui scriitor care nu se căuta pe sine însuși. El fugea de sine însuși din oroarea de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e tot ce-i poate fi mai străin lui
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
de prinț, nu mi-a fost deloc, atunci. Îmi spuneam că e un fel de bogătaș al simțurilor. Mult mai târziu, ai să afli în ce împrejurări, am putut simți compasiune față de suferințele lui. Acum, timpul împietrise pentru mine în contemplarea acțiunii aceleia care părea o ceremonie sacră și, în același timp, pornografie. Nu mă gândeam, că, fie și prin moartea victimei, sacrificiul avea să se isprăvească. Și totuși lucrul se petrecu: la un moment dat (să fi fost zece minute
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
Rotaru, Într-un pat sub cearșaful alb, este unul greu de clasificat, fără corespondent în poezia ultimei generații și nu numai. El nu poate fi luat nici drept o biografie poetică a Fridei Kahlo, nici drept expresia poetică rezultată din contemplarea tablourilor acesteia, deși conține elemente care pe anumite tronsoane ar putea susține ambele piste de lectură. Andra Rotaru merge mai departe. Ea intră în pielea Fridei Kahlo, încearcă să îi ghicească durerile (inclusiv cele fizice), spaimele, angoasele, speranțele și, în
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
ochii pictoriței mexicane. Este o manieră tipic postmodernă de deconstruire a unui personaj (real - biografia Fridei Kahlo; fictiv - personajul Frida în viziunea Salmei Hayek, pentru mulți, inclusiv autorul acestor rînduri, principala referință; artistic - tablourile Fridei, intuițiile și judecățile rezultate din contemplarea lor) și reconstrucție a sa cu mijloace poetice. Într-un fel, cartea Andrei Rotaru se înrudește cu cele două volume Caragialeta ale lui Șerban Foarță. Dacă însă Șerban Foarță păstrează în permanență o distanță ironică de lumea lui nenea Iancu
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
de sensibilitate. Un caracter mai închegat au poemele beatnice, Copiii din Hamelin, Împreună 1000 W sau Scrisoare din Bakirköy și alte cîteva, unde tonul grav, evocator se deschide, stimulat de isprăvi cu prieteni poeți, către confesiuni dezabuzate despre poezie sau contemplări solemne ale istoriei contemporane. Ele dezvăluie un principiu generativ - orgoliul seducției poetice prin manipularea epatantă a unor rețete: „Oricît de sus l-ar ridica, n-au cum să-l ridice/îndeajuns de sus pentru tine,/ți-am șoptit în timp ce îți
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
detaliilor în realizările lor. Au fost din totdeauna preocupați de impactul emoțional și tactil al unui anume tip de lemn, metal, piatră și de modul în care textura materialelor contribuie, împreună cu lumina și proporțiile, la o atmosferă propice gândurilor și contemplării. Fără a fi larg cunoscute, soluțiile lor arhitecturale - „Muzeul de artă populară” din New York, un spațiu public la Lincoln Center, o nouă aripă a Muzeului din Phoenix - sunt extrem de apreciate pentru un modernism nelipsit de suflet și pentru ingeniozitatea cu
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
perfect format. în paginile revistei „Lumea nouă" (1896-1898), sub nume propriu și sub pseudonime, urmărea cu ochi de reporter melancolic viața politică și socială a Capitalei, evenimentele culturale, aspectele frapante ale cotidianului. Prozatorul s-a format prin ridicarea ziaristului la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
întregul scenariu lexicografic, o sugestie de o formidabilă plasticitate: „Cunoașteți procedeul anaglifelor? Prin contopirea a două imagini ușor diferite, privite cu ochelari bicolori (o lentilă verde și una roșie), se obține o uimitoare senzație de relief. Același efect îl dă contemplarea paralelă a vocabulelor moft și kitsch, ambele - «silabe vaste cu nețărmurit cuprins». Prin zona lor de fuziune semantică, ele își sporesc reciproc priza la obiect. Prin ceea ce au ireductibil, își extind una alteia spațiul de rezonanță. Cuvântul kitsch poate servi
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
două steaguri, Meditația celor cinci simțuri) sau către „reguli de conduită” ce trimit, la rîndule, ca și cele 24 de capitole ale cărții, la exercițiile spirituale ale lui Ignațiu de Loyola. Se adaugă tot felul de „recompuneri” ale locului cu „contemplarea și meditarea celor văzute și nevăzute”. Nu avem de-a face cu simple jocuri ludic-experimentale, ci cu „văluri” (ale Maiei!) ce imprimă adîncime acestei narațiuni polifonice. În centru - privit din varii perspective - se află mereu maleficul Universal, asemenea unui păianjen
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
ramuri, doar cărare-ngălbenită în bura de iarbă. se-ntunecă. se întunecă a răgaz. orice adiere o absență. fiecare parc, visul betoanelor, de pe acum oare unde în cine se mistuie iubirea celui însingurat căutînd doar ce se afla mereu în noi contemplarea alunecării de rîu ignorat de trecători parcă se lasă o lespede, vîrste închise peste vîrste voci îndrăgite multe dincolo puține aici suras decantat în neîmpotrivire, soare inima mea ostenit închipui pădurea acum în iarnă zi-noapte, departe aud zăpada sub ramuri
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
lui Lovinescu și finețea analitică a lui Ibrăileanu. Nu de puține ori, textele scrise de el includ meditații despre condiția literaturii, a artei în general. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, de cealaltă parte, necesitatea prozaică a conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea propusă de comentariul istorico-literar. Într-o primă etapă a activității lui Constantin Ciopraga, aceea cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
indubitabil, îl găseai abia post festum. Revin la punga cu nasturi, adică la colecția formată în timp. Jocul cu bumbi a căzut de mult în uitare, altminteri mi-aș fi alcătuit o echipă formidabilă și aș fi ajuns campion național. Contemplarea nasturilor îmi readuce în minte o frază din Două loturi, cînd Lefter Popescu se apucă să răscolească în maldărul de zdrențe din sălașul chivuțelor: "Cîte reflexiuni ironice, picante, sentimentele se pot face asupra unei așa grămezi pestrițe de vechituri, cu privire la
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
Și absent acolo, drept aici și manifest: prezența marii litere în majusculă... și încă, puternicii bărbați, ea-i rostogolește, în glumă, prinzându-i mereu, precum la masă, puternicul August farfuria de tablă. Ah, și pentru acest miez, o roză a contemplării: și ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere atinsă, din nou fertilizată ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei nicicând conștiente -, sclipind cu încețoșata aparență a unei fals zâmbitoare neplăceri. Și-
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
credincioși, în cadrul unui ritual pe care preotul îl săvârșește în taină, înainte de începerea Liturghiei propriu-zise. Ritualul Liturghiei euharistice este foarte bogat și plin de simboluri, iar cântarea este numai vocală. Atmosfera bisericii este plină de mister, invită la interiorizare, la contemplarea Tainei vieții Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care Sfânta Liturghie o reactualizează, începând cu Nașterea Sa, până la Înălțarea la cer. Se știe că Biserica Ortodoxă are un simț deosebit al misterului. Orice rugăciune, inclusiv rugăciunea liturgică, trebuie să „coboare” din
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței surprinse la scaldă, cu alte cuvinte, contemplarea a Ceea-ce-nu-trebuie-văzut-de-ochi-omenești, cu cruzime și pe loc pedepsit!) este perfect redată de epitetul „dodecafon”(ic) - cel puțin pentru auzul amatorului de armonii clasice. Starea Eu-lui liric este proclamat aleatorie, el este trimis de „zaruri” într-un vis sau în altul
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
clasice. Starea Eu-lui liric este proclamat aleatorie, el este trimis de „zaruri” într-un vis sau în altul - și, cum spune Mallarmé : un coup de des jamais n’abolira le hasard... În strofa ultimă poate fi identificat omul amuțit de contemplarea Interzisului și pierind în auto-pedepsire, căci ogarii care-l sfâșie sunt prelungiri ale propriului său trup ; toate aceste simțuri se întorc împotrivă-i până a-l face să dispară în sine însuși „ca într-o floare devoratoare”. Personajul mitic putea
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
de viitor frumos! Bunurile bogatului sunt de cele mai multe ori murdare, atât de pătate și îngrețoșate, încât omul nu poate adormi liniștit în așternutul de mătase! Suntem managerii vieților noastre, nu ale celor din jur, de aceea observațiile critice, etichetările și contemplările realizărilor celorlalți reprezintă pierdere de timp, iar propriile investiții sufletești sunt vitale pentru că: În viață, nimeni nu trăiește din sufletul altuia, ci fiecare din sufletul lui”.( Ion Agârbiceanu) Referință Bibliografică: Lecția demnității în fața morții, predată de natură / Elena Stan : Confluențe
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
tragedia cât și bucuria Sunt de o priveliște monumentală Și Divinitatea este mândră Că ne-a făurit pe amândoi Și că tu în centrul meu Și eu în jurul tău Fluidă și în revărsare Exprimăm doar completare Chemăm lumea la profundă contemplare! Referință Bibliografică: Când te iubesc / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1268, Anul IV, 21 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Teodorescu Băhnăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CÂND TE IUBESC de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357258_a_358587]
-
oferă o definiție credibilă a conceptului: „Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul”. (Aleea personalităților) Nimicnicia, această esență a esențelor, este abordată și tratată, însă, cu o extraordinară artă a contemplării. Cu o artă atât de subtilă, de înaltă, de elaborată, încât își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele. Ca urmare, la un prim contact cu textul, ceea ce frapează este referențialitatea cvasi-absolută, netrucată, mai
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
frumuseților ideale, ci si limanul în care își găsesc mângâiere nevinovatele lor frământări pământerști” Andrei Lazăr este un idealist visător, victimă nefericită cauzată de inadaptarea la o societate degradată. În recentul roman - evocator, prin noul titlu, „La braț cu Andromeda”, contemplarea constelației Amdromeda devine un fericit liant pentru desfășurarea firului epic, fiind însoțită de imaginea candidă a frumoasei Luminița, ingenua prietenă din perioada pubertății eroului cărții. Urmărind, cronologic, evoluția eroului său, autorul structurează întregul roman în două mari părti, inegale, cu
CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU LA ROMANUL VIAȚA SCRIITORULUI GIB I.MIHĂESCU ÎNTRE REALITATE ȘI POVESTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384860_a_386189]