1,040 matches
-
Banville. La legendele istorice în versuri, imitate fără aplicație după D. Bolintineanu, se adaugă și prelucrările din Paul Déroulède (poezia Le Clairon, sub titlul Cimpoierul) și din Eugène Manuel (La Chanteuse, sub titlul Cerșetoarea). Amplul poem Babel, publicat în „Revista contimporană” (1874), atestă totuși disponibilități lirice. Alt poem, scris în franceză și editat la Paris în 1871, Bene merentibus, este dedicat ostașilor francezi căzuți în războiul din 1870-1871. O. și-a încercat talentul și ca romancier, scriind Răzbunarea lui Anastase (1896
OECONOMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288510_a_289839]
-
cu deosebire între 1867 și 1886, perioadă în care a mai publicat În contra direcției de astăzi în cultura română (1868), Direcția nouă în poezia și proza română (1871-1872) și cele două studii de „patologie literară”, Beția de cuvinte în „Revista contimporană” și Răspunsurile „Revistei contimporane” (1873). După 1890 s-a ocupat mai puțin de critică, deși a continuat să fie prezent în viața literară. Direcțiile principale ale activității sale de critic au vizat atât formarea unei opinii publice corecte, cât și
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
și 1886, perioadă în care a mai publicat În contra direcției de astăzi în cultura română (1868), Direcția nouă în poezia și proza română (1871-1872) și cele două studii de „patologie literară”, Beția de cuvinte în „Revista contimporană” și Răspunsurile „Revistei contimporane” (1873). După 1890 s-a ocupat mai puțin de critică, deși a continuat să fie prezent în viața literară. Direcțiile principale ale activității sale de critic au vizat atât formarea unei opinii publice corecte, cât și sporirea exigenței scriitorilor față de
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Oratorul se dovedește un priceput mânuitor al procedeelor retorice, are știința de a folosi o limbă transparentă și precisă, o frază amplă și echilibrată. Aceste însușiri, care conferă stilului său o structură de tip clasic, sunt evidente și în Istoria contimporană a României (1866-1900), editată postum, în 1925. Începute în 1855 și continuate până în preajma morții, Însemnările zilnice pot fi considerate printre cele mai reprezentative jurnale intime ale literaturii române. Ele sunt un document revelator asupra formării personalității lui M. și
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
in gemeinfasslicher Form, Berlin, 1861; Regulele limbei române pentru începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poezii, Iași, 1867; Contra școalei Barnuțiu, Iași, 1868; Beția de cuvinte în „Revista contimporană”. Studiu de patologie literară, Iași, 1873; Răspunsurile „Revistei contimporane”. Al doilea studiu de patologie literară, Iași, 1873; Critice, București, 1874; Critice, I-III, București, 1892-1893; ed. I-III, București, 1908; ed. I-III, îngr. și pref. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1926-1930
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poezii, Iași, 1867; Contra școalei Barnuțiu, Iași, 1868; Beția de cuvinte în „Revista contimporană”. Studiu de patologie literară, Iași, 1873; Răspunsurile „Revistei contimporane”. Al doilea studiu de patologie literară, Iași, 1873; Critice, București, 1874; Critice, I-III, București, 1892-1893; ed. I-III, București, 1908; ed. I-III, îngr. și pref. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1926-1930; Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1908; ed. I-III, îngr. și pref. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1926-1930; Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, I-V, București, 1897-1915; ed. I-V, îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 2001-2003; Istoria contimporană a României (1866-1900), îngr. și pref. I.A. Rădulescu-Pogoreanu, București, 1925; ed. (Istoria politică a României sub domnia lui Carol I) îngr. Stelian Neagoe, București, 1994; Însemnări zilnice, I-III, îngr. și introd. I.A. Rădulescu-Pogoreanu, București, 1937-1943; Duiliu Zamfirescu
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
revistele timpului. Gazetar împătimit, este prezent într-o mulțime de publicații: „Flacăra”, „Națiunea”, „Viitorul”, „Foaia interesantă”, „Viața literară și artistică”, „Foaia pentru toți”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Viața literară”, „Vieața nouă”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuget românesc”, „Falanga literară”, „Gândirea”, „Integral”, „Junimea literară”, „Letopiseți”, „Luceafărul”, „Lumea”, „Propilee literare”, „Rampa”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Dimineața”, „Sburătorul”, „România literară”. În 1928 i s-a decernat Premiul Național pentru Poezie. Poezia de tinerețe, de până la 1906, anticipă destul de
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
publicată în „Revista Alexandri”, după care se apropie de cercul lui Al. Macedonski, în ale cărui periodice iscălește frecvent. Destul de asiduu mai colaborează cu versuri originale și traduceri, rareori și cu proză la „Lumea ilustrată”, „Revista nouă”, „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Românul literar și politic”, „Universul ilustrat”, „Țara” ș.a. Editorial, debutează în 1894 cu traducerea piesei Poetul de Maurice Vaucaire. Un an mai tîrziu își strînge o parte din poeziile publicate în placheta Versuri. După intrarea în magistratură a mai dat
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
menține la locul ce le este hărăzit.10 Cu totul altfel va fi orientat interesul pentru filosofia lui Kant la profesorul Maiorescu, colegul mai tânăr al lui Zalomit la Universitatea din București, din 1884, când el preia Cursul de filosofie contimporană, pe care îl va preda până în 1909. În optica lui Maiorescu, Kant nu apărea drept gânditorul care prin răspunsul la intrebarea „Ce este omul?” a formulat un punct de vedere asupra sensului istoriei și a căilor de dezvoltare a societătii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
său, Titu Maiorescu. Într-o prelegere susținută în noiembrie 1905, Maiorescu formula unele observații semnificative pentru modul cum vedea el calea care duce la o mai bună înțelegere a ideilor filosofilor. Unele dintre ele ne pot apărea hazlii. ”Biografia filosofilor contimporani, indicată pentru acest curs, servește nu numai pentru a cunoaște întrucâtva unele particularități ale societăților în care s-a produs curentul filosofic în chestiune, ci și pentru a controla valoarea etică a unei asemenea filosofii în chiar viața autorului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără Însă ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri și clarități” (G. Galaction). 5.4.2. Folosirea virgulei În frază Coordonarea - se pune virgulă Între propozițiile coordonate prin juxtapunere: „Mi-ai făcut un bine, ți l-am făcut și eu” (M. Eminescu); - se pune virgulă Între coordonatele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
liberă”. Captivat de efervescența artistică a avangardei, B.-F. a semnat texte moderniste în revistele „75 H. P.”, „Punct”, „Puntea de fildeș”, „Integral” (1925-1928) - din a cărei redacție a făcut parte, alături de M. H. Maxy (director), Ion Călugăru, Ilarie Voronca -, „Contimporanul”, „unu”. Influențat de principiile avangardei privind revelația realului și a vieții moderne, explorate brut, neliteraturizat, va evolua spre condiția „super-reporterului” invocat de manifestele mișcării. Atracția spre jurnalism îl conduce în redacția marilor ziare de stânga, găsind la „Adevărul” un mentor
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
de Ion Barbu și încununat cu Premiul Socec. Singurele versuri încredințate ulterior presei, până cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna” îi apar tălmăciri din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna” îi apar tălmăciri din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
târziu cursuri de drept economic la Paris (neterminate, din cauza ocupației germane). A debutat în revista „Premiera”, cu un medalion Walt Whitman (1927). În 1932-1933 editează revista „Ulise” (din care apar patru numere). Colaborează la „Facla”, „Tiparnița literară”, „Capricorn”, „Mișcarea”, „unu”, „Contimporanul” (secretar de redacție), „Zodiac”, „Discobolul”, „Adevărul” și „Dimineața” (la ultimele două fiind și redactor), „Jurnalul”, „Viața românească” și la parizienele „Excelsior” și „Dimanche illustrée”. A mai semnat și Vasile Cernat. În volum, debutează cu Eminescu. Încercare critică (1932). În decembrie
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
gen în care B. poate fi considerat deschizător de drum -, portretele unor personalități, tabletele și foiletoanele, risipite în număr mare în diferite publicații. Memoriile-document își află locul și în partea cea mai substanțială a operei sale, Din zbuciumul vieții (Însemnări contimporane și autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul Amintiri din închisoare
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), lucrarea a rămas necunoscută. Paralel cu furnizarea unor date asupra biografiei scriitorului, Amintiri... oferă elemente importante pentru cunoașterea istoriei sociale, politice și culturale din Transilvania ultimelor două decenii ale secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
și dansuri la români în veacurile XVI și XVII, Brașov, 1909; Alesandru de Mocsony, Brașov, 1910; Pagini răzlețe, Brașov, 1910; Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1911; George Pop de Băsești, Cluj, 1923; Andrei baron de Șaguna, București, 1923; Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), îngr. Alexandru Porțeanu, pref. Miron Constantinescu și Alexandru Porțeanu, București, 1972; De la Blaj la Alba Iulia, îngr. Valeria Căliman și Maria Elena Simionescu, pref. Mircea Mușat, Timișoara, 1980; Oameni, fapte, întâmplări, îngr. Valeria Căliman și Șerban Polverejan, pref.
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
Memoriu de studii, titluri și publicații, București, 1905; Raportul d-lui A. Philippide asupra lucrărilor d-lui Ilie Bărbulescu, „Evenimentul”, 1906, 9; Omagiu profesorului Ilie Bărbulescu la 25 de ani de profesorat, Iași, 1931; Ilie Bărbulescu, Cateva pagini de istorie contimporana. Pro domo, Iași, 1932; P. P. Panaitescu, Influența literară slavă la români, RIR, 1932, 2-3; Gr. Nandriș, Ilie Bărbulescu, „Individualitatea limbii române și elementele slave vechi”, RIR, 1932, 2-3; Valentin Gr. Chelaru, Legende care dispar..., Iași, 1936; I. Pătruț, Ilie
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița Urangutanul în calorifer, semnată cu pseudonimul Mark Abrams. A publicat texte avangardiste, teribiliste, ludice ori absurde, unele în stilul lui Urmuz, în diferite reviste: „Bilete de papagal”, „Adam”, „Zodiac”, „Contimporanul”, semnând cu pseudonimele Ionathan X Uranus, Uranus, I.X.U. A semnat Ștefan Adam o rubrică „Semne” în „Fapta” și cu numele propriu unele colaborări ocazionale la „Cuvântul liber”, „Radical” și „Vremea”. În 1935, a editat efemera revistă „Memra”, consacrată
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
futurismul și dadaismul, receptate cu oarecare întârziere. În a. de la noi pot fi identificate mai multe „vârste” poetice, chiar dacă suprapunerile, interferențele și discontinuitățile nu ocolesc acest traseu: constructivismul, integralismul și suprarealismul. Prima și cea mai importantă tribună a constructivismului este „Contimporanul” (1922-1932), publicație condusă de Ion Vinea. Inițial revista își propunea, urmând o sugestie a lui Marcel Iancu, să dea corp unui „dadaism constructiv”, dar, în fapt, constructivismul, care promova rigoarea împinsă până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
principalilor săi colaboratori: Ilarie Voronca, St. Roll, Geo Bogza, C. Nisipeanu, Sașa Pană. Aceeași atitudine de sinteză a tendințelor importante din a. europeană - de la dadaism la suprarealism - se întâlnește și în constelația de reviste alcătuită din „Urmuz” (1928), „XX. Literatură contimporană” (1928-1929), „Alge” (1930-1931) și „Meridian” (1934-1938, 1941, 1943-1946), la care se adaugă „Liceu” (1932) și „Viața imediată” (1933). Aici vor fi prezenți și poeți de la „unu”, ceea ce va asigura continuitatea a. românești. Etapa suprarealistă se remarcă, înainte de toate, printr-un
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
totodată pseudonimul care îl va face cunoscut în literatură. Probabil în 1920 se produce debutul gazetăresc, în cotidianul „Mântuirea”, unde semnează B. Croitoru. Este redactor sau colaborator la „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „unu”, „Integral”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Azi”, „Contimporanul”, „Contemporanul” ș.a. În 1929 editează propria revistă, „Opinia publică”, din care apar doar câteva numere, dar la care colaborează Șt. Roll și B. Fundoianu. A mai semnat și i.c., I. Cg., I. Raiot, Ion Popescu, Moș Ion Popescu. Publică
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
Dar personajul Buiumaș, a cărui autenticitate și a cărui pregnanță nu se rezumă la inserțiile autobiografice, rămâne o realizare în categoria personajelor-copii și adolescenți din literatura română. Influențată de spiritul de frondă al vremii ce se cultiva la „unu”, „Integral”, „Contimporanul”, o parte din proza lui C. stă sub semnul expresionismului sau sub cel al avangardismului. Ciclul de nuvele Paradisul statistic (1926) este grăitor în acest sens, însă un anume spirit expresionist îi străbate întreaga operă. Grotescul figurilor și al sentimentelor
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]