454 matches
-
germană mizează numai pe Richard Wagner, și doar pe cel din Zi-mi minciuni (2011). Conceptul de exemplaritate pare a fi instrumentul folosit în formarea perspectivelor critice. Cel puțin în problema de mai devreme. Virgil Nemoianu își numește articolele „observații conversaționale”. Ele cresc dintr-o nevoie funciară de „narațiune ca hrană zilnică”. Altfel spus, discutăm, în cazul lui Virgil Nemoianu, dar și a promoției din care face parte, de o vitalitate neostoită, elementară. Sentimentul e că acești scriitori șiau creat o
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
Ťa înnebunit lupuť, super-haioasă. La amicii mei și la mine a prins ok. Mă rog, o folosim când ne referim la situații așa... hilare... sau când face careva o questie așa mai Ťțicnităť" (IQads.ro). Formula "Gogule, probleme?" - la fel de adaptabilă conversațional (pentru a iniția o interacțiune familiară, pentru a exprima interesul, iritarea etc.) - are o situație parțial diferită de a celor citate mai sus: în acest caz nu e vorba de o exprimare deviantă sau anormală; dimpotrivă, e o mostră de
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
cele care-mi vin în minte acum), dar și admira posterele împăturite în patru ale unor vedete de cinema sumar îmbrăcate. Probabil că atunci mi s-a fixat idealul de frumusețe feminină pe care sunt pregătit să-l apăr (strict conversațional, firește) și azi: un amestec între magnetismul privirii lui Julie Christie, agresivitatea filiformă, izbucnind violent în rotunjimi sălbatice, a lui Raquel Welch, și abandonul de sine, nonșalant și parcă ironic, al Ursulei Andress. Acestei combinații letale nu i s-a
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
viață și mentalitățile unor comunități. Tradiția cercetării dialectologice, bine reprezentată în lingvistica românească, dar dominată multă vreme de interesul pentru inventar, pentru fonetică și lexic, este astfel "deturnată" - cu sprijinul etnolingvisticii și al sociolingvisticii - către cercetarea pragmatică, către investigarea strategiilor conversaționale. Se pornește de la ideea că în fiecare limbă și varietate a limbii se pot observa diferențe în modul de construire a unui dialog, în sistemul formelor de politețe, în "stilurile comunicative": cu preferințe pentru strategiile directe sau indirecte, explicite sau
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
păi am greșit. Și interjecția hai are un comportament asemănător; doar că valoarea sa de bază este mult mai puțin legată de ezitare, exprimînd în primul rînd îndemnul la acțiune. Urmat de pauză, hai poate marca un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o acțiune (hai, așteaptă un pic); fără pauză, întărește valoarea imperativă și autoritară a unui ordin, a unui îndemn (hai să mergem), cuvîntul avînd de altfel, și singur, valoare verbală (hai acasă!). Diferențe
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
studii. Suna interesant și pe măsură ce a parcurs rândurile afișului, și-a dat seama că se poate număra printre candidați. „Trebuia să fi avut o medie bună în anii de facultate, fără restanțe, să cunoști limba franceză și engleză la nivel conversațional, după care urma interviul, în care să descrii în mare cam ce ai vrea tu să faci acolo“, își amintește timișoreanul, care este acum la un stagiu de pregătire practică într-o firmă franceză specializată în controlul dimensional și calitatea
Agenda2006-05-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284705_a_286034]
-
finețea aperitivelor de import, nici fastuoasa degustare a zaharicalelor de după festin. Ceea ce m-a captivat a fost însă amestecul de dramatism și pariu existențial nestrămutat ce răzbate din răspunsurile date lui Dan C. Mihăilescu mai tânărului său partener de ping-pong conversațional. De la amănunte biografice răscolitoare, începând cu copilăria care l-ar fi condamnat să devină (ca să folosesc limbajul de azi) un „boschetar”, la adolescența petrecută în condiții de-un dramatism inimaginabil chiar în condițiile comunismului românesc, la obsesia evadării dintr-un
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
masa lor și face glume aluziv-politice cu schepsis: „Ei! dacă ar fi toți mânuitorii de bani publici ca Anghelache (...) n-ar mai trebui inspectori finanțiari! Tot vrea guvernul să facă economii - ne-ar putea suprima pe toți...”. Merge cu apetitul conversațional până la a divulga subalternilor secrete de serviciu: în fond, controlul dispus de ministru trebuia să fie unul inopinat. Ca să nu mai vorbesc despre purtarea lui balcanic-indulgentă cu ocazia verificării. Aceasta este imaginea Autorității și a superiorului în Inspecțiune: un concubinaj
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
care le înfruntă plasîndu-și în mod decis centrul de greutate în abordarea pragmatică. Aceasta domină - firesc - nu numai pentru că e una din direcțiile privilegiate azi, dar și prin adecvarea la obiect: întrebarea fiind o componentă esențială a dialogului, a interacțiunii conversaționale. Cartea reușește să adune și să examineze cu rigoare științifică aspectele lingvistice fundamentale ale interogației, avînd permanent în vedere relația întrebare-răspuns. Chiar alegerea termenului întrebare e semnificativă: studiul nu vizează doar structurile sau funcțiile interogative, judecate sub unghi tehnic, ci
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
întrebare poate fi astfel caracterizată în funcție de un număr mare de parametri. Clasificarea întrebărilor ține cont de variabile externe (socio-pragmatice și discursiv-argumentative) și interne (segmentale și suprasegmentale) extrem de detaliate. Pentru că simpla enumerare a opozițiilor (monologal / dialogal, oral / scris, față-în-față / la distanță, conversațional / convențional etc.) n-ar spune prea mult în lipsa exemplelor și a analizei care le susține, mă opresc la un singur caz: opoziția dintre întrebările ad-hoc și cele instituționalizate e detaliată prin descrierea unor variate situații de instituționalizare: discurs didactic, interviu
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
al traducerilor din engleză: dimpotrivă, e mai curînd un ecou stabil al comerțului tradițional, cu țuiculiță, mititei și icrișoare moi. Pe de altă parte, și fără glumă, apariția unei asemenea forme nu e accidentală și nici aberantă: atitudinea comunicativă, strategia conversațională pe care o relevă este cît se poate de coerentă - și, dacă nu universală, în orice caz transculturală. Cel care vrea să vîndă ceva recurge adesea la strategii ale politeții pozitive, ale familiarității, ca formă de apropiere de client. O
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
Astfel, formule traduse cuvînt cu cuvînt care i-ar îngrozi pe traducătorii de profesie - învățați să caute întotdeauna echivalentele idiomatice ale unei expresii - sînt repetate pînă la normalizare și banalizare. Un astfel de caz, destul de recent, ar putea fi formula conversațională nu vrei să știi... / nu vreți să știți..., pe care o întîlnim nu numai în traducerea dialogurilor din filme, ci și în conversația cotidiană și chiar în cărți scrise foarte bine: dovadă că ea aparține deja limbii actuale, cel puțin
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
Zeci de actori care terminaseră facultatea de 4, 5, 6 ani și care nu jucaseră nimic, în afară de o reclamă-două sau de o figurație" (unatc.ro). E cert că există echivalente preferabile, mai mult sau mai puțin fixate, ale acestei secvențe conversaționale: "e mai bine să nu știi...", "nici nu vreau să-ți spun", "nici nu-mi vine să-ți spun", "mai bine nu-ți povestesc" etc. Formulările de mai sus au aceeași funcție de emfatizare, implicând caracterul periculos, antipatic și indezirabil al
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
începători În perioada 18 iulie - 4 august a.c., Babel Center Timișoara organizează un curs intensiv de limba engleză pentru începători în Spl. Tudor Vladimirescu nr. 9 (vizavi de restaurantul Flora). Adresându-se persoanelor care doresc să ajungă la un nivel conversațional într-un timp scurt și sunt dispuse să studieze într-un ritm susținut, cursul se bazează pe o metodă ce dezvoltă în principal aptitudinile în materie de ascultare și vorbire. În trei săptămâni de cursuri zilnice (2 ore/zi) și
Agenda2005-26-05-general 9 () [Corola-journal/Journalistic/283862_a_285191]
-
unde n-ar fi nevoie să apară, pentru că subiectivitatea perspectivei este deja marcată, personal e mai frecvent: eu personal cred că..., părerea mea personală este că... Comică e și apariția adjectivului personal ca amplificator al formulei de atenuare și limitare conversaționale părerea mea, clișeu mult ironizat, cu ani în urmă, de revista Academia Cațavencu. Am întâlnit formula, recent, într-o declarație politică televizată, abundând în formule evazive și insinuări avansate cu prudență: „Cred că este un caz destul de complicat, punctul meu
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
reușită secvență ne înfățișează un Moromete pe cale de a fi ras în tinda casei sale, moment important pe care-l marchează și șervetul alb ce-i înconjoară gâtul, sporind caracterul ceremonial al operațiunii. Tânărul care-l săpunește încearcă să încălzească conversațional atmosfera, așa cum o face orice frizer care se respectă cu mușteriii săi vechi. Capul cu obrazul săpunit al lui Moromete devine punctul focal al camerei, discuția e mai puțin importantă chiar dacă ea conduce la o tensiune revelatoare. Însă grosplanul, unul
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
și Infamous, constatăm că autorul lui Breakfast at Tiffany’s nu putea fi descris mai bine decât în necontenita lui obsesie pentru mama pierdută. Chiar la maturitate, Lillie May continua să fie o prezență obsesională în viața lui. Excepționalul „reportaj conversațional” A Day’s Work din volumulMusic for Chameleons (1980) e o dovadă în acest sens: „Când ajungem pe strada a Optzeci și șaptea, întind mâna în direcția unei ferestre de la etajul patru, la numărul 1060, Park Avenue, și-i spun
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
fie interpretat ca o cerere de 5.000.000.000 (în lei vechi). Se știe că în comunicare funcționează deopotrivă nevoia de economie și cea de dezambiguizare. Calculul în vechea monedă mi se pare așadar mai ales un mijloc simplu, conversațional, de dezambiguizare.
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
care apare în românește. „În bună parte ca să se amuze, [Gertrude Stein] a scris Autobiografia lui Alice B. Toklas... folosindu-și prietena ca placă de rezonanță pentru propriile idei... S-a spus că această scriere împrumută în mare măsură stilul conversațional al lui Miss Toklas, ceea ce este adevărat, cu toate că acest stil e o variantă a stilului de conversație al lui Miss Stein însăși... Aceasta insista de obicei că scrierea și vorbirea sunt lucruri complet diferite și ține de miracolul acestui mic
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
auditiva = deficiență medie; - între 71 - 90 dB pierdere auditiva = deficiență accentuată; - peste 90 - dBpierdere auditiva = deficient,a gravă; Calculul deficientei auditive se face după cum urmează: se calculează media aritmetică la fiecare ureche, pe curbă aeriană a audiogramei tonale pentru frecvențele conversaționale (500, 1000, 2000, 4000 Hz), după care se înmulțește cu 7 deficitul de la urechea cea mai bună și la produs se adaugă deficitul de la urechea cea mai slabă, totalul impartindu-se la 8. Pentru a ușura înțelegerea acestui calcul, se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
fi putut preceda pe celelalte, într-o ordine ideală: pentru că este o veritabilă "Introducere în pragmatică". Volumul reușește să cuprindă esențialul, nucleul de specificitate al domeniului: cel puțin din punctul de vedere al celor interesați de pragmatică în perspectivă interacțională, conversațională, sociolingvistică. După o scurtă istorie a pragmaticii, care conduce spre delimitarea domeniului, capitolele mari ale cărții se ocupă de actele verbale, de principiul cooperativ și de principiul politeții. Sînt astfel atinse extrem de multe probleme cruciale ale disciplinei: forța ilocuționară și
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
o poate explica, nici reconstitui din date conjuncturale. Cu siguranță, au rămas multe în afara sumarului acestei cărți. Dintr-o, înclin să cred, exagerată severitate, profesorul Cornea și-a cenzurat plăcerea de a divaga, de a se plia pe un regim conversațional și anecdotic. Într-un fel, se înțelege, regret. Aș fi citit entuziasmat aceste mărturii chiar de-ar fi avut proporțiile unei borgesiene „cărți de nisip”. Pe de altă parte, voința autorului e suverană. Uriașul său talent literar (despre care s-
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
o invenție a autorului. Oricum ar sta lucrurile, ele spun ceva esențial despre misterul personajului care a ieșit demult din lumea filmului pentru a ocupa un loc strălucitor într-un Panteon menit să definească tulburata lume în care trăim. „Portretul conversațional” din cartea citată e o fascinantă confruntare între două personalități care trăiesc într-un tărâm situat dincolo de bine și de rău. Ce-i unea era, cu siguranță, un anumit tip de a-moralitate născută din amintirile unei copilării insuportabile. Pe parcursul
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
face în legătură cu mobilul și autorul crimelor, sunt o mostră de alterare a realității, de trecere în fictiv, așa cum făcuse și în romanul din 1966, când își imaginase discuții la care în realitate nimeni nu fusese martor. Partea a treia - Portrete conversaționale - conține șapte proze scurte ce oglindesc fragmente de viață concentrată în discuțiile pe care autorul le-a avut cu prieteni sau cunoștințe. Povestirile sunt departe de a fi o înregistrare simplistă a unor evenimente sau a unor discuții. Nicăieri în
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
În Fascinație prinde viață doamna Ferguson, un fel de vrăjitoare care fascina pe toată lumea. Fascinat este și autorul personaj - copil de 8 ani - care avea un secret și o dorință: să devină fată și să învețe să danseze. Primul „portret conversațional" aduce în pagină o menajeră profesionistă pe care autorul o însoțește într-o zi de muncă, pătrunzând astfel în case și în intimitatea unor persoane necunoscute. Menajera, în ciuda banalității slujbei, se dovedește specială prin suferința ce o secretă în ființa
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]