1,070 matches
-
popular, cum e cea intitulată: „Durmiți în pace“. Motivul jertfei este foarte frecvent în lirica lui Liviu Jianu. Iată o poezie care ilustrează perfect jertfa omului mărunt care vine în Casa Domnului să-i țină Acestuia de urât și să converseze cu El, aducându-i ca jertfă, din puținul său, fie și o corcodușă: “Pun pe masă, cu zgârcenie, / La greșitele icoane, / Nici de rugă, nici smerenie... Ci doar câteva moșmoane... Nu știu iotă de ectenie, / Și de-aș ști, cine
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
să crezi că ai nimerit într-un alt oraș, mai modern. Era suficient să formezi un număr de telefon cu un prefix de centrală de cartier, și, cu puțin noroc, găseai la celălalt capăt al firului un personaj dispus să converseze pe tema unei cărți la modă („Shogun”?) sau a unui film recent („Pas în doi”?). În schimb, pe Bulevardul Dacia sau pe lângă Piața Rossetti, abundau casele boierești, cu ziduri groase și cu intrări somptuoase de marmură, locuri prin care simțeai
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
se adună din când în când una lângă alta pe masă, ca labele unui cățel, în dreptul farfuriei a cărei mărime o nedumerește, fie se adună în poală, una peste alta a resemnare. La aceeași masă, femei si bărbați tineri, degajați, conversează zgomotos peste muzica ce ține cu tot dinadinsul să le acopere vocile. Copii care n-au deprins încă echilibrul mersului, scâncesc în brațele mamelor care-i șterg cu șervețele de hârtie pe fața udă de lacrimi, de bale și de
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
Pentru mâine seară „Imperatorul” a convocat o adunare la Palatul Neamului din București. CONTELE DRACULA:(mânios) „Imperatorul” vrea să dea o lovitură de grație întregii națiuni, dar va avea o mare surpriză!... Contele și Prințișor continuă să gesticuleze și să converseze. EXT. / BUCUREȘTI / NOAPTE Dinspre lanțul sudic al Munților Carpați un stol de păsări răpitoare săgetează văzduhul prin noapte, ca o escadrilă de avioane, peste coline, câmpuri, râuri, apoi deasupra capitalei României... Acele păsări negre, uriașe, planează deasupra Bucureștiului scăldat în
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > CÂT DE PIAȚĂ-I PIAȚA MARE ? Autor: Lică Barbu Publicat în: Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ...”Vecine! Spuneau ăștia la “Știri” că troleul 85 nu mai circulă pe la Universitate” - conversa un brăilean cu un vecin când se aflau la o partidă de pescuit. Și aruncă cu bâta-n Balta Brăilei. CÂT DE PIAȚĂ-I PIAȚA MARE ? Brăila, ca orice oraș din lume, are și el piețele lui, din care una
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
și mai ales, cu cărți și reviste câte vrei. Dar aproape în fiecare zi, mai puțin în weekend, dimineața în jurul orei 10, doamna Nicole îl aduce pe nea Mitică acasă pentru că aici se simte în largul său, aici citește, scrie, conversează ore în șir la telefon, sau stă de vorbă cu câte un prieten care îl vizitează. N-a condus niciodată mașina, i-a plăcut mult să circule pe jos ceea ce i-a fost de un real folos în menținerea unei
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
diferită, ruptă complet de ritmul infernal în care ne trăim zilele. Poate că dacă în Statele Unite nu ar exista atât de mulți conaționali de-ai mei, dacă n-aș avea minunați prieteni cu care să petrec weekend-uri sau să conversez, dorul de țară, dorul de-acasă ar fi mult mai pregnant. Când întâlnești un om ca nea Mitică, e imposibil să nu dorești să te vezi cu el. Personalitatea lui puternică te cheamă să-l asculți, să înveți câte ceva de la
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
unei luni cu totul noi , o lume în care totul este posibil ,o lume pe care o putem creea așa cum ne dorim . Nu-i așa că lumea imaginației este fantastică? ............................................................ Ții minte când mi-ai spus că arta ia naștere meditând , conversând la un nivel diferit , să fii rupt de tipologia rutinei alcătuind cuvinte din gânduri venite parcă direct din lumea muzelor. ....... ....................... .. Dacă mi-aș găsi muză m-aș pierde pentru mult timp într-un anonimat egoist ...doar eu și EA , formând
SCRISOARE ( NR . 3 ) de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342695_a_344024]
-
amenințătoare pentru viață, dacă nu e depistată și tratată la timp. Feocromocitomul poate să se dezvolte la orice vârstă, iar în 10% din cazuri este bilateral. În anul 1976, Felicia s-a operat la Fundeni, la dr Dan Setlacec. În timp ce conversam, își ridică tricoul și îmi arătă abdomenul: are trei tăieturi în V, bilaterale... După șapte ani, la vârsta de 21 de ani, boala a recidivat. Aceleași simptome au început să se instaleze încet-încet. Tumoarea era foarte mică, dar din nou
O ARGESEANCA A SUPRAVIETUIT DUPA OPT OPERATII de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341666_a_342995]
-
Astăzi oamenii nu mai sunt interesați de nimic. Puțini, foarte puțini mai întreabă de un autor. Cu atat mai putin, despre o carte. Lumea și-a schimbat, și-a pervertit gusturile. Preferă să joace un joc pe calculator. Sau să converseze pe messenger. Ne-am înstrăinat cu totul. De oameni, de locuri și de noi înșine. Cartea ne adună sub copertele ei fermecate. Acolo era loc berechet de visat, de imaginat, de luat complice, Când am ieșit afară din pavilionul C4
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340700_a_342029]
-
și să reflectăm asupra pistolului din mână. Este necesar să apăsăm trăgaciul sau o facem din dorința de a ne justifica existența? Mai departe, apăsam pentru că este mai simplu și mai la îndemână decât să explicăm, să ascultăm și să conversăm? Pentru că în acest caz nu există nicio diferență între un individ complet manipulat de un anumit post de televiziune și un individ care se consideră lucid, dar strânge la piept acel pistol. Este vorba despre aceeași lipsă de curiozitate, despre
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
sunt în România, îmi place să privesc oameni vorbind pe stradă. La început, din modul în care îi auzeam, aveam impresia că prietenii mei care vorbeau erau în permanență furioși unii pe alții. Pe urmă am înțeles modul în care conversează, cum se aprind când e un subiect care îi incită sau cum se folosesc de umor... ei, da, de cele mai multe ori, vorbesc însă cu multă dragoste și înțelegere când e vorba de cineva apropiat care trece prin momente grele. Aud
Cântarea României. „Este dorul pentru o țară care mă face să mă simt întreagă, completă ca ființă umană” () [Corola-blog/BlogPost/337716_a_339045]
-
mă trezesc dintr-o dată înaintea acelei monumentale propuneri. Mi-am amintit de Michelangelo și de Capela Sixtină, dar mi-am revenit și m-am lăsat sedus de această idee, doarece cred în angajamentul total față de proiectele de mari dimensiuni. Astfel, conversând împreună despre acest proiect, am prefigurat ceva mai amplu decât ne imaginasem la început. Primul volum urma să fie „Pentagonul”, despre care eu, în acel moment, nu mă gândisem nici măcar la vreun titlu, aveam doar câteva schițe în cap, pe
INTERVIU CU FILOZOFUL MADRILEN HÉCTOR MARTINEZ SANZ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344270_a_345599]
-
se întâmplă după ce se stinge iluzia creată printr-un alt fel de comunicare decât cea directă, când ai ocazia să-ți privești în ochi interlocutorul și să-l «simți» pe viu: “Începând cu sfârșitul, din clipa în acre iar pleci, conversezi cu ei în minte luni și ani de-a rândul, ei care-ți sunt dragi, families au prieteni aflați departe. Uneori ți se pare că le auzi replica și intuiești, parcă, ce-ar spune în diverse circumstanțe. De fapt știi
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343777_a_345106]
-
copii ce minunea și-o cântă, Prea gingași, prea voioși, Prea zglobii, prea ștrengari, Într-un joc neobosit Se adună. Pe ălei încărcate de flori și miros, Trec iubiți sărutându-se tandru, Prea frumoși, prea senini, Prea aprinși, prea-ndrazneti, Conversând sau râzând Se avânta. Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec
PRIN ANI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344017_a_345346]
-
dus la o casă de ospeție unde l-a predat stăpânului casei pentru îngrijire, dându-i acestuia două monede și spunându-i că atunci când se va întoarce va mai plăti ce se cuvenea. Întrebarea lui Iisus pusă celui cu care conversa a fost despre cine credea acesta că era aproapele omului căzut între tâlhari? -Samarineanul, samarineanul desigur, rostiră câțiva. -Acesta a fost și răspunsul meu când am fost întrebat. Iar învățătorul Iisus spune apoi omului căruia îi era adresată această istorioară
AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342978_a_344307]
-
bucurie (prin e-mail) invitația Asociației românești „Doina” din Auckland de a participa cu piesa de teatru „Măgura”, la acest festival. Ce înseamnă o distanță de aproximativ 18.000 de km, când ai la îndemână atâtea mijloace tehnice de a te conversa? Mare lucru nu, ci doar plăcerea de a face ceva și pentru alții, ambiție și responsabilitate. Așa că am dat curs invitației lansate de Adina Giurgiu și iată-mă în Auckland, Noua Zeelandă pentru ca împreună cu actorul Claudiu Bleonț și cu un grup
FESTIVALUL ROMÂNESC DE ARTE „DOINA 2013” – AUCKLAND, NOUA ZEELANDĂ de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343509_a_344838]
-
fericită,/ Să simt năprasnic că-s îndrăgostită,/ De-un aspru prototip sculptat ca-n ceară.// Să ne iubim din zori și până-n seară,/ Răpuși sub înstelarea adormită,/ Să mă aline când sunt necăjită,/ Să-mi scoată focul de suspine-afară.// Să conversăm în rime, în sonete,/ Înșiruind cuvinte, iată versul!/ Să ne răcim privirile încinse// Și să ne-mpărtășim cu noi versete./ Și să ne facem singuri Universul,/ Să-l țărușăm cu stelele aprinse.” (Conturul nostru), ajungem, odată cu poeta, la acea iubire
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
îi invidiezi, ba chiar îi urăști pe fericiții posesori. După două zile te lămurești, îl dezumfli, îl pliezi și îl bagi în bagaj. Sfatul nr. 5 - Pregătiți-vă de acasă o ocupație pentru orele lungi din autocar. Nu se poate conversa tot timpul, s-ar putea ca partenerul să moțăie. Peisajele sunt de multe ori monotone. Am observat că mulți citeau sau dezlegau integrame. Eu, înainte de plecare, am luat DEX-ul și am notat câteva zeci de cuvinte care se pretau
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
plictisiți, mă! Casa parohială se zărește printre pomi. Cred că și ea m-a zărit, ridică a mirare un oblon. Urmasem omul ăsta fără un cuvânt, și, după ce mă invitase la masă, nici el nu mai scosese vreun cuvânt să conversăm și nici în urmă nu s-a uitat, să vadă de sunt sau nu. Mă uit temătoare după câini, țipenie!, văd o masă sub pomul din fața casei și mă așez pe bancă în timp ce dumnealui intră în casă. Abia acum aruncă
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
-i cunoscuse la Moscova și Viena erau într-adevăr urmașii țarului și al împăratului, dar aici avea ocazia să stea față în față cu regina. În zilele următoare, cavalerul o plimbă prin grădinile palatului și prin centrele culturale ale Londrei. Conversară despre scriitorii englezi și despre cântăreți, despre istoria Angliei, despre navigație... Ceea ce o surprinse în acest ținut fu vremea aproape în permanență posomorâtă, cu ploaie și ceață. Într-o seară, pe când mergeau agale pe aleile grădinii, cavalerul îi mărturisi că
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
el. De câteva ori se surprinseră admirându-se pe furiș și își zâmbiră emoționați. Îl plăcea! Ea spera că în sfârșit își găsise alesul. După spectacol, tânărul îi ceru permisiunea s-o însoțească. Narcisa îi surâse și acceptă cu plăcere. Conversară pe diverse teme în caleașca ce străbătu sub clar de lună străzile aproape pustii la acea oră. Urmară zile plăcute în compania nobilului cavaler cu plimbări în caleașcă prin împrejurimile orașului. Apoi vizitară palatul țarist unde fata rămase încântată. De
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
alunece de la generalități la lucruri mai personale, mai intime. Ne-am povestit unul altuia viețile, ne-am împărtășit gândurile și dorințele, am descoperit că avem gusturi comune în materie de muzică, literatură, sau filme, ne făcea o deosebită bucurie să conversăm împreună. Zilnic, abia așteptam să ne reîntâlnim în fața monitorului, aproape că nu mai concepeam să treacă o zi fără să vorbesc cu ea. Foarte curând, ne-am procurat camere web și microfoane, pentru a reuși să ne cunoaștem și altfel
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
parte, cu bani mai puțini, căci hotelul era prea scump pentru mine. Eram decisă să fac tot ce-i posibil și-mi croisem eu un plan în minte, fiind hotărâtă, să nu mă las cuprinsă de disperare sau de panică. Conversam direct cu bunul Dumnezeu. Simțisem în sufletul meu de când am decis să plec, că mă aprobă și o să-mi fie alături.Era o senzație interioară a mea, parcă mi se deschideau niște porți spre lumină. Simțeam o încredere pe care
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
foști maiștrii sau simplii muncitori, avansați la catedră, ca profesori cu grade didactice, dar foarte bine cotați și apreciați de direcțiune. Soții personali ai femeilor erau numai cu numele și nimeni nu îi văzuse vreodată, prin preajma lor, deși acestea când conversau, aminteau ìn povestirile lor, permanent, celor din jur că îi au. Domnul Benedict Predică, profesor recent transferat în colegiu era un bărbat de peste cincizeci de ani, de ìnălțime medie, cu părul grizonat, rar și subțire, slăbuț, cu fața mică și
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]