KorAP: Find »[drukola/base=contesă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...80 >

1,993 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

că nu-l știi tu. Da. E bine. Mă tot gândesc la Contesa aia. Adică nu, să nu crezi că mi-am luat alt cățel sau ceva, oricum nu-i dădeam numele tău, da oricum nu mi-aș lua niciodată, Contesa - cealaltă - e o femeie frumoasă care când m-am trezit eu în cameră cu blondu ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
m-am trezit eu în cameră cu blondu ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o țigancă cu tot felul de sclipiciuri pentru luat mintea copiilor. Domnul Popa se apropie, făcându-se că se uită în altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
apropie, făcându-se că se uită în altă parte. Yo-yo-ul se mișcă sălbatic, în ritmul nebunesc al inimii tânărului blond. Domnul Popa se oprește și face calea-ntoarsă cu gândul meschin, dar necesar de a se folosi de osul simbolic al Contesei pentru o diversiune. Yo-yo-ul se calmează. Domnul Popa ia osul și se întoarce cu el, strigând cât îl ține gura: - Cuțu, cuțu! Unde ești? Vino la tata, Contesaaa! Nu trebuia să zică asta, fir-ar. L-a luat gura pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
diversiune. Yo-yo-ul se calmează. Domnul Popa ia osul și se întoarce cu el, strigând cât îl ține gura: - Cuțu, cuțu! Unde ești? Vino la tata, Contesaaa! Nu trebuia să zică asta, fir-ar. L-a luat gura pe dinainte cu Contesa și blegu ăla a crezut că e cealaltă Contesa, că l-a demascat. Gata, acum a luat-o la fugă. Yo-yo-ul ascultă cuminte de legea inerției. Gata, yo-yo-ul e pe jos, blondul e departe și domnul Popa ajunge la jucărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
se întoarce cu el, strigând cât îl ține gura: - Cuțu, cuțu! Unde ești? Vino la tata, Contesaaa! Nu trebuia să zică asta, fir-ar. L-a luat gura pe dinainte cu Contesa și blegu ăla a crezut că e cealaltă Contesa, că l-a demascat. Gata, acum a luat-o la fugă. Yo-yo-ul ascultă cuminte de legea inerției. Gata, yo-yo-ul e pe jos, blondul e departe și domnul Popa ajunge la jucărie în aceeași clipă în care Sirena Izvorului se apleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
noteze numărul secției, în caz c-o violează vreunul. - A sunat doamna Popa. Zicea că o doare măseaua, să-i duci niște algocalmin. Eu zic să-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-i duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
știe ce. Iar în tramvai s-a descălțat și s-a scărpinat între degetele de la picior. Nu mai pot! Nu mai pot, nu mai vreau, nu mai pot! În astfel de situații - deși niciodată lucrurile nu fuseseră atât de grave - Contesa îl lăsa pe Horațiu să se uite la desene animate. Acum decise că o jumătate de oră de Tom și Jerry îi vor reda buna dispoziție și viziunea de ansamblu asupra umanității. Cu toată dragostea ei pentru acest rătăcit, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
la desene animate. Acum decise că o jumătate de oră de Tom și Jerry îi vor reda buna dispoziție și viziunea de ansamblu asupra umanității. Cu toată dragostea ei pentru acest rătăcit, cu toată datoria ei de a-l salva, Contesa avea și un scop egoist, pe care nu l-ar fi recunoscut nici în fața Sfintei Tereza, patroana ei spirituală: fără Horațiu, Contesa nu numai că ar fi fost lipsită de unealta cu care-și împlinea planurile, dar ar fi rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ansamblu asupra umanității. Cu toată dragostea ei pentru acest rătăcit, cu toată datoria ei de a-l salva, Contesa avea și un scop egoist, pe care nu l-ar fi recunoscut nici în fața Sfintei Tereza, patroana ei spirituală: fără Horațiu, Contesa nu numai că ar fi fost lipsită de unealta cu care-și împlinea planurile, dar ar fi rămas practic fără jumătatea de jos a trupului ei, fără picioarele care ieșeau în Babilon în fiecare zi să-i aducă lapte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
numai că ar fi fost lipsită de unealta cu care-și împlinea planurile, dar ar fi rămas practic fără jumătatea de jos a trupului ei, fără picioarele care ieșeau în Babilon în fiecare zi să-i aducă lapte și miere. Contesa nu mai ieșise din Palat de ani întregi, de când văzuse un cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă, fericite. În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă, fericite. În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură), Horațiu se gândea la violență. Când Jerry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va merge în Rai și îi va ondula părul Maicii Tereza, și îi va vopsi unghiile, și vor fi în sfârșit, amândouă, fericite. În fața micuțului televizor alb-negru (Contesa prețuia numai culorile din natură), Horațiu se gândea la violență. Când Jerry îi mușcă lui Tom coada, Horațiu își zise gata, o să mă duc și o să-i trag o palmă mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mongoloidului. Cufundat în fotoliul de catifea, Horațiu era cumva conștient de faptul că Popa nu avea nici o vină, că el se amestecase în viața individului, dar pe lângă frustrarea din parc, heruvimul blond avea și o mare cantitate de energie nefolosită. Contesa îi promisese că atunci când proiectul Popa va lua sfârșit - cu bine! -, îi va lăsa o jumătate de palat să-și deschidă un muzeu al gadget-urilor și îi va da și dezlegarea de castitate. Bine, o să aștepte. O să facă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri (o dată pe an), da acum plătise amenda, iar în casa de marcat nu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri (o dată pe an), da acum plătise amenda, iar în casa de marcat nu prea erau bani, MaxiBarul mergea cam prost în ultima vreme. Cinci. Nu, mai bine trei, și cu panglică lată. Nu, fără panglică, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
parcă te durea măseaua. Nu te mai doare? - Ba mă doare rău. - Păi atunci ține gura-nchisă. Doamna Popa îl aștepta. Pusese fața de masă bună, îndreptase și poza lor de la nuntă, care-a stat strâmbă de când aveau papagal, înainte de Contesa. Parcă s-a dat și cu puțin ruj. Atâta că n-apucase să-și dea jos moațele. - Ce-ai făcut cu pantofii buni?! - N-am făcut nimic, m-am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani! - E ziua mea? - Nu. - Ziua ta? - Nu. - Știu! E 25 octombrie, ziua când a murit Contesa, da era iunie. Niciodată nu ține minte! Dar acum erau, totuși, douăzeci și cinci de ani de când doamna Popa devenise doamna Popa. Douăzeci și cinci de ani de când domnul Popa o dusese noaptea pe șantier și o suise pe macara, să vadă luna mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
privească, el flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i dea cu tigaia-n cap, dar asta nu se întâmpla. Poți să oprești în loc viața unui om? se gândi Contesa. Cine are dreptul să influențeze destinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i dea cu tigaia-n cap, dar asta nu se întâmpla. Poți să oprești în loc viața unui om? se gândi Contesa. Cine are dreptul să influențeze destinul unui necunoscut? Filiația ei spirituală cu Maica Tereza îi dă oare dreptul să-și asume rolul de deus ex machina? Oare nu e Popa fericit așa cum e? Oare dacă el se transformă, soția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
oare dreptul să-și asume rolul de deus ex machina? Oare nu e Popa fericit așa cum e? Oare dacă el se transformă, soția lui nu va fi nefericită? Oare prietenii lui nu-și vor fi pierdut un confesor de neînlocuit? Contesa îl alesese pe Popa pentru că acesta îi salvase viața lui Horațiu. L-a aruncat din fața tramvaiului atât de prompt, atât de sigur pe sine, încât omul ăsta aparent dezgustător trebuia să aibă undeva, în adâncul adormit al sufletului său, vocația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
salvase viața lui Horațiu. L-a aruncat din fața tramvaiului atât de prompt, atât de sigur pe sine, încât omul ăsta aparent dezgustător trebuia să aibă undeva, în adâncul adormit al sufletului său, vocația unui erou. Erou de la eros, își spuse Contesa oprind aparatul video cu un deget de alabastru. Erou din dragoste pentru umanitate. Și dacă ar renunța la planul său, dacă l-ar lăsa să-și vadă de viața lui amărâtă, n-ar purta ea vina pentru pierzania lui? Maica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]