1,120 matches
-
mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și o duse într-o cameră unde se afla mama lui George
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
să stârnească uimire, iar invidia cu neputință de ascuns a unora îi picura ca un balsam pe inimă. O băutură fină și o muzică bună. Asta le oferea de obicei. Și ce muzică!... Ce aparatură!... Ce acustică!... Laudele nu mai conteneau. Ba chiar se întâmpla uneori să-i treacă pragul indivizi de care mai târziu nu-și putea nicidecum aduce aminte, mai ales de Sfântul Dumitru, când își serba cu fast onomastica. Lucru prea jenant pentru a fi recunoscut. N-am
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
același pian cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins de dogoarea flăcărilor ce o ardeau. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâia mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
ar tăia cu hărnicie, chiar cu lăcomie, lanurile de lucernă ale celor de la șes. La fel, cei de la șes, cu vitele priponite-n lanțuri, tânjesc după libertatea vitelor lăsate slobode prin poienile de la munte. Cuvintele de laudă ale bucovinenilor nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la Humor sau pe la Rădăuți. Laudă caii, vițeii, prosoapele și covoarele lor înflorate. Ciobanii își laudă câinii, orășenii se laudă adesea cu sălbăticiunile întâlnite prin păduri. Un bun tată nu va rezista ispitei să
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
paranghelii poetice „globale”, ci este una pe contrasens, una a întoarcerii acasă. De fapt, una a rămânerii acasă, căci, se vede treaba, desi autorul a plecat la zeci de mii de kilometri distanță de geografia fizică a României, n-a contenit nicio clipă să locuiască în limba română. „Te privesc, te privesc printre lacrimi/ Nu ești tu... nu ești tu, dar mi-e dor/ Să văd prin tristeți/ De-aburii dimineți/ Să te ating... să te ating și să mor.” (Ploaia
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > SÂNUL LUI AVRAAM Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Primăvara debutase cu răutate. Ploaia rece nu mai contenea. Șfichiuia trecătorii peste obrajii de martiri ai tranziției intrată acum și în recesiune. La colțul magazinului "Selena" doi ochi rugători scânceau zadarnic. Toată lumea se grăbea ca și cum arhanghelii anunțaseră apocalipsa și fiecare alerga de colo-colo, ca nebunii. Un domn aranjat, cu
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
cât eram de lung, dar m-am adunat de jos cum am putut mai repede, fiindcă lumea începuse să se amuze, nu atât de căzătura mea, și ea de tot hazul, cât de muștruluiala neveste-mi!... Fostul căpitan de vas contenise brusc din vorbă, fiindcă în apropierea noastră izbucnise o altercație, un individ introdusese o monedă în automatul cu băuturi răcoritoare și, cum acesta întârzia să-și deșarte lichidul în paharul de plastic, omul începuse să-i care pumni, însoțindu-și
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
de a întregi cu alte detalii portretul bănățeanului get-beget, pentru a nu mă nemulțumi, poate, cu amănuntele pesemne nu tocmai măgulitoare pe care le-ar mai fi avut de relevat. În Orșova mea, continuase fostul căpitan de vas, după ce mai contenise din veselie, că eu, ți-am dat, cred, deja de înțeles, acolo îmi trec zilele, localitate în Banat la urma urmei, spiritul bănățenesc s-a cam pervertit, nu neapărat fiindcă orașul a fost dat pe mâna oltenilor, dar pentru că s-
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
unde vrea ea!... Interlocutorul meu își întrerupsese vorba cu un hohot de râs, parcă de mult stăpânit în fundul gâtlejului. Așadar, v-ați ținut promisiunea, mă înveselisem la rândul meu, nu româncă, ci armeancă v-ați luat. Ei, se lăsase, după ce contenise din râs, cuprins de nostalgie, Cucaras, s-o fi văzut pe Lolita mea, elevă de liceu, ce fată! Cum își mai mișca ea ochii cei negri, de te tăiau cu privirea ... Plutea, nu mergea fata aceea, ca un iaht grațios
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
negricioasă cu un neg mare în stânga nasului. Să trăiți, kapitanim, i se adresase turcul lui Georgescu, care își anunțase din timp sosirea, astfel că băncuțele de sub umbrarul lui Șenase se păstraseră neocupate. Poftiți, poftiți, ne îmbiase turcul cu ambele mâini, necontenind din temenele, mare onoare pentru mine vizita dumneavoastră. Vorbea perfect românește, doar un ușor accent trăda că folosea în mod curent altă limbă. Numaidecât măsuța de sub umbrarul dintr-o pânză vârstată în roșu și alb, franjurată pe margini, s-a
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
-s copilării. Două vorbe, numai, a insistat ghicitoarea, și i-a ridicat ceașca de pe farfurie. Doctorița, o femeie prea stilată pentru a atrage atenția prin împotrivirea ei, a rămas cu privirea pierdută în direcția unui superb leandru, pe care nu contenise să-l admire încă de la venire. Baba s-a uitat bine, apoi a început să clatine din ce în ce mai adânc din cap și a rostit, în cele din urmă, cu un oftat din adâncul pieptului, oh, oh, benim kizim, prea dragă cerului
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
oftat din adâncul pieptului, oh, oh, benim kizim, prea dragă cerului ești pentru a te lăsa prea mult pe acest pământ!... Nici un mușchi n-a tresărit pe obrazul femeii la auzul acestor vorbe și nici măcar pentru o clipă n-a contenit din zâmbet. Ca și cum toate cuvintele ar fi fost pronunțate în altă limbă, necunoscută. Ce, ce, ce-a spus?... s-a interesat numaidecât Anica, fiindcă uitase, într-o clipă de neatenție, să tragă cu urechea. Firește, nu i-a răspuns nimeni
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
urmăritorii lui Avender de s-a declanșat o asemenea explozie, nu știu. Cineva mi-a spus ulterior că poate pregăteau să arunce trotil în șalupa urmărită, s-o facă praf cu tot cu ocupanții din ea. Secunde bune după explozie nu mai conteneau să cadă în Dunăre, ca după un foc de artificii, bucăți arzânde din barca sfărâmată. Cealaltă barcă a încetat urmărirea și cei dintr-însa au început să caute rămășițele omenești, înainte de a fi înghițite de ape. Am vrut să le
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
pe care-l voiau, după câte înțelegeam din spusele și gesturile lor, nimicit de pe suprafața pământului, și i-au alungat pe cei trimiși de mine cu armele întinse spre dânșii. Șalupa lui Avender a dispărut în aval, fără să-și contenească o clipă goana. N-am mai văzut-o la întoarcere nici la Orșova, acostată la locul ei ca altădată, se zicea că ar fost dusă și ascunsă undeva, la Ada-Kaleh, poate, prin vechiul bastion, sau mult mai jos, nici n-
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
într-un suflet la toți acei despre care a aflat că ar putea face ceva pentru fetița ei, dar totul a fost în zadar! În cele din urmă s-a resemnat. Cu dosul mâinii își sterge lacrimile ce nu mai contenesc. „O, Doamne! Învață-mă cum să fac, să-mi ajut și să-mi ocrotesc cât mai bine copilul. Mă rog, Dumnezeule, să-mi dai sănătate, putere și tărie, să trec peste toate în viață, să pot avea grijă de fata
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
cu un copil cu stea și respira profund aerul proaspăt din grădină.Își defăcuse părul și marcase locul în care să laude infinit pe Dumnezeu, în timpul acesta considerat sacru.Auzi un fâlfâit ca de pasăre în întunericul ce nu mai contenea și își afundă fața în lira brațelor unui bărbat, a cărui carne aprinsă îi ațâța sângele rămas orfan de setea celuilalt sânge.Brățări cu pietre magice și lanțuri biblice îi jucau peste sâni și peste coapse ,îmbrățișându-le tandru.Și
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
care vorbeam: lirism versus erudiție. Vorbim despre o “aglutinare a memoriei”, cu un traseu inițiat de antici, “sandalele lui Empedocle”, trecând la Grigore de la Nisa, ajungând la Noica, la Păltiniș “când îl redobândește pe Nietzsche”...parcurs pe care poetul nu contenește să cânte ...“truveric desculț/Și de veșmintele-i largi dezbrăcat/ Alături de Homo Faber subzistă/ Cu ingeniozitatea malefică/”. Spre finalul poemului sinusoida coboară vertiginos în, iar, lirismul profund, tensiunea scade brusc, expresia devine frumoasă, inefabilă. “Totuși de undeva din apropiere Păstrez
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
-Că doar n-o fi pe altă planetă?! o chestionă el pe loc. -Da, da! Chiar așa! îi aprobase ea atunci presupunerea, cam lașă, mulțumită de sugestia oferită, o cale pentru ea de-a ieși din impas... Copilul n-a contenit în chemarea lui. Însă, de atâta deznădejde, părea că-și pierduse glăsciorul... Acum o striga în șoaptă, că fiind așa departe, zicea, tot nu-l aude... că-i trebuie ani-lumină să ajungă vorbele... Se mira mamă-sa: Copiii de azi
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
Ionescu, un tânăr de 19 ani. Îndrăzneala lui a surprins întregul public. În fața unei asistente selecte și în condiții ingrate, Take Ionescu se manifestă ca un orator de mare anvergură și cucerește întreg publicul, care, la sfârșitul discursului, nu mai contenea cu aplauzele. După ce își ia doctoratul în drept se întoarce în România. Începe activitatea într-un barou, unde își cucerește faima de mare avocat. Între timp, se căsătorise la 13 noiembrie 1881 în orașul Brighton, Anglia, cu domnișoara Bessie (Elisabeta
TAKE IONESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366939_a_368268]
-
duce la o mai mare încredere în noi înșine, ea trezind puterea de dominare a celui ce cunoaște, asupra celui mai limitat în cunoaștere. Căderea în �gerilor s-a produs din această trufie, și supraviețuirea lor încearcă în mod ne �contenit să domine neamul omenesc, mai puțin cunoscător, dar mai ca �pabil de adevărata cunoaștere, cea care înaintează alături și o dată cu teama de Dumnezeu, cu acea binecuvantată teamă de a nu pierde iu �birea Lui. Căci este și o teamă rea
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
la vestea că inima îi cedase din cauza gerului năprasnic din noaptea trecută, dar și a zăpezii reci care se așternuse peste trupul lui, acoperit doar de paltonu-i negru și lung ce îl ferise de fulgii mari, care acum nu mai conteneau. Toți se întrebau cine poate fi enigmaticul om, căzut în stradă și unde nimănui, dintre cei care au trecut pe lângă el, nu i se făcuse milă să se aplece, doar pentru un minut, oprindu-se din drumul lor, să îl
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
ședința locatarilor din blocul nostru pentru alegerea noului comitet. Noul comitet ales în unanimitate era exact vechiul comitet, de care noi ne-am declarat foarte mulțumiți, mai ales de președintele Boris Israelovici Glazpapier. L-am felicitat călduros și nu am contenit cu laude la adresa lui, până ce măgulit, Boris a scos o sticlă cu vodcă și niște biscuiți, pe care îi pregătise pentru orice eventualitate. - Dragi vecini, a spus Boris, vă mulțumesc pentru încredere, dar trebuie să știți că funcția de președinte de
SCHIŢE UMORISTICE (95) – ŞEDINŢA LOCATARILOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366986_a_368315]
-
zâmbit iar ea m-a observat. M-a urmărit cu coada ochiului pe tot parcursul completărilor celorlalți. Când am simțit oboseala mi-am lăsat capul pe una dintre tetierele scaunului și am adormit. Tangajul trenului, discuțiile celor care nu mai conteneau m-au trezit după un timp. Mai aveam puțin până la destinație așa că toți începuseră să se pregătească de coborâre. Mă întinsesem să-mi iau bagajul când cea cu care se însoțise i se adresă pe numele de familie, un nume
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]