472 matches
-
Africii, la Dino Battaglia, în Legionarul, el se suprapune peste spațiul Saharei și întinderea punctată de oaze și forturi a Algeriei franceze. Se simte în acest teritoriu o vibrație particulară a aerului, vibrație pe care o captează imaginile lunare și contorsionate ale peisajelor din proza grafică. Inospitalier și teribil, deșertul este, la Pratt, ca și la Battaglia, locul ce facilitează intâlnirea cu eul adânc ascuns sub epiderma civilizației. Din deșert se ivesc demonii și aici înfruntă moartea cei care nu mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Bouche Dorée îi acordase darul divin al călătoriilor pe care numai orisele le pot face, din colo de viață și de timp. La capătul acestui culoar cu pereții decorați în fresce atlante se afla trupul lui Hemingway, răsucit și contorsionat, copleșit de sânge în singurătatea anului 1961. Ca într-o străfulgerare, Corto înțelese că dragostea de viață a lui Jack London era și dragostea de viață a lui Hemingway și că drumurile lor nu puteau să aibă un alt sfârșit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
le pot face. Iei ambalajul drept pachetul Întreg și apoi, surpriză, coaja cade deoparte și iese la iveală o nucă inocentă și strălucitoare. Tot șpilul la semnarea pactelor este să culegi suflete care nu mai sînt nevinovate. Răsplata este obiectul contorsionat În care lumea transformă un om. Ăsta este genul de artă pe care Îl colecționează el. CÎnd o aude pe Zelda spunîndu-i lui Wakefield „Nu uita să respiri“, o picătură de sudoare rece Îi șerpuiește dintre coarne, poposindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reprimări sexuale, acest muncitor „tare“ implica, În egală măsură, o condiție mîndră, semeață. Făcînd totul pentru idealul său, el și-a cîștigat un loc permanent În Utopia. Pe Wakefield Îl doare capul de la teama cumulativă care emană din aceste rămășițe contorsionate ale unei lumi Încă pline de energie negativă. Îi vine În minte Diavolul. ZÎmbește trist, ca și cum ar vrea să spună „Înțelegi ce vreau să spun?“. Wakefield nu Înțelege ce vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma tremurătoare. Majestatea Sa aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului din 1923 față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmă. Material uman - obiectul cărții și al povestirii sale: Valentina și colegii săi existau doar pentru asta. Sasha transcria Întâlnirile lor, o sporovăială lipsită de consistență și de miez, În care se iveau din când În când, ca niște ecouri contorsionate, concepte pe care Sasha Însuși le expusese sau pe care tinerii le ascultaseră la televizor, la radio sau În familie și pe care le repetau fără ca măcar să le Înțeleagă. Păstra toate e-mail-urile pe care i le scriau, Își nota toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
calmă, prietenească, aproape fraternă. O voce care nu lăsa să transpară nici dușmănie, nici răutate. Și totuși, cuvintele acelea moi și false de Încurajare confirmau ceea ce Elio știa deja: fusese aruncat În mare. După un preambul lung condimentat cu explicații contorsionate, președintele Îi dezvălui rezultatul ultimelor sondaje, despre care spunea că de-abia acum le aflase: numerele demonstrau că brazda cu matroana fusese deja săpată. Fioravanti 46,7%, iar Tecla Molinari 50,4%. Împotriva tuturor previziunilor, matroana se dovedise a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se auzea din ce în ce mai tare, până când mi-am dat seama că aveam ochii deschiși și că sufletul acela chinuit nu era dintr-un vis și nu era nici departe. Urletele erau ale mele și acel sunet nepământean venea din gura mea contorsionată. Eram acoperită de sânge. Brațele îmi erau înecate în sângele gros, cald care curgea din gâtul lui Shalem ca un râu pe pat și pe jos. Sângele lui îmi pătase obrajii, îmi lipise ochii și îmi sărase buzele. Sângele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viața mea n-am fost atît de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mînă pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sînt ! Jean-Paul a plecat. Nu sînt În stare să ridic privirea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
balet, cînd eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învîrte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
strânge cuțitele și topoarele tocite... Unde ești, Maco... (Are impresia că l-a găsit; pipăie o umbră.) Zice că el are trei cai albi, pentru noi, sus... INAMICUL (Tot mai poticnit, chinuindu-se grozav pentru fiecare sunet.): Ttttrrreeeiii... Trei... Trei... (Contorsionat, încercând să ajungă la MACABEUS, în sfârșit, atingându-l pe MACABEUS.) Ce spune? Ce spune el? (Arată către PARASCHIV.) MACABEUS (Furios.): Nu știu! De unde să știu? Tot timpul vorbește... (Plângând.) Vorbește, vorbește... (Îl pipăie pe INAMIC.) Nasul... Gura... Ochiul... Hi-hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lecția era ilustrată cu ajutorul unui carton uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii se formează cu capul în jos. În mod sigur, asta nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să explodeze ca o bombă în orice secundă. Așa mamă, așa fiu, se gândea Hugo. Se întreba dacă și în ce fel copilul semăna cu el. Cel puțin momentan, la capitolul aspect exterior nu se observa nimic. Copilul avea fața contorsionată, pielea roșiatică și o aparență terifiant de fragilă. Din câte reușea să-și dea seama Hugo, pruncul lui nu semăna cu altceva decât cu un copil. Hugo era conștient că astfel de gânduri erau o mare greșeală. Se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născu- sem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. mă gândeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se În cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. Le adunam pe cele mai contorsionate în camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născusem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. Mă gândeam la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de povara pe care o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit mama.” Chiar credeți că o aserțiune atît de simplă poate ieși din mintea unui scriitor ? Vă asigur că nu. Scriitorii sunt, în general, oameni complicați, sfîrtecați pe dinăuntru, contorsionați, plini de contradicții, roși de ambiții, foarte puțin generoși ca persoane sociale, deși ard pentru ideea de umanitate. Nu, vă asigur că Albert Camus nu și-ar fi început niciodată romanul străinul cu această frază dacă nu i-am fi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu i-au pus nicio problemă (cu surcouf și cu sindbad marinarul m-a identificat imediat), piratul Jack sparrow i s-a părut puțin neclar, uneori curajos și alteori laș, uneori simpatic și alteori detestabil... Pe scurt, prea complex, prea contorsionat, prea contradictoriu. Incompatibil, deci, cu mine, deși, deși... eu rămîneam perfect compatibil cu interpretul rolului, cu Johnny Depp. De altfel mama a ținut să mi-o spună : „Johnny e totuși un mare artist, ca și tine”. au fost perioade, mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă se transformase în altul: - Ce minunat este parcul, și noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îi dispare tremurul și o dorește din nou. Se liniștesc se calmează și îl învăluie desfăcută pentru a-l apăsa și din adâncuri izbucni neștiutul care se Un liceu la malul mării 181 cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile însă dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-l câștiga fiecare de partea lui. Când și când, i se intenta un nou proces pentru a-l aduce în pragul disperării și a-l ține pe buza prăpastiei, dar el rămânea ferm în convingerile lui și la fel de trăsnit și contorsionat în răspunsuri, încât renunțau la anchetă și stabileau un nou termen "în vremuri mai bune". În cele din urmă, au trebuit să cedeze și să-i recunoască nebunia, chiar dacă cu oarecare șovăială. Deși nu pare nebun, e nebun, altfel cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se revărsa peste noi. Aș fi rămas singur față în față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își dădeau jos masca frumuseții de peste zi și se pregăteau să se deschidă în înfricoșătorul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]