431 matches
-
a celor irakiene (Războiul anglo-irakian). Forțele italiene din Africa de nord depășeau din punct de vedere numeric pe cele ale Aliaților. Totuși, Aliații au fost capabili nu numai să se apere cu succes împotriva atacurilor italiene, dar și să organizeze contraofensive încununate de succes, să îi înfrângă pe italieni și să ocupe coloniile lor din Etiopia și Somalia. Din februarie 1941, părea că forțele Commonwealthului că sunt pe cale să-i alunge definitiv pe italieni din Libia și să pună capăt definitiv
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
ocupă orașul Košice și amenință Bratislava (Pozsony, Pressburg). În est, trupele ungare ajungeau la Bardejov, scopul fiind joncțiunea cu unitățile Armatei Roșii din vestul Ucrainei. Generalul Piccione este înlocuit de la conducerea armatei cehoslovace cu generalul francez Maurice Pelle, care pornește contraofensiva. La 7 iunie, guvernul Ungariei primește o telegramă-ultimatum din partea primului ministru francez Clemenceau, în care era somat să înceteze imediat ostilitățile, sub amenințarea unei ofensive generale împotriva Ungariei. Mulțumită răspunsului conciliant dat de Béla Kun, generalul Pelle oprește contraofensiva, dar
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
pornește contraofensiva. La 7 iunie, guvernul Ungariei primește o telegramă-ultimatum din partea primului ministru francez Clemenceau, în care era somat să înceteze imediat ostilitățile, sub amenințarea unei ofensive generale împotriva Ungariei. Mulțumită răspunsului conciliant dat de Béla Kun, generalul Pelle oprește contraofensiva, dar o reia câteva zile mai târziu. La 13 iunie, Aliații decid asupra frontierei definitive dintre Ungaria și Slovacia. Având aproximativ două treimi din Slovacia sub controlul lor, comuniștii instaurează la 16 iunie 1919 în acest teritoriu Republica Sovietică Slovacă
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
în legătură cu Roma, știa ce se pune la cale. Mai știa și că, deși turcii invadaseră și cuceriseră cea mai mare parte a Serbiei, despotul sârb Cheorghe Brancovici, cu care era înrudit, se refugiase în Ungaria; și din Ungaria trebuia lansată contraofensiva împotriva turcilor. Urma să fie condusă de Ladislau, regele polon al Ungariei, și de strălucitul său comandant suprem, Iancu de Hunedoara. Fiind o cruciadă împotriva păgânilor,ea trebuia organizată de legatul papal, cardinalul Giuliano Cesarini. Papa, venețienii și ducele Burgundiei
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
hotarele Moreii, era o lume mai mare și pentru a învăța câteva arte și meșteșuguri folositoare. Ambiția lui Constantin pentru vitorul despotatului de Moreea nu se potrivea cu viziunea lui Bessarion asupra rolului pe care acesta îl putea juca în contraofensiva împotriva turcilor. Constantin era mai mult un om de acțiune decât un administrator-și, în vara anului 1444, imediat după terminarea lucrărilor la zidul Hexamilion, a intrat în acțiune nu împotriva turcilor ci împotriva vecinilor săi latini, de la nord de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a adunat o armată pentru a-i reda verișorului său regatul. În martie 1689, Iacob a debarcat în Irlanda, care nu încetase să-l considere suveranul legitim. La puțin timp după sosirea la Dublin, Iacob controla aproape întreaga insulă. Prima contraofensivă engleză s-a sfârșit cu un dezastru: ultimele fortărețe engleze au fost capturate și armata nu a reușit să debarce. În iunie 1690, William a reușit să debarce cu o armată de cincisprezece mii de soldați la Belfast și s-
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
comunistă că atacurile date cu jumate de măsură nu pot străpunge liniile poloneze. Atât ofensiva sovietică, cât și contraatacul polonez au fost declanșate în același timp. În aprilie, sovieticii au cucerit orașele Grodno și Wilno, dar au fost respinși de contraofensiva poloneză. Armata poloneză s-a dovedit un inamic mult mai greu de învins decât își închipuiseră comandanții sovietici. Deși obiectivele atacului sovietic nu au fost schimbate, planurile Armatei Roșii au devenit rapid perimate, odată cu creșterea rezistenței poloneze și cu contraofensiva
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
contraofensiva poloneză. Armata poloneză s-a dovedit un inamic mult mai greu de învins decât își închipuiseră comandanții sovietici. Deși obiectivele atacului sovietic nu au fost schimbate, planurile Armatei Roșii au devenit rapid perimate, odată cu creșterea rezistenței poloneze și cu contraofensiva din aprilie. Incapabile să-și îndeplinească obiectivele, unitățile Armatei Roșii s-au retras și au început reorganizarea în vederea declanșării războiului polono-sovietic.
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
1920, a sfârșit printr-un eșec. Ambivalența atitudinii populației ucrainene i-a împiedicat pe Piłsudski și Petliura să câștige sprijinul la care se așteptaseră, iar forțele poloneze și naționaliștii ucraineni au fost forțați să se retragă datorită presiunii exercitate de contraofensiva Armatei Roșii. Republica Populară Ucraineană, aflată sub atacul diferitelor forțe de la începutul anului 1919, avea întreg teritoriul național sub controlul altor puteri: Albii lui Denikin, armatele bolșevice, armatele partizanilor (care încercau să ocupe un teritoriul cât mai întins, ca și
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
lupte grele în sudul orașului, asaltul rus a fost respins, iar liniile apărării au fost refăcute. Pe 3 iunie 1920, a fost declanșat un nou atac sovietic în nordul orașului. Între timp, spionajul polonez era la curent cu pregătirile de contraofensivă ale rușilor, iar comandantul suprem polonez, Józef Piłsudski, a ordonat comandantului polonez al frontului ucrainean, generalul Antoni Listowski, să se pregătească pentru o retragere strategică. Din punctul de vedere al Marelui Stat Major de la Varșovia, era clar că nou creata
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
a fost ultima bătălie a campaniei românești din anul 1916, desfășurată între 25 noiembrie-3 decembrie contra forțelor Puterilor Centrale comandate de generalul Erich von Falkenhayn. Armata română, aflată sub comanda generalului Constantin Prezan, nu a putut opri contraofensiva germană în Muntenia. În data de 6 decembrie 1916 orașul București a fost ocupat de Armata a 9-a Germană. Bătălia, desfășurată între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916, a avut un caracter defensiv, la acțiunile militare participând alături de Armata
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
a fost ocupat de Armata a 9-a Germană. Bătălia, desfășurată între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916, a avut un caracter defensiv, la acțiunile militare participând alături de Armata României și un contingent din armata imperială rusă. Forțele implicate în contraofensiva Puterilor Centrale au fost preponderent germane, reprezentate de două grupări armate care atacau concentric, din Oltenia și din sudul Dunării. Concomitent, între 1-6 decembrie 1916, s-a desfășurat Bătălia de la Argeș, în care forțele germano-bulgare comandate de generalul August von
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
atacată la sud-vest de București și împinsă înapoi. Trupele germane care trecuseră deja Neajlovul au fost izolate. Situația devenise cu siguranță foarte critică"”. Forțele române au capturat câteva mii de prizonieri precum și importante cantități de material de război pe timpul acestei contraofensive și numai intervenția de ultim moment a Diviziei 26 Turce, pe 2 decembrie, a salvat gruparea lui Mackensen de la încercuire, oferindu-le germanilor răgazul de care aveau nevoie pentru a-și reface dispozitivul. În același timp, 2 ofițeri curieri care
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
Armata Roșie, atât la capitolul efective, cât și la capitolele armament, muniție, stare fizică și moralul soldaților. Luptele pentru supraviețuirea în punga de la Stalingrad au fost extrem de violente, numărul uriaș de victime din ambele tabere adăugându-se bilanțului sângeros de dinaintea contraofensivei sovietice. Paulus ar fi trebuit să-și apere pozițiile cu orice preț, până la ultimul om. La 30 ianuarie 1943, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de feldmareșal, în condițiile în care pentru Armata a 6-a nu mai
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
se retragă înspre interiorul țării, dar acestă retragere trebuia să fie una treptată, spre pozițiile pregătite în prealabil în zona râuriloe Narew, Vistula și San, dând rezerviștilor timp să se concentreze la unitățile lor, ceea ce ar fi permis declanșarea unei contraofensive generale în momentul în care aliații franco-britanici ar fi declanșat atacul promis. Cel mai pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice și apărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului "Capului de pod
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfășurarea evenimentelor din ziua de 16 septembrie." După victoria de la Sibiu, comandamentul Puterilor Centrale a declanșat contraofensiva împotriva dispozitivului Armatei 2 române care s-a retras prin luptă pe aliniamente succesive, pierzând tot teritoriu dintre Mureș și Olt cucerit în prima fază a operațiilor. Faza finală a acestei succesiuni de retrageri a fost bătălia de la Brașov, desfășurată
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
-l pe Franco să retragă trupe de pe frontul de la Madrid pentru a le opri avansul. Mola, secundul lui Franco, a murit la 3 iunie, și la începutul lui iulie, în ciuda căderii orașului Bilbao în iunie, guvernul a lansat o puternică contraofensivă în zona Madridului, pe care naționaliștii au respins-o cu dificultate. Ciocnirea a fost numită apoi "Bătălia de la Brunete" (Brunete este un oraș în provincia Madrid). După aceasta, Franco a recâștigat inițiativa, invadând Aragónul în august și apoi ocupând orașul
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
au respins-o cu dificultate. Ciocnirea a fost numită apoi "Bătălia de la Brunete" (Brunete este un oraș în provincia Madrid). După aceasta, Franco a recâștigat inițiativa, invadând Aragónul în august și apoi ocupând orașul Santander. Trupele republicane au lansat o contraofensivă în Aragón, dar Bătălia de la Belchite (24 august-6 septembrie) oprește recucerirea Zaragozei. După capitularea armatei republicane din Țara Bascilor și după două luni de lupte acerbe în Asturia (Gijón a căzut în octombrie) războiul a luat sfârșit pe frontul de
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
din Primul Război Mondial. În data de 23 martie 1918 Patton a primit comanda unei unități de 10 tancuri tip Renault FT-17. Pentru succesul său în organizarea școlii pentru tanchiști, Patton a fost promovat succesiv maior, locotenent colonel, apoi după contraofensiva de la SaintMihiel în septembrie 1918 la gradul provizoriu de colonel. În ofensiva de la Meuse-Argonne din 26 septembrie 1918 a fost rănit și decorat cu Distinguished Service Cross, cu Distinguished Service Medal, iar pentru rănire cu Purple Heart. Între cele două
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
lăsat o porțiune din divizie în est, Kampfgroup Das Reich, cunoscută oficial ca Kampfgroup Lammerding. Restul diviziei a fost transferată în vest pentru reînzestrare, și făcând asta, a participat la operațiuni anti-partizane în Franța. În iarnă, 1943/1944, o altă contraofensivă majoră sovietică a reușit să încercuiască trupe germane în centrul frontului. Kampfgroup-a lăsată în urmă a fost una din unitățile încercuite de ofensiva sovietică , și un asalt condus de corpul de tancuri al 2-lea SS a reușit să salveze
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
a scăpa spre vest. După pierderi substanțiale în timupul campaniei de vară a aliaților, Wehrmachtul a fost împinsă până aproape de granița cu Germania la sfârșitul anului 1944. În a doua săptămână a lunii decembrie, 1944, armata germană era pregătită pentru contraofensiva menită să recucerească portul Antwerp, și să reia inițiativa în vest. Das Reich a jucat un rol în bătălia bulge-ului. Au fost înregistrate progrese, dar la 25 decembrie, ofensiva a fost oprită. Orașul asediat Bastogne nu a fost capturat, în ciuda
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
colțului Barkmann, unde a distrus numeroase blindate americane în încăierări minore. După dezastrul Ardennes, divizia SS Das Reich a fost retrasă din nou, de data aceasta în Germania, pentru reînzestrare. Criza din sud-est a văzut Das Reich în mijlocul ei. Nereușita contraofensivă germană în jurul Budapestei a văzut divizia retrăgându-se în Germania, după luptele purtate în Viena și Praga. Rămășițele diviziei în sud s-au predat americanilor în mai 1945. A doua SS și-a început operațiunile din Polonia, Franța și Iugoslavia
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
Naționale a României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Încă din luna iulie 1944, guvernatorul BNR (Banca Națională a României) luase măsuri ca să se transporte și să se depoziteze aurul BNR la Mănăstirea Tismana, datorită contraofensivei sovietice care ajunsese în Basarabia, teritoriu românesc. Mai întâi a fost ascuns în una din pivnițele din subsol. Considerându-se loc nesigur, s-a amenajat un spațiu în Peștera Mănăstirii, în ciuda evenimentelor de după 23 august 1944 când sovieticii instituiseră o
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Dragoș este trimis de Kossuth pentru a-i convinge pe români să depună armele, pentru că prin rezistența lor țineau blocate prea multe trupe maghiare, care erau necesare în alte părți ale Transilvaniei pentru a se opune trupelor austro-ruse, care pregăteau contraofensiva, din Moldova și Muntenia. Generalul ungur Janos Czecz apreciază în memoriile sale că între decembrie 1848 și iulie 1849, moții au ținut în șah aproximativ o treime din efectivele armatei maghiare din Transilvania (cca 10.000 soldați), a căror lipsă
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
înștiințat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-și salva viața și l-a condus prin grădina din spatele casei. Astfel Iancu a părăsit [[Abrud]]ul în ultima clipă și s-a îndreptat spre [[Câmpeni]], unde a organizat contraofensiva împotriva lui Hatvani. Nu există totuși dovezi indubitabile despre această "iubită" a lui Avram Iancu. În memoriile sale, fostul prefect Vasile Macarie Moldovan, care după desființarea legiunii sale (a III-a de Câmpie) a luptat în rândurile Legiunii Auraria Gemina
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]