8,192 matches
-
Cronicar O demisie morală Într-o revistă cândva plină de umor, un fost (nu e vina noastră) poet, convertit la publicistică, face (nu prima oară) speculații politice. Cică USR a invadat ICR: a se vedea numirea unor scriitori, membri ai USR, în diferite posturi la ICR. Ca și cum cineva ar fi cerut părerea USR în numirile sau în dările afară de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
să dăruie putere pînă în clipa supremei despărțiri. Apostu, care știe să asculte inima ascunsă în materia oricît de taciturnă, care deșteaptă în trunchiuri zînele lemnului și ale pădurii, dă aici pietrei o fecundă ezitare, regimul ei fără timp se convertește la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
i: „Adevăratul Bismarck a fost un caracter complex: un ipohondru cu o constituție de taur, un tiran brutal, care putea vărsa lacrimi cu ușurință șa hypochondriac with the constitution of an ox, a brutal tyrant who could easily shed tearsț, convertit la o formă extremă de protestantism evanghelic, care a secularizat școlile și a introdus divorțul civil”. Lucrurile se complică suplimentar dacă ne gândim că echilibristica sofisticată, atât intern, cât și pe planul relațiilor internaționale, nu a fost propulsată de pe niște
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
sub forma ecuațiilor? Ca loc de întîlnire a elementelor străine, matematica e apogeul trivialității (în latină trivium = răspîntie), adică punct de încrucișare a sensibilului cu inteligibilul. Cartea lui Mario Livio, un spirit făcînd parte din categoria pasionaților care și-au convertit blazarea în cărți de popularizare, e chiar istoria răspunsurilor pe care marile spirite au încercat să le dea controversei. Astrofizician și cercetător la „Space Telescope Science Institute” din Baltimore, Mario Livio e copios în alegerea acelor exemple care refac sub
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
înger și de-a cărei lovitură totuși știi că vei cădea nimicit? Cine seamănă vânt, culege furtună. Bătrâna semăna lumină și pace și, totuși, sub lumina și pacea aceea se simțea ca un vierme dezgolit în țărână. Nu se lăsa convertită de bunele ei intenții exprimate și nici de naivitatea și dezinteresul arătat. Știa că forța ei e uriașă pentru că avea mai multă răbdare, și-n starea aceea care-i răvășea sângele, nu se mai putea măsura cu bătrâna. Știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase îndărăt, arsă de mușcătura ghețoasă a metalului. În fond, și la urma urmelor, nu avea ce să regrete și nu regreta nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noi, Bergson și Husserl în special. Dar unii ideologi marxiști nu s-au mulțumit cu atât, ci i-au pus în cârcă ideile celor mai neașteptați autori, precum Bertrand Russel și „idealistul englez“ F.C.S. Schiller. Un fost student al său, convertit la materialism dialectic, i-a contestat lipsa de originalitate chiar și în logică. Astfel, teoriile sale s-ar fi construit ca un simplu comentariu la teoria simbolurilor a lui Hermann von Helmholtz, și asta în ciuda faptului că neokantianismul a fost
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș. Dramatică este mișcarea de interiorizare pe care se străduiește să o realizeze "actorul". Prea mult fast, prea multă strălucire în afară îl sperie. Spectacolul suprem al vieții lui este un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci ca o pornire de a se elibera în contemplarea a ceea ce este necesar și stabil mai ales de accidentul existenței organice generale"12. "Nevoia de autoînstrăinare" îl determină, poate, și pe Hamlet să își teoretizeze propria melancolie, să-și convertească sentimentele în trăire estetică. Putem oare conchide ca Hamlet este un cabotin? Poate că da. Kierkegaard ne asigură că melancolia este unitatea ironiei și a ironistului care, fiind pe rând poet, retor, vagabond sau rege, este totul pentru că nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate. Personaj aproape aerian, o abordează aproape ostentativ “cultul frumosului steril”, al frumosului ca și al amorului care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lume este cu totul alta decît cea obișnuită, pentru că însăși dimensiunea evenimentelor este alta, una subiectivă, acordată la propria ei trăire: astfel, lupta unui țânțar cu o viespe capătă proporții cosmice, primul devine o „minunată gazelă cambrată“, în vreme ce viespea se convertește într-un „tigru furios“. De asemenea, stafidele din nord au „gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de preludiu. O scrie, de moment, Avito, pentru posteritate, prin intermediul Leositei, planturoasa-bălaie, cu șolduri largi. În ansamblu, este un raport amoros; acolo, precisa frunză de viță, neeludatele nevoi organice, dincolo, psihologia amorului sexual la îndemâna Leonsitelor Carbajosas și posterității care se convertesc în geniul speciei și alte metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu lumea. Apelează la sociologie și asta îl convinge să cadă la învoială. Și aici aflăm cum se unesc Materia și Forma într-o indisolubilă legătură. Capitolul II "Ai căzut, Avito, ai căzut! îi zice vocea interioară ai căzut! Ai convertit știința în vorbe obscene... ai căzut!" și în timp ce-i povestește fidelului său Sinforiano, nu îi e de niciun folos repetarea: "Taci!, taci!, taci!" Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poate să-și imagineze totul, sau că s-a întâmplat, sau se va întâmpla într-o zi. La nimic nu-ți vor folosi în plus faptele, chiar și reduse la bolul deglutiv prin cărți, fără suc intelectual care să le convertească în pastă de idei. Fugi de faptologi, căci faptologia este sensul comun mort, mort, fii atent, mort pentru că îl aruncăm din propriul teren, din acela care dă roade comune, dar utile. Nici pentru asta nu te lăsa ghidat de alții
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
răsuflarea sa sunt o dorință arzătoare. Bine, și ce îmi spuneți Dvs.? Că... da! Vai, se simte geniu! Mulțumesc, Clarita, mulțumesc! Eu vă mulțumesc dumneavoastră! Dumneavoastră? Ție... Ție, și intră triumfător și hotărât. Intră în viață. Atacurile amoroase au încetat, convertindu-se în permanente și usturătoare mâncărimi cronice. În ceea ce o privește pe Clarita, ea are logodnic, cum au cele mai multe dintre prietenele sale, și vrea să știe ce e asta și despre ce vorbesc logodnicii și ce își spun. Are deja
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele mai grotești. Și își adaugă Apolodoro: Ce ridicol, ce sublim trebuie să fiu! Demisionez... demisionez... și așa ridiculitatea mea se va sublima... demisionez
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
satisfacție de a căpăta, fie și în formele cele mai iluzorii (gadgeturi existențiale), ceea ce și-au dorit cu atîta suferință în literatura antecesorilor iluștri. Un personaj important care-și acordă șansa răzbunării peste timp este Emma Bovary. Vechile complexe se convertesc în gesturi spectaculoase de femeie dominatoare și aventuroasă. Doamna Bovary sînt ceilalți este o piesă construită pe principiul temei cu variațiuni, tema fiind crima lui Claudius și căsătoria lui cu fosta cumnată, complice ea însăși la crimă, din tragedia Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
contează dacă ea a fost sau nu verificată; important e că descoperitorul ei crede în ea; deci, într-un fel, orice teorie este o credință, împărtășită de una sau mai multe persoane. În fond, între cei care încearcă să ne convertească la o anumită credință și cei care vor să aderăm la punctul lor de vedere (pentru a-i justifica drept unul din centrele lumii, așa cum se consideră) este doar o mică diferență. Și în timp ce vă spun asta încerc să vă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la o anumită credință și cei care vor să aderăm la punctul lor de vedere (pentru a-i justifica drept unul din centrele lumii, așa cum se consideră) este doar o mică diferență. Și în timp ce vă spun asta încerc să vă convertesc la punctul meu de vedere! Evitarea aromelor poate da seama de o sărăcie intenționată a datelor simțurilor pentru a favoriza rațiunea (prin crearea unor condiții "aseptice"). În acest caz e vorba însă de o rațiune ce se îndepărtează intenționat de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
afirmă că "lumea postmodernă rafinează sensibilitatea noastră la diferențe și ne întărește capacitatea de a suporta incomensurabilul"23. Și unul dintre mijloacele de a suporta incomensurabilul este micronarațiunea legitimatoare oferită de brand. Povestea pe care o spune un brand se convertește într-un tip de sistem de legitimare a individului. Brandul umple spațiul golit de semnificație universală cu enciclopedia de sensuri din care alegem "ceva convenabil, ca dintr-un ma-gazin de gadget-uri"24. Brandurile spun fiecare mici povești despre lume
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mai uimitoare descoperiri este înrudirea bebelușului cu regina Maria de Médicis, descendenta lui Alfonso al VI - lea de Castilia, mort în 1109 și cu cea de-a patra soție a sa, Zaïda. Aceasta din urmă, care în timpul vieții s-a convertit la catolicism, era moștenitoarea unui "rege din Sevilia considerat descendent direct al profetului Mahomed", potrivit lui Jean-Louis Beaucarnot. "Căsătoria lui William cu Kate a reușit să democratizeze cu adevărat arborele genealogic al copilului", susține, de asemenea, Jean-Louis Beaucarnot. "Dacă din partea tatălui
Vlad Țepeș și profetul Mahomed, printre strămoșii bebelușului regal by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72016_a_73341]
-
zonă hiperutilitară și eterogenă: bibliotecă, supermarket și perimetru al tranzacțiilor bursiere, ea are deja un statut ambiental, în mai mare măsură decât televiziunea. De ceva timp, spațiul-rețea este și spațiul-antrepriză, pentru un mare număr de tele-salariați care lucrează la domiciliu, convertindu-și spațiul intim în birou de lucru.” Adresat în primul rând specialiștilor (sau viitorilor specialiști) în domeniu, studiul publicat de Daniela Zeca-Buzura prezintă interes și pentru nespecialiști, pentru toți intelectualii dornici să înțeleagă lumea în care trăiesc.
Televiziunea, sine ira et studio by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7221_a_8546]
-
practică de a comunica cu exteriorul decât prin România!) Dar cel mai puternic este apartenența României la Uniunea Europeană și NATO, situație ce ne garantează inviolabilitatea granițelor. Sigur că pentru niște minți înfierbântate argumentele raționale sunt insuficiente. Ei vor certitudini - eventual, convertite în locuri în Parlament sau bani cu nemiluita. Dar în spatele minților înfierbântate există întotdeauna mințile reci. Despre ele scriu în acest articol. La doar câteva minute după proclamarea, pe 17 februarie 2008, a independenței noului stat Kosovo, televiziunile de la București
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]